A spus Dumitru Moldovan la ceremonia de înmînare a decoraţiei primite de la Preşedintele României organizată în Cetatea Făgăraşului Dumitru Moldovan, 85 de ani, este singurul supravieţuitor din Rezistenţa armată a României

     Turnul Tomory din Cetatea Făgăraşului a găzduit miercuri, 17 august, începînd cu ora 11.00, un eveniment special dedicat Rezistenţei Anticomuniste din Ţara Făgăraşului. Evenimentul a fost o recunoaştere a luptei anticomuniste de către autorităţile ţării de la cel mai înalt nivel, un omagiu adus eroilor Ţării Făgăraşului de către generaţiile de azi. Un simbol al Rezistenţei Anticomuniste făgărăşene, Dumitru Moldovan din Lisa, ultimul supravieţuitor al Rezistenţei armate din România, unul dintre curajoşii partizani hăituit prin Munţii Făgăraşului de Securitate, a primit decoraţia Ordinul Naţional ,,Serviciul Credincios în grad de cavaler" din partea Preşedintelui ţării, Klaus Iohannis. Decoraţia i-a fost înmînată de către prefectul judeţului Braşov, Ciprian Băncilă, într-un cadru festiv organizat de Primăria Făgăraş, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici şi Monitorul de Făgăraş. Preşedintele României a decorat patru foşti deţinuţi politici cu ocazia inaugurării monumentului Rezistenei Anticomuniste din România, ,,ARIPI", iar ceremonia decernării decoraţiilor a avut loc la Palatul Cotroceni în ziua de 3 august. Starea de sănătate l-a împiedicat pe Dumitru Moldovan să participe la eveniment, astfel că pentru a i se înmîna decoraţia s-a ales ca loc Cetatea Făgăraşului, acolo unde sute de foşti deţinuţi politici din ţară au fost încarceraţi, zeci dintre ei decedînd din cauza suferinţelor şi al regimului draconic instaurat la închisoarea din cetatea medievală.

,,Este ruşinos să împarţi Rezistenţa Anticomunistă pe criterii politice"
 

