Clubul Bilderberg-stăpînii lumii (II) |
![]() |
Marţi, 22 Septembrie 2009 10:16 | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Cine conduce lumea? Acest clan Bilderberg a luat fiinţă, după cum am titrat în ediţia trecută, în anul 1954 la iniţiativa lui David Rockerfeller cu ajutorul casei regale a Olandei şi altor structuri de înalt nivel. Toate aceste fiinţe de origine evreiască şi cu înclinaţii masonice, super potenţi din punct de vedere financiar, nu mai urmăreau alte venituri ci doar putere. Au atras în jurul lor toate forţele politice, financiare, economice, bancare de pe glob pentru a-şi atinge idealul: PUTEREA. Guvernele şi mass media au negat pînă acum 10 ani existenţa acestui grup fondat in 1954 ; David Rockerfeller le-a mulţumit public pentru aceasta. Grupul Bilderberg este format din cei mai importanţi oameni politici, afaceristi, bancheri şi elite regale ale momentului. Deşi membrii grupului sînt persoane publice prezente zilnic în mass-media, atunci când se întîlnesc la superconferinţele anuale nici măcar nu sînt menţionaţi la ştirile TV. Ba mai mult, personalul hotelurilor unde au loc evenimentele primeşte liber şi este înlocuit cu un personal propriu membrilor Bilderberg – de la femei de serviciu pînă la centraliste. Grupul închiriază integral hotelul, iar poliţia locală este pusă aproape în întregime la dispoziţia grupului Bilderberg, şi uneori este mobilizată şi armata pentru a păzi locaţia. În cadrul discuţiilor nu se fac niciodată niciun fel de înregistrări, ci doar se fac nişte note foarte telegrafice privind subiectele discutate, dar fără a se mentţona niciun nume. Îndrăzneţii care s-au aventurat la aceste întâlniri pentru a afla ce se petrece acolo au sfârşit prin a fi răpiţi şi torturaţi. Acest grup ocult nu dă socoteală oamenilor de pe planetă şi totuşi, deciziile luate de aceste grupuri afectează fiecare om de pe Terra.
Activitatea Grupului Bilderberg Grupul Bilderberg se reuneşte din 1954, cînd s-a ţinut prima conferinţă la Hotelul Bilderberg din Oosterbeek (Olanda) – aproximativ 130 de invitaţi, selectaţi dintre cei mai influenţi oameni din finanţe, economie, politică şi mass-media, pentru a discuta, în mod confidenţial şi amiabil, cele mai importante subiecte ale globalizării, pe care le-am regăsit apoi pe agenda oficială a G-8. Grupul Bilderberg este un veritabil guvern mondial ocult structurat pe trei niveluri : „Cercul exterior”, respectiv 80% dintre participanţi care nu cunosc decît o parte din strategiile şi scopurile reale ale organizaţiei. Comitetul director (Steering Comitee) format din 35 de membrii care cunosc în proportie de 90% obiectivele şi strategia grupului. Membrii americani ai acestui nivel sînt de asemenea şi membri în Consiliul pentru Relaţii Externe (CFR). In societatea noastrăa unidimensională, o organizaţie precum Bilderberg nu este decît un catalizator al maximizării profiturilor membrilor participanţi. Astfel, efectele acestor întîlniri se concretizează ulterior prin legi şi organisme politice sau non-guvernamentale care favorizează corporaţiile şi băncile mari, o gramadă de ziduri legislative pentru protejarea multinaţionalelor care se ocupă cu vînzarea de energie, o grămadă de măsuri care nu fac decît să sărăcească şi mai mult oamenii de rînd (războaie, taxe, accize, asigurări obligatorii şi biruri). Direcţiile decise de grupul Bilderberg pot viza începutul unui război, iniţierea unei crize economice sau o perioadă