H1N1 şi ciocolata

Patru milioane de români se vor îmbolnăvi în lunile ianuarie şi februarie cu virusul H1N1. Aşa suna o ştire difuzată săptămîna trecută de media românească. Imediat ştirea a fost completată de o alta care anunţa că vor fi puse în vînzare tot patru milioane de doze de vaccin împotriva virusului mortal pe care Institutul Cantacuzino le va produce. Ştirea a apărut la noi după ce pe plan mondial s-a anunţat că vaccinul împotriva H1N1 a fost descoperit (cam repede ţinînd cont că un vaccin împotriva SIDA încă n-a fost descoperit după atîţia ani) şi va fi produs de firma Baxter,cea care a mai produs şi alte 5-6 vaccinuri şi care au afectat multe, multe vieţi omeneşti. În situaţia dată am avea puţine posibilităţi la îndemînă, noi, viitorii muribunzi, afectaţi de H1N1 ce va acoperi plaiul mioritic românesc. Să ciulim urechile pentru a afla cînd apar pe piaţă dozele de vaccin şi să ne salvăm pielea indiferent de preţul miraculosului lichid injectabil. Să ne protejăm în mod natural de acest virus, real sau inventat, respectînd indicaţiile medicului sau chiar cele mediatizate de presă. O altă variantă este aceea de a ignora manipularea în masă care în ultima vreme abundă pe toate canalele. Acest subiect este similar altora care vor să determine populaţia să facă exact ceea ce doreşte un grup de oameni, un individ,un partid, un institut, un bilderberger, un mason, un om politic. A rulat nu de mult un film al cărui subiect mi-a plăcut. Copiii dintr-un stat oarecare au fost lăsaţi fără ciocolată. Autoritatea statală a interzis producerea ciocolatei, iar pe toţi fabricanţii clandestini i-a arestat şi ucis. S-a creat răzmeriţă mare, mai ales în rîndul micuţilor. În mare taină, un grup de copii a ignorat toate regulamentele adulţilor cu putere de decizie, n-au ţinut cont de efectele deciziilor lor, s-au organizat atît de bine încît au produs, livrat şi vîndut cantităţi mari de ciocolată pentru toţi copiii din stat. Şi pentru că nu au putut fi prinşi, acei micuţi isteţi au făcut din ciocolată o afacere mare şi prosperă. Perseverenţa, încrede- rea şi dorinţa lor de a nu pierde produsul cel mai rîvnit de copii i-a învins pe adulţi, fie ei şi şefi de stat. Un fel de buturugă mică bună să răstoarne carul cel mare. Poate fi un model pentru noi, toţi, acţiunea copiilor din filmul despre ciocolată. Ei au reuşit să învingă un sistem greşit cîştigînd libertatea pentru ideile lor simple şi drepte. Au învins manipularea. Dacă am pune acel grup de copii în faţa deciziilor luate de actualii conducători ai României, în faţa campaniei N1H1, sau a altora la fel de inventate, ce decizii ar lua? Cu siguranţă mai bune pentru cei mulţi, fie ei adulţi, copii, bătrîni, dar neplăcute, neeconomice, nepărtinitoare pentru „elitele“ politice post decembriste. (Lucia Baki)

Comments

Comentariu nou

Cautare

Cele mai noi articole

Cele mai citite articole

EDITORIAL

Cu spatele la altar!

Oamenii bisericii privesc, aplaudă şi se complac în mocirla politică. Preoţi, primari, miniştri mint în faţa altarului. O şedinţă politică în faţa altarului. Au fost ingredientele unei acţiuni desfăşurate într-o biserică din judeţul Prahova, organizată de preoţi, parlamentari, primari, miniştri. Toţi s-au înşirat la o masă împodobită, amplasată în faţa altarului, dar cu spatele la altar. S-a vorbit mult şi degeaba.

S-a aplaudat, s-a bisat, iar la sfîrşit s-a trecut la îmbrăţişări şi pupături de mîini. Care pe care. Pe oameni îi pot înşela şi manipula, dar pe Dumnezeu, cu siguranţă, nu!Încă o dovadă că în ziua de azi religia şi biserica nu mai înseamnă credinţă. Aşa vor ei, tagma preoţească şi acei inşi care au impresia că stăpînesc lumea. În ziua de azi, omul trăieşte în nimicnicia lui, fără principii morale. Mare păcat!

Citește mai departe...

În ediţia tipărită

Făgărăsenii spun că s-au săturat de emisiunile politice de la TV

Piaţa mass-media din România abundă de televiziuni şi de radiouri care completează presa scrisă ca formatori de opinie. Toate sînt urmărite, într-o măsură mai mare sau mai mică, de cetăţeni, pentru că le consideră surse de informaţii. Mai nou şi internetul sau reţelele de socializare sînt folosite ca surse de informaţii, deşi nu arată întotdeauna realitatea. În ultimii ani, cetăţenii