     Turnul Tomory a fost neîncăpător, mulţi făgărăşeni dorind să stea alături de foştii deţinuţi politici să le asculte relatările şi să-i felicite pentru faptele eroice care au scris o pagină din istoria neamului românesc. Cuvîntul de deschidere al ceremoniei l-a avut Lucia Baki, director al ziarului ,,Monitorul de Făgăraş" după care Octav Bjoza, preşedintele AFDPR, a ţinut o adevărată lecţie deschisă de istorie. ,,În urmă cu vreo 20 de ani am păşit şi eu pe poarta Cetăţii Făgăraşului cînd s-a alocat un spaţiu pentru un muzeu al Rezistenţei Anticomuniste, dar acest lucru s-a stins încet, iar azi a dispărut. Dacă am avea un astfel de muzeu prin care să treacă tinerii de azi, ar fi fost un semn de recunoaştere a meritelor acelora care mai presus de propria lor fiinţă au pus patria, neamul şi tricolorul. Cam tîrzie această recunoaştere, decoraţia, dar mai bine mai tîrziu decît niciodată. Am ţinut peste 100 de conferinţe în faţa a peste 9000 de elevi de liceu, studenţi şi profesori de istorie din toată ţara, dar la Liceul Radu Negru din Făgăraş n-am fost invitat niciodată. Trebuie să ştiţi că noi, foştii deţinuţi politici, nu avem vîrstă. Nu pot uita cuvintele unui mare patriot: Noi nu avem vîrstă, fiule, noi trebuie să murim tineri, în picioare, tari ca stejarul şi stînca românească. Niciodată să nu te agăţi de sus, fiule, să ai picioarele bine înfipte în pămîntul patriei. Nu-i dau numele pentru că eu nu fac politică. Este ruşinos însă să împarţi Rezistenţa Anticomunistă pe criterii politice, este o neghiobie fără margini, un act de mare laşitate. Rezistenţa trebuie privită ca un întreg, un tot unitar. Din nou vor să facă o altă istorie decît cea pe care am făcut-o noi. Mă bucur că mă aflu aici şi lîngă mine stă nea Mitică Moldovan din Lisa. Cei din Lisa ar trebui să se descalţe cînd trec pe la poarta lui Dumitru Moldovan ca să nu-l deranjeze. Este ultimul supravieţuitor din Rezistenţa armată din ţară. În 1989 s-a răsturnat o dictatură, iar nouă foştilor deţinuţi politici ne-a scăpat printre degete. Pentru că la conducerea ţării au venit copiii şi nepoţii criminalilor care ne-au trimis la moarte prin înfometare, chinuri şi teroare. Nu aveţi de unde să ştiţi voi, cei tineri, că noi am scos plumb din minele de la Cavnic şi Baia Mare. N-aveţi de unde să ştiţi că noi am făcut Canalul Dunăre-Marea Neagră, cinci ani de muncă grea. Iarna cu picioarele în apă tăiam stuf în Balta Brăilei. Nu aveţi de unde să ştiţi că tatăl lui Dumitru Moldovan a murit lîngă mine într-o noapte de Înviere (n.r. anul 1960) la Periprava. Spunea un poet al închisorilor că Dunărea se varsă în trei braţe, iar pe al patrulea a curs sînge, acela era Canalul construit de noi. Nu aveţi de unde să ştiţi că noi am ridicat barajul de la Bicaz, combinatele chimice de la Borzeşti şi Săvineşti, digurile şi canalele de irigaţii. Azi, ultimele jaloane ale demnităţii şi moralei le aveţi în faţă, dar sînt batjocoriţi. Cei cărora le tîşnea sîngele din faţă şi trupuri la anchete, sînt azi umiliţi. N-am reuşit să oprim comunismul şi colectivizarea, dar am reuşit să salvăm demnitatea neamului românesc" a spus Octav Bjoza la ceremonie.