de creştere economică, fluctuaţii monetare sau sociale, sau chiar gestionarea demografică a planetei. Aceste direcţii vor influenţa şi conditţona hotărârile instituţiilor subalterne cum ar fi G8 sau guvernele diferitelor ţări. Sub conducerea lui Mayer Amschel Rothschild, cu sprijinul altor familii de evrei germani bogaţi - Wessely, Moses, Mendelsson - şi a unor bancheri (Itzig, Friedlander), la 1 mai 1776, Weishaupt fondează în secret societatea „Vechii căutători de lumină din Bavaria”, care va deveni mai cunoscută sub denumirea „Ordinul Iluminaţilor”. Weishaupt a susţinut că numele provenea din vechi scrieri şi însemna „cei care deţin lumina". Primul profet al „Ordinului”, cel care întocmise o doctrină de la care mai tîrziu s-au inspirat alte societăţi secrete influente - „Carbonarii” lui Giuseppe Mazzini, „Liga Drepţilor” lui Karl Marx sau „Decembriştii” lui Cernisevski – a fost Adam Weishaupt, din acest punct de vedere poate cel mai influent om al secolului XIX. Doctrina lui, Novus Ordo Seclorum, a supravieţuit veacului şi a schimbat lumea în secolul XX. Între 16 iulie şi 29 august 1782, la Wilhelmsbaden a avut loc al doilea Congres Masonic, sub preşedinţia baronului de Braunswick. Congresul de la Wilhelmsbaden a încercat să facă o conciliere între diverse secte francmasonice: roşicrucieni, necromanţi, cabalişti şi umanitarişti. La Congres a fost prezent şi Adam Weishaupt, care a reuşit să fuzioneze Ordinul Iluminaţilor cu masonii din lojile engleze şi franceze. Congresul mai este important şi pentru că a coincis cu emanciparea evreilor din Imperiul Habsburgic. Totodată, a fost pus la punct în mare secret planul Revoluţiei franceze care se va declanşa şapte ani mai tîrziu. Contele de Virieu, un mason care a participat la congresul secret de la Wilhelmsbaden, i-a dezvăluit ulterior unui prieten: „Nu pot să-ţi spun ce s-a hotărît acolo. Pot doar să-ţi spun că este mult mai grav decît îţi închipui tu. Conspiraţia care s-a pus în mişcare la Wilhelmsbaden este atît de perfect organizată, încît nu au scăpare nici monarhia, nici biserica“. Unii din precursorii sistemului financiar bancar modern au fost templierii. Ei nu doar strîng averi colosale pentru că deţin butoanele sistemului financiar mondial, dar influenţează masiv politicul, pot declanşa războaie, pot determina însăşi cursul istoriei. Dar ei au fost doar deschizători de drum în acest domeniu şi nu aveau suficientă experienţă acumulată, astfel că partea vizibilă a ordinului a sfîrşit tragic. John Davison Rockefeller ( 1839 – 1937 ) fondează în 1870, împreună cu fratele său William Rockefeller ( 1841 – 1922 ), mega colosul Standard Oil strămoşul: Standard Oil of New Jersey (SONJ), redenumită Exxon, acum parte a ExxonMobil, corporaţie membră Council on Foreign Relations. Standard Oil of New York, redenumită Mobil, acum parte a ExxonMobil. Standard Oil of California, redenumită Chevron, corporaţie membră Council on Foreign Relations. Standard Oil of Indiana, redenumită Amoco, acum parte a BP, corporaţie membră Council on Foreign Relations. Standard Oil of Ohio sau Sohio, acum parte a BP. Anglo-American Oil Co., acum Esso UK. South Penn Oil Co., devenită Pennzoil acum parte Shell, corporaţie membră Council on Foreign Relations. Este considerat a fi fost cel mai bogat om al tuturor timpurilor. S-a căsătorit cu Laura Celestia (”Cettie”) Spelman în 1864, avînd patru fete şi un baiat, John D. Rockefeller, Jr. Este, de