Un moment solemn pentru Făgăraş
 

     S-a intonat imnul României, un moment solemn în care foştii deţinuţi politici, urmaşii lor şi invitaţii şi-au aţintit privirile spre eroul făgărăşean, Dumitru Moldovan, aşezat în scaunul cu rotile. Prefectul judeţului Braşov, Ciprian Băncilă, a înmînat decoraţia luptătorului Dumitru Moldovan. ,,A fost o lecţie de istorie deschisă într-o locaţie deosebită" a spus prefectul. Cu o voce stinsă, Dumitru Moldovan a mulţumit tuturor pentru evenimentul special organizat în onoarea lui şi a camarazilor lui de luptă. ,,Să veghem să nu se mai întîmple ceea ce a fost. Cerul, cerul să judece ce a fost" au fost cuvintele lui Dumitru Moldovan cu lacrimi în ochi şi o voce aproape stinsă. Primarul Făgăraşului, Gheorghe Sucaciu, este primul edil local care este deschis spre istoria contemporană a Ţării Făgăraşului. ,,Emoţiile ne copleşesc într-un asemenea moment. Domnul preşedinte Octav Bjoza a spus lucruri tăioase, dar adevărate. Istoria nu trebuie să se uite. Cu credinţă în Dumnezeu trebuie să acţionăm astfel ca astfel de fapte şi lucruri să nu se mai întîmple. Doresc sănătate domnului Dumitru Moldovan, iar familia sa să fie bucuroasă că are un aşa om ca dînsul. Doamne ajută". Primarul comunei Lisa, Gheorghe Moga, a reprezentat comuna natală a luptătorului. ,,Am venit pentru a-l omagia pe consăteanul nostru, pe nea Mitică Moldovan, căruia îi mulţumim pentru lupta sa" A vorbit şi vicepreşedintele CJ Braşov, Izabella Ambrus, despre importanţa luptei anticomuniste, mai ales că tatăl ei a îngroşat rîndurile deportaţilor din România fiind strămutat în zona Devei. ,,Vorbesc în numele tatălui meu care este recunoscător pentru organizarea aceasta. Din păcate tata nu poate să vorbească din cauza stării de sănătate. Din povestirile lui, au fost momente în care ne-a spus că nu a existat nici măcar o clipă în care să se gândească să facă un compromis pentru a-i putea să-i fie mai bine. A preferat să lupte şi să sufere pentru un ideal pe care l-a avut“, a spus Gabriel Moldovan, fiiul lui Dumitru Moldovan. Evenimentul a continuat cu un program artistic. Actriţa Camelia Varga a prezentat un recital de poezie, Mihai Eminescu şi Radu Gyr, interpretarea ei emoţionînd pînă la lacrimi audienţa. Versurile ,,Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane" şi ,,De la Nistru pîn' la Tisa" au răsunat între zidurile groase ale castelului la fel ca şi ropotele de aplauze. Elevul Mihai Teacă a încheiat ceremonia interpretînd la taragot o doină românească iar voce un cîntec patriotic.

Biografia unui erou, Dumitru Moldovan
 

     Dumitru Moldovan a ajuns la o frumoasă vîrstă, 85 de ani. Îşi duce bătrîneţea alături de soţia sa, dar cu dorul copiilor stabiliţi peste graniţă (Italia şi Germania). A trăit modest ocupîndu-se cu stupăritul, o îndelecnicire pe care a descoperit-o şi îndrăgit-o în închisorile comuniste cînd i-a căzut în mînă o carte despre albine. Nu i-a plăcut niciodată să vorbeaască prea mult, iar azi te iscodeşte doar cu privirea pentru că vocea-i este aproape stinsă. L-am întîlnit acasă, în frumoasa sa gospodărie din Lisa. Eram cu Ion Gavrilă Ogoranu şi am asistat la discuţiile lor. I-am cotrobăit podul casei pentru a aduna cîteva obiecte pentru muzeul rezistenţei anticomuniste. ,,Le-am dus în fundul podului ca să uit de ele. Nu le-am aruncat, sînt încă acolo" spunea prin 1999 Dumitru Moldovan. Pantalonul maro din lină cu care a făcut cei 13 ani de închisoare era peticit pe toată lungimea lui. Azi se află la sediul AFDPR din Braşov. Povestea eroismului lui Dumitru Moldovan se deschide în 1948 pe cînd lucra la combinatul chimic din Victoria. Era perioada cînd propagandiştii comunişti împînzeau satele şi oraşele pentru a-i convinge pe localnici cît de bine va fi cu noul regim. ,,În varful unei foste fabrici germane, tronau patru tablouri uriase si un steag rosu. M-am urcat pînă acolo şi am dat jos steagul. Fara nici o ezitare, i-am dat foc. Apoi am scos pietrele din buzunar şi le-am aruncat în tablouri. Peste cîteva zile, m-a dat în vileag un vecin din sat. Am fost condamnat la opt luni de închisoare". Dumitru Moldovan avea atunci 18 ani. De atunci s-a declanşat calvarul. Imediat după ce s-a întrors în sat, a fost pus să-şi trădeze un prieten foarte apropiat, un inginer pe nume Schneider. N-a făcut-o. Securiştii l-au bătut pînă n-a mai stiut nimic de el. A fugit apoi în munţi. Şi-a săpat un bordei departe, pe un pisc de piatră. A mai revenit o singură dată în sat pentru a-şi lua rămas bun de la părinţi. Într-o încercurire a securităţii a fost împuşcat şi grav rănit. ,,Două cartuşe mi-au intrat prin burtă. Unul a ieşit prin şold, celălalt prin picior. Vedeam prin întuneric nişte umbre mari, care veneau spre mine. M-am rostogolit. Parcă mă afundam într-o fîntînă adînăa, cu apă limpede şi vedeam cum totul se învîrtea în jurul meu" . A fost dus la spital la Făgăraş, iar după ce a ieşit din comă au început anchetele. „Au fost nişte dureri groaznice. M-au bătut în pat, cînd încă erau perfuziile băgate-n mine. Leşinam, iar criminalii erau lîngă mine”, povestea Dumitru Moldovan. L-au dus apoi la Sibiu unde l-au operat. Procesul său s-a desfăşurat cînd era în spital şi a fost condamnat la 20 de ani de închisoare politică. A trecut prin închisorile de la Sibiu, Gherla, Canal, Capul Midia, Balta Brailei, Luciu Georgeni, Periprava, Jilava. În iarna lui 1959, s-a intalnit cu tatăl sau la Stoieneşti, avea o condamnare de 10 ani, iar în noaptea de Înviere din 1960 a murit în lagărul de la Periprava. În puşcărie, la Gherla, a găsit o carte despre creşterea albinelor. Şi a prins dragoste de ele. Iar la ieşirea din temniţă, Dumnezeu i-a răsplătit dragostea, îndreptîndu-l spre apicultură. Iubeşte poezia şi cunoaşte versurile învăţate de pe zidurile închisorile ce poartă semnăturile lui Nichifor Crainic, Radu Gyr, Simion Lefter şi Părintele Codilă. A fost eliberat în 1964 odată cu deceretul de graţiere. N-a pregetat niciodată în dragostea pentru ţara sa şi a demonstrat-o cu prisosinţă. Într-o mărturie de credinţă făcută lui Ion Gavrilă Ogoranu, Mitru a Bambului (aşa cum îl cunosc făgărăşenii pe Dumitru Moldovan) spune: "Ţară scumpă, te iubesc şi acum, ca şi atunci, şi cu oase frînte, şi cu amintiri împovărate de grozăvii făcute de semeni de-ai noştri, sub presiunea şi influenţa celor mai crînceni duşmani ai tăi şi ai firii omeneşti!".
 