asemenea, fondatorul The University of Chicago şi al Rockefeller University în 1901, denumită iniţial Rockefeller Institute for Medical Research, care a ,,produs“ 23 de laureaţi ai premiului Nobel. În 1913 este creată Rockefeller Foundation. Fiul John D. Rockefeller scrie în 1897 un studiu despre lucrarea lui Karl Marx „Das Kapital“. Este membru al societăţilor secrete Alpha Delta Phi şi Phi Beta Kappa. După terminarea studiilor devine director la Standard Oil şi mai apoi director şi la compania lui J. P. Morgan , U.S. Steel. În 1930, banca familiei, Chase National Bank ( acum JP Morgan Chase), devine cea mai mare din lume. James Stillman ( 1850 – 1918 ), împreună cu W. H. Harriman, Jacob Schiff şi William Rockefeller controla cele mai importante căi ferate (Texas and Pacific Railroad, Southern Pacific Railroad, International-Great Northern Railroad, Union Pacific Southern Railway, St. Louis, Brownsville and Mexico Railway, Mexican National Railroad ) precum şi National City Bank of New York. Fetele lui, Sarah Elizabeth Stillman şi Isabel Goodrich Stillman, s-au măritat cu William Goodsell Rockefeller şi Percy Avery Rockefeller, fiii asociatului, prietenului şi preşedintele Standard Oil , William Rockefeller. Unul din descendenţii astfel rezultaţi, James Stillman Rockefeller, a fost preşedintele National City Bank of New York, acum Citibank, dar a lucrat şi pentru Brown Brothers Harriman. Tot el a incorporat şi First National Bank. În 1946, David Rockefeller devine singurul bancher al familiei ( Chase National Bank). Pe atunci preşedinte era unchiul său, Winthrop Aldrich, fiul gigantului Nelson W. Aldrich, şi fratele mamei sale, Abby Aldrich. Banca devine Chase Manhattan Bank în 1955, acum denumită JPMorgan Chase. Banca joacă astfel rolul de rivală a National City Bank of New York, devenită First National City Bank, acum Citibank, parte a Citigroup. În fapt, National City a avut o lungă asociere cu Rockefeller family. James Stillman Rockefeller şi David au fost înscăunaţi la conducerea celor doi giganţi în 1959, respectiv 1960. Andrew Carnegie ( 1835 – 1919), magnatul Carnegie Steel Company, cumpărată în 1901 de J. P. Morgan şi transformată în colosul US Steel cu ramificaţii pînă în Europa centrală. John Pierpont Morgan ( 1837 – 1913), un adevărat gigant în bănci – finanţe, industrie. La inceputul secolului al XX-lea, jurnaliştii de înaltă clasă, precum Lincoln Steffens şi Ida Tarbell, observau pentru prima dată faptul că America nu mai era condusă de politicieni, ci de marii oameni de afaceri. S-a născut într-o familie bogată de bancheri importanţi, şi-a început cariera în business-ul tatălui sau, la varsta de 19 ani. După Războiul Civil, Morgan a început să investească în căile ferate şi curînd conducea industria transporturilor. El nu construia noi drumuri, ci le consolida pe cele cu probleme financiare, proces denumit “morganizare”. Programul său era compatibil cu cele ale marilor corporaţii, care doreau să înlăture competiţia prin formarea trusturilor şi monopolurilor. John D. Rockefeller a creat cel mai mare monopol – Standard Oil Company – care a adus ordine în industria petrolieră, în care la momentul respectiv, predomina haosul. Cu excepţia lui Andrew Carnegie, niciun alt capitalist din ţară, nu deţinea atunci banii necesari pentru a forma astfel de trusturi uriaşe. Aşa că marii capitalişti ajungeau, în cele din urmă, la J.P. Morgan şi alţi bancheri extraordinari de pe Wall Street. Acesta a fost începutul marii crize corporative din New York. Capitalişti puternici, precum Philip Armour – „regele” industriei alimentare pe-atunci – şi Collis Huntington – „regele” industriei transporturilor s-au mutat în New York în 1890 pentru a fi aproape de marile case de investiţii, precum Morgan & Co., Lehman Brothers, şi Kuhn & Loeb. Pînă în 1895, New York ajunsese sediul principal al corporaţiilor din SUA. Aproape jumătate din milionarii americani locuiau în metropola New York. Morgan controla cartelul Wall Street, considerat în perioada respectivă (aşa cum este şi astăzi) ,,cea mai mare putere financiară din istorie”. La începutul anilor 1900, în culmea puterii sale, Morgan domină 100 de corporaţii cu active de peste 22 miliarde USD (un miliard din acea vreme echivalează cu aproximativ 190 miliarde azi), deci vorbim de aproximativ 4200 de miliarde … A avut relaţii strînse de afaceri cu Nelson W. Aldrich şi familia Warburg. Un alt exemplu care dovedeşte implicarea acestuia este General Electric Company, pe vremea cînd avea sloganul ,,noi aducem lucruri bune pentru viaţă“, au fost principalii furnizori ai suportului tehnic pentru fabricarea bombelor atomice lansate asupra Japoniei. Este cotată a şasea companie pe plan mondial şi s-a format în 1892 prin unirea Edison General Electric Company şi Thomson-Houston Electric Company printr-un aranjament al gigantului J. P. Morgan. Compania este membră a Council on Foreign Relations ( CFR). Acum au sloganul ,,imaginaţia la lucru“ . La ce să ne aşteptăm? Paul Warburg ( 1868 – 1932 ) împreună cu fraţii săi Max Warburg ( 1867 – 1946 ) şi Felix Warburg ( 1871 – 1937 ), toţi bancheri, au fost propietarii M.M.Warburg & CO din Germania. Max a rămas pe bătrînul continent, iar Paul şi Felix au înfiinţat în SUA Kuhn, Loeb & Co. împreună cu Jacob Schiff, la care se alătură şi Otto Hermann Kahn ( 1867 – 1934 ). Paul Warburg a fost si preşedinte al Bank of Manhattan şi primul director Council on Foreign Relation (CFR). Max Warburg a fost şi unul dintre industriaşii IG Farben, companie germană cu relaţii de afaceri cu Bank of Manhattan. Max Warburg a părăsit Germania abia în 1938, deşi nazismul a venit la putere în 1933 cînd a început şi prigoana împotriva evreilor. Felix Moritz Warburg s-a însurat cu Frieda Schiff, fiica lui Jacob Schiff . Nelson W. Aldrich ( 1841 – 1915 ), politician şi bancher a avut relaţii strînse de afaceri cu J. P. Morgan şi Paul Warburg. A fost un foarte activ mason. Fiica sa, Abby Aldrich, este mama lui David Rockefeller. În 1907, Jacob Schiff declara într-un discurs la New York că fără o bancă centrală care să aibă un control adecvat, ţara va aluneca înspre cele mai severe crize din istorie. După criza artificială din 1907, “rezolvată“ de J. P. Morgan, în 1908 congresul îl însărcinează pe Nelson W. Aldrich cu descoperirea cauzelor şi cu căutarea soluţiilor pentru prevenirea crizelor. Acesta, după o vizită la greii din finanţe-bănci europeni ( Rothschilds şi prietenii ), în noiembrie 1910 la Jekyll Island Club, se întîlneşte cu Paul Warburg ( Kuhn, Loeb & Co), Frank A. Vanderlip ( din partea National City Bank of New York ), Henry P. Davison ( din partea companiilor J. P. Morgan ), Charles D. Norton ( din partea First National Bank of New York), Benjamin Strong ( reprezentant J. P. Morgan ), în cel mai mare secret posibil, şi pun bazele Federal Reserve, în conformitate cu înţelegerea prealabilă Aldrich, Warburg, JP