Ce a fost comunismul
 

     Ce a fost şi ce este comunismul? L-a definit Ion Gavrilă Ogoranu, liderul grupului de luptători anticomunişti din Munţii Făgăraşului, plecat la ceruri în mai 2006: ,,Comunismul a fost moşit în hrube ascunse, de minţi scelerate, alãptat de forţe oculte, a crescut şi-a formulat şi şi-a pus în practicã programul, netulburat de nimeni, a guvernat şi poruncit cum a vrut, şi-a impus legile ce le-a voit, a mutat popoare pe alte locuri, a distrus naţionalitãţi, destine, culturi şi vieţi, a umplut jumãtate din omenire cu lagãre, temniţe, crime şi gropi comune, cu sînge şi lacrimi“.
     Dacă ar fi sã încropim listele cu numele la toţi fãgãrãşenii care au activat în Rezistenţa activã şi cea pasivã din Ţara Fãgãraşului, nu ne-ar ajunge un caiet întreg. În fiecare sat fãgãrãşean, tot la douã case, au fost familii care au sprijinit lupta anticomunistã şi s-au opus principiilor comuniste. Dar trebuie sã ştim cã în spatele fiecãrui nume se aflã o tragedie, un om ucis sau închis pentru mulţi ani, chinuri la securitate şi în temniţe, o familie zdrobitã, copii marginalizaţi şi batjocoriţi, gospodãrii ruinate, jale şi suferinţã, fricã şi deznãdejde, destine frânte, dintre care multe nu s-au mai putut ridica niciodatã pe linia de plutire. Niciodatã în istoria Ţãrii Fãgãraşului nu s-a suferit mai mult ca în acei ani, dar în acelaşi timp nu s-au ridicat mai uniţi şi mai dîrzi oamenii acestor locuri decît atunci cînd au luptat împotriva comunismului. Altãdatã, cînd au ajuns la un asemenea necaz, fãgãrãşenii au trecut munţii în ţarã. De data aceasta n-aveau unde se duce, singura cale pe care au gãsit-o a fost rezistenţa faţã de noul duşman. Grupurile din Munţii Fãgãraşului au acţionat pe toatã întinderea Munţilor Fãgãraş, de la Olt pînã la Zãrneşti, în Munţii Perşani şi în pãdurile şi satele apropiate pînã în zona Rupea, Sighişoara, Agnita şi Hârtibaciu. Au căzut mulţi în luptele directe cu Securittea:
- În noiembrie 1950 a fost ucis studentul Marcel Cornea în satul Pãrãu, în casa învãţãtorului Pridon. Atunci a fost rãnit şi prins studentul Virgil Radeş (Gilu).
- În decembrie 1950, Toma Pirãu (Porâmbu) a fost împuşcat într-o confruntare directã cu securitatea în şura lui Dumitru Cornea din Ileni
- în 1950, în Sãrata, a fost împuşcat Ion Cândea, învãţãtor.
- În ajunul Crãciunului sînt împuşcaţi elevii Nicoale Mazilu şi Ion Mogoş din Toderiţa în satul Pãdureni din judeţul Timiş, în casa lui Traian Muraru.
- Într-o ciocnire în satul Râuşor sînt rãniţi şi arestaţi elevul Silviu Socol, ţãranul Gheorghe Arsu, studenţii Gheorghe Duminicã, Nicoale Stanciu din Aluniş-Olt.
- În decembrie 1951 este rãnit grav şi arestat Dumitru Moldovan din Lisa. Sînt arestaţi tot atunci Vasile Moldovan, tatãl sãu, Petru Novac, tatãl lui Nelu Novac.
- În februarie 1952 în satul Voivodeni este trãdat, prins şi împuşcat Andrei Haşu (Baciu), Corpul neînsufleţit al lui Andrei Haşu este ţintuit pe un lemn şi lãsat în centrul satului trei zile pentru a ,,da o lecţie“ sãtenilor.
- În decembrie 1952 este ucis în Poiana Sibiului Ionele Gheorghe (Dumitriu) din Arieşeni-Alba, într-o confruntare directã cu securitatea, cel care s-a ascuns împreunã cu Lenuţa Faina din Mărgineni timp de patru ani.
- În 1955 grupul din Munţi este prins prin trădare, 15 tineri făgărăşeni, iar în 1957 sînt executaţi.
- La 6 august 1954 mor în luptã directã cu securitatea, la Obreja- Alba, Gheorghe Şovãialã şi Gelu Novac, fiul profesorului şi director la Radu Negru Mihai Novac, arestat şi încarcerat şi el.
- La 20 august 1954 cade grav rãnit, la Avrig, în munţi, elevul de la Radu Negru, Ion Ilioiu.
- În 1955, iunie, este rãnit la picior la marginea satului Viştea, Remus Sofonea din Drăguş, elev la Radu negru. Împreunã cu Laurean Haşu sînt salvaţi de Olimpiu Borzea, Victor Şandru din Viştea şi Vasile Bucelea din Viştea de Sus. Remus şi Laurean se hotãrãsc sã se sinucidã prin împuşcare în casa lui Olimpiu Borzea. Remus Sofonea moare, iar Laurean Haşu este salvat dupã 10 zile de comã.
- În 1955 sînt prinşi luptătorii din munţi prin trădare, arestaţi, iar în 1957, începînd cu luna iulie executaţi prin împuşcare la Jilava.
- Sprijinitorii lor cad rînd pe rînd în minile securităţii, iar prin pseudo procese sînt aruncaţi în închisori şi lagăre.
Mulţi se întreabă azi, de ce au luptat acei tineri? Un răspuns simplu l-a dat Ion Gavrilă Ogoranu: ,,Am luptat pentru ca urmaşilor noştri să nu le fie ruşine să se numească români. În lupta noastră nu exista nicio acţiune, nicio faptă, nicio vorbă care să nu se poată încadra în legile onoarei şi în morala creştină. Acţiunile noastre au fost însufleţite de dragostea creştină, conform crezului că exişti în măsura în care iubeşti şi te înalţi în măsura în care te jertfeşti pentru această iubire”.