Morgan, Rockefeller. Secretul era necesar deoarece opinia publică nu ar fi acceptat o „bancă naţională“ creată de bănci private. Trebuie ştiut că Federal Reserve = Rothschild, Rockefeller, Lazard, Warburg, Lehman, Kuhn Loeb, Goldman Sachs. Woodrow Wilsonl spunea: ,,Unii dintre cei mai mari oameni din Statele Unite, din domeniul comerţului şi producţiei, se tem de ceva. Ei ştiu că undeva există o putere atât de organizată, atât de subtilă, atât de atentă, atât de completă, de perseverentă încît nu au curajul să o vorbească de rău sau să o condamne, decît în şoaptă“. Karl Heinrich Marx ( 1818 – 1883 ), evreu, Germania, celebrul filosof, sociolog, teoretician politic, revoluţionar, idol al comunismului. S-a căsătorit cu o rudă a lui Nathan Mayer ( 1777 – 1836 ) – fondatorul Rothschild banking family of England. Karl Marx a fost mason, s-a tras dintr-o familie de rabini, dar nici el şi nici Engels n-au inventat comunismul. Ei au fost influenţaţi direct de evreul Moses (Moshe) Hess ( 1812 – 1875 ) care a fost şi unul din fondatorii socialismului. Este unul din creatorii anti-semitismului de tip modern. Karl scria că instrumentele de tortură sînt bune deoarece asigură locuri de muncă atît fierarilor cît şi călăilor. Edificator este citatul lui Winston Churchill din Illustrated Sunday Herald, 8 februarie 1920: ,,Din zilele lui Weishaupt, Karl Marx, Trotki , Bela Kuhn, Rosa Luxemburg şi Ema Goldman, conspiraţia acestei lumi a luat amploare. Această conspiraţie a jucat un rol recunoscut în Revoluţia Franceză. A fost izvorul fiecărei mişcări subversive în secolul 19. Şi acum, în sfârşit, această bandă de personalităţi extraordinare din lumea interlopă a marilor oraşe din Europa şi America i-a tras de păr pe ruşi şi au devenit conducatorii acelui enorm imperiu“. Albert Pike ( 1809 – 1891 ), mason, gradul 33 ritul scoţian ( rit pe care de fapt el l-a transformat dintr-o societate minusculă, la influenţa enorma pe care o ştim astăzi ). Albert Pike susţinea în lucrarea sa ,,Dogmă şi ritual” că: „Francmasoneria are două doctrine, dintre care una este ascunsă, cunoaşterea sa fiind rezervată doar Maeştrilor…, iar cealaltă este publică… ". Şi tot el explica şi motivul: ,,Lucifer, Zeul Luminii, luptă împotriva lui Adonai, Zeul Bibliei; da, Lucifer e Dumnezeu“. „ Lucifer este purtătorul luminii. Nume straniu şi misterios al celui ce este Spiritul întunericului! Lucifer, fiul dimineţii! Este cel care aduce lumina şi în toată splendoarea sa intolerabilă orbeşte pe cei slabi sau sufletele egoiste". În 1869 a fost unul din liderii de seama ai Cavalerilor Ku Klux Klan (KKK). În octombrie 1901 a fost ridicat în Washington D.C. Dr. Nahum Goldman, (1894-1982) , preşedinte al World Zionist Organization, avertiza în 1958 la World Jewish Conference în Geneva: „ Un declin al puternicului curent anti-semitism sincer, ar putea constiutui un nou pericol pentru supravieţuirea evreiască. Dispariţia anti-semitismului va avea efecte foarte negative asupra activităţii noastre". S-a creat astfel un zid concentric protector în jurul elitelor: lupta împotriva antisemitismului. Aceste elite, cămătari şi industriaşi planetari, iluminaţi şi vîrfuri ale masoneriei, teoreticieni ai tuturor doctrinelor de stîngaşi ai ateismului, motorul revoluţiei franceze şi bolşevice, toţi practicanţi ai cultului paladin ( închinarea la lucifer ) au pregătit, finanţat şi au avut de cîştigat de pe urma tuturor mega conflictelor planetare ( războaie, crize sau revoluţii ) inclusiv de pe urma celor două cele mai mari plăgi din istoria umanităţii: nazismul şi bolşevismul. Marele teolog Dumitru Staniloaie spunea: ,,Ecumenismul este un produs al masoneriei". Pintre aproapiaţii lui David Rockefeller: Rothschild, generalul George C. Marshall, membrii Ford family, Bill Clinton, Henry Kissinger, Riley P. Bechtel ( Bechtel Group), Gianni Agnelli ( Fiat ), John Loudon ( Royal Dutch-Shell ), C. Douglas Dillon, David Packard (Hewlett-Packard ), familia Dulles, Katharine Graham ( Washington Post ), Brooke Astor ( Astor family – Waldorf-Astoria Hotel ), Peter G. Peterson ( preşedintele Blackstone Group, fost preşedinte Council on Foreign Relations ), Arthur Ochs Sulzberger, Jr. ( preşedintele New York Times ). Paul Volcker, un apropiat al familiei, a lucrat pentru banca sa, înainte de a deveni preşedinte Federal Reserve. Banca sa are strînse legături cu World Bank . Trei dintre preşedinţii acesteia, John J. McCloy, Eugene R. Black, Sr. şi George Woods au lucrat pentru el. James D. Wolfensohn este chiar asociat apropiat al familiei, fiind director al Rockefeller Foundation şi al altor organisme Rockefeller. De asemenea, familia a găzduit pe propietăţle sale numeroase întîlniri regulate cu guvernatori de bănci naţionale sau ale World Bank şi International Monetary Fund. Un alt apropiat al familiei, Joseph Verner Reed, Jr, a fost asistentul lui Eugene R. Black, Sr. ( al cărui tată a fost Chairman of the Federal Reserve ). A dezvoltat legături apropiate cu Central Intelligence Agency (CIA) încă din anii ‘50 . Apropiaţi ai familiei: Allen Dulles, directorul Richard Helms, Archibald Roosevelt, Jr., Kermit Roosevelt, Jr., William Bundy. În vara lui 1964 are o întîlnire de două ore şi jumătate cu Nikita Hrusciov, apoi şi cu succesorul său, Leonid Brejnev. În 1965, Rockefeller şi cîţiva oameni de afaceri au fondat Council of the Americas. Principalul lor proiect este North American Free Trade Agreement ( NAFTA ) despre care Henry Kissinger spunea: ,,NAFTA este o piatră de temelie la construirea Noii Ordini Mondiale“. În 1973 a fost creată, la iniţiativa sa, Comisia Trilaterală . Alţi membri fondatori au fost Alan Greenspan şi Paul Volcker, ambii foşti capi ai Federal Reserve. De asemenea şi Zbigniew Brzezinski care a fost şi director. În mai 1973, Chase Manhattan Bank deschide la Moscova un birou în piaţa Karl Marx . A fost Chairman Overseas Development Council of the US-USSR Trade and Economic Council, Inc. ce a fost fondat în 1973. L-a convins pe preşedintele Jimmy Carter să aprobe intrarea şahului Iranului Mohammad Reza Pahlavi în SUA pentru spitalizare, precipitînd astfel criza ostaticilor din Iran . În ianuarie 1989, o delegaţie a Comisiei Trilaterale, formată din ex-premierul japonez Yasuhiro Nakasone, ex-preşedintele francez Valéry Giscard d’Estaing, bancherul american David Rockefeller şi fostul secretar de stal al SUA, Henry Kissinger, s-au întîlnit cu Mihail Gorbaciov pentru a-l convinge că URSS trebuie să se integreze în marile instituţii financiare ale lumii, GATT, FMI şi Banca Mondială. La acea dată tratatul de la Mastricht din 1992 nici măcar nu fusese schiţat. În 1992, a fost desemnat să conducă Russian-American Bankers Forum, grup consultativ ce a sfătuit Rusia în privinţa modernizării băncilor. În 2006 a format o echipă cu şefii Goldman Sachs pentru crearea Republicans Who Care. JPMorgan l-a numit în board-ul