Rezistenţa făgărăşeană
 

     În toţi munţii României, în păduri, în sate şi în oraşe, în vreme de două decenii, 1944-1962, au acţionat grupuri de rezistenţă armată. Într-un raport din 1959, Securitatea dădea un număr de 1.196 de grupuri şi organizaţii pe care le-a distrus. Securitatea le numea ,,bande subversive". Aceste grupuri au adunat laolaltă zeci de mii de oameni. Din 1948 pînă în 1950, în satele făgărăşene s-au format grupuri de localnici care încercau să convingă ţărănimea să nu se înscrie în gospodăriile agricole colective. Mulţi ţărani au stat ascunşi pentru a evita întîlnirile cu comuniştii care îi obligau să-şi predea pămînturile şi animalele la colectiv. Grupurile astfel formate, mai ales tinerii, au editat şi tipărit manifeste anticomuniste care au fost răspîndite în sate. Pentru a contracara acţiunile tinerilor s-au format comitete provizorii şi apoi s-au introdus în sate informatori. În sate precum Ileni, Voivodeni, Viştea, Mândra, miliţienii au tras cu armele asupra tinerilor. S-a remarcat atunci Nicolae Mazilu, elev la Liceul Radu Negru, care le-a răspuns prin foc de armă. În Ţara Făgăraşului s-au format mai multe grupuri anticomuniste începînd cu 1948. Grupul Gavrilă a urcat în Munţii Făgăraşului şi a luptat cu arma în mînă împotriva comuniştilor. Luptătorii din munţi sau partizanii au fosrmat rezistenţa armată şi a fost susţinută de oamenii din sate, de ceea ce s-a numit rezistenţa pasivă din Ţara Făgăraşului. Astfel de grupuri anticomuniste s-au format în toate zonele ţării. România a devenit ţara de batjocurã a Anei Pauker, Luca Laslo, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Burah Tescovici (Teohari Georgescu), Pantiuşa Botnarenco, Alexandru Nikolski, Walter Roman, Vincse şi Aranici. Au activat grupuri de rezistenţã anticomunistã, conform documentelor din arhivele securitãţii, în Banat (col. Uţã Ion, Tãnase, Domãşneanu, Popovici, etc), în Apuseni (Calotã, Şuşman, Dabija etc), în Hunedoara (Caragea, Vitan), Rodna (Bodiu), Vâlcea (Jijie, Pele, Serban Secu), Craiova (Carlaonţ, Dumitraşcu), Gorj (cpt. Brâncuşi), Dobrogea ( Fudulea, Gogu Puiu, Ciolacu, Trocan), Crişul Alb (Cantemir, Luluşa, Mihuţ), Maramureş (Popşa, Zubaşcu, preoţii greco-catolici), Vrancea (fraţii Paraginã, Lupşa), Bârşad (Dan Constantin), Bacãu (Corduneanu), Cluj ( Paşca, Podea, Pop Oniga, Deac), Suceava (Hazmei), Munţii Fãgãraşului, versantul sudic (col. Arsenescu, fraţii Toma şi Petru Arnãuţoiu, Apostol), versantul nordic ( Ionele Gheorghe, Faina, Cândea, grupul Gavrilã sau grupul carpatin fãgãrãşean, Vultanul, grupul de sprijin Viştea, etc). În 1964, prin Deceretul de graţiere au fost eliberaţi toţi deţinuţii politic din închisori şi lagãre. (Lucia BAKI)

Comments

Comentariu nou Cautare

Scrieti comentariu
Nume:
Email:	fara notificarecu notificare
Titlu:
	Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

Powered by !JoomlaComment 3.26

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."