său de consilieri internaţionali pe Anatoli Ciubais, fost vicepremier cunoscut drept unul dintre principalii artizani ai reformelor economice din Rusia. Ciubais este primul rus care se alătură consultanţilor JPMorgan. Este acţionar majoritar la Atlantic Richfield Petroleum and International Petroleum Corporation ce produce şi napalm. Activitatea grupului mondial a fost finanţată de o serie de corporaţii internaţionale. American International Group, Citigroup, Coca-Cola, Merrill Lynch, Morgan Stanley, Pfizer, Sony, American Express, Boeing, Exxon Mobil, IBM, JP Morgan Chase, Merck, Time Warner, Jay Rockefeller împreună cu fiul său sînt greii actuali ai Asia Society, Chevron, Ford, GE, General Motors, Johnson & Johnson , Kissinger McLarty Associates, McDonalds, Microsoft, Phillip Morris, Shell International, Toyota, Wal-Mart, Group of Thirty – Rockefeller Foundation, World Economic Forum – David Rockefeller, Brookings Institution – John D. Rockefeller, Jr, Rockefeller şi Ford Foundations, Saban Center for Middle East Policy, John L. Thornton China Center (fondată în 2006), John L. Thornton, Brookings-Tsinghua Center la Tsinghua University in Beijing si Brookings Doha Center in Qatar, Peterson Institute ( Institute for International Economics ) – David Rockefeller, International Executive Service Corps – David Rockefeller, Institute for Pacific Relations – John D. Rockefeller, Jr. si Rockefeller Foundation, League of Nations – John D. Rockefeller, Jr., United Nations – Nelson A. Rockefeller , Peggy Dulany Rockefeller , John D. Rockefeller, Jr. , John D. Rockefeller 3rd , David Rockefeller , Rockefeller Brothers Fund, United Nations Association – David, Royal Institute of International Affairs (RIIA) din Londra, Carnegie Endowment for International Peace, Brookings Institution, World Bank , Harvard University, Center for International Affairs, Yale University , Institute of International Studies, Princeton University , Office of Population Research, Columbia University , Russia Institute, University of the Philippines, Los Banos, College of Agriculture, Library of Congress, Bodleian Library , Oxford University. William Jefferson Blythe III ( 1946 – ), participant Bilderberg Group, fost US President, 1993 – 2001, membru Council on Foreign Relations, membru Trilateral Commission, membru Bohemian Grove, a autorizat bombardamentele asupra Serbiei. În colegiu a intrat în frăţia Alpha Phi Omega şi mai apoi în Phi Beta Kappa. De asemenea, a devenit membru al Ordinului DeMolay şi al Kappa Kappa Psi. Bill Clinton este prieten cu familia Rockefeller. Henry Kissinger, evreu, participant Bilderberg Group, Secretary of State, 1973 – 1977. Director Nuclear Weapons and Foreign Policy la Council on Foreign Relations. A lucrat pentru Rockefeller Brothers Fund ca director al Special Studies Project ( unde l-a racolat Nelson A. Rockefeller ) . Participant activ Trilateral Commission. In 2002 preşedintele George W. Bush l-a numit preşedintele unui comitet de investigaţie al atacurilor de la 11.09. 2001, fost preşedinte al International Advisory Committee of JP Morgan Chase ( banca Rockefeller ) . Membru Bohemian Grove. În seara de 13 iulie 2007, preşedintele rus Vladimir Putin a primit la reşedinţa sa de vacanţă de la Novo-Ogariovo, o delegaţie americană, condusa de Henry Kissinger. Din delegaţie mai făceau parte: George Schultz, Robert Rubin, Thomas Graham, fostul senator Sam Nunn, preşedintele “Chevron Oil Company”, David O’Reilly, precum şi Martin Feldstein, care a condus “Council of Economic Advisers” sub Administraţia Reagan. Delegaţia americană face parte din grupul de dialog „Russia-USA: Looking at the Future” (Rusia-SUA: privind spre viitor), care s-a constituit la 26 aprilie. Delegaţia rusă din grupul de dialog a fost condusă de Evgheni Primakov. Numele Bechtel este cunoscut românilor prin autostrada ce vrea să se construiască de la Oradea la Braşov. După cinci ani în care s-au plătit miliarde de euro firmei americane Bechtel, aceasta a fost dat în folosinţă doar un km de autostradă. Deşi lucrăriele stagnează, fondurile pleacă în continuare din bugetul statului român în conturile acestui constructor. Stephen D. Bechtel, Jr. ( 1925 – ) , tatăl lui Riley P. Bechtel. Membru Council on Foreign Relations şi Bohemian Grove. Stephen Davison Bechtel ( 1900 – 1989), membru Council on Foreign Relations şi Bohemian Grove. În 1954 devenea partener la J.P. Morgan Co. Riley P. Bechtel, printre apropiaţii David Rockefeller. Este şeful actual al Bechtel Corporation. De asemenea, director al The International Council al J.P. Morgan Chase & Co. din 1995. Membru Trilateral Commission şi Bohemian Grove. A condus Export Council în timpul lui George W. Bush’s. Bechtel Group, după invazia Irakului, cum era normal, au năvalit la exploatarea petrolului companiile marca Rockefeller, dar au primit masive contracte pentru reconstrucţia ,,Irakului şi prietenii“, cum ar fi Bechtel sau Halliburton ( Dick Cheney ). Compania a mai avut relaţii financiare şi cu bin Laden family. De asemenea, relaţii strînse cu administraţia George W. Bush, la limita corupţiei. De-a lungul timpului a avut mereu relaţii apropiate cu guvernul american. În 1955, C. Douglas Dillon le aranjează importante contracte cu guvernul Arabiei Saudite. Între 1974 – 1982, George Schultz, fost United States Secretary of Treasury si viitor Secretary of State, membru Council on Foreign Relations, a fost director la Bechtel. Fostul U.S. Secretary of Defense, Caspar Weinberger a fost şi el unul din greii Bechtel în anii ’70. Fostul Secretary of Energy, W. Kenneth Davis a fost vice-preşedinte Bechtel. Donald Rumsfeld a avut şi el interese de afaceri cu Bechtel Group. Tot ei au fondat Heritage Foundation, cu contribuţii majore pentru Neocon. Tot ei sunt printre jucătorii principali în sistemul de privatizare a apei. Giovanni Agnelli ( 1921 – 2003 ), industriaş italian, conducatorul Fiat. Bunicul său, Giovanni Agnelli, a produs autovehicule pentru puterile Axei. În anii 1970 vinde o parte din companie către Lafico, companie libiană a colonelului Gaddafi. Relaţii strînse cu STANGA italiană. Conducator al clubului Juventus. Prieten apropiat cu Henry Kissinger si David Rockefeller. Ultimul l-a numit International Advisory Committee (IAC) al Chase Manhattan Bank, condusă de Rockefeller. A fost deasemenea membru al Rockefeller Center. Relaţii cu mafia. Participant Bilderberg Group. Katharine Meyer Graham ( 1917 – 2001 ), stăpîna Washington Post, a fost o apropiată a familiei Rockefeller şi a lui Warren Buffet. Membră CFR, participantă Bilderberg Group, membră în Comisia Trilaterală. Philip Leslie Graham ( 1915 – 1963 ), evreu, copropietar The Washington Post. Căsătorit cu Katharine Graham. Membru societatea secretă Sigma Alpha Epsilon, membru CFR.
Powered by !JoomlaComment 3.26
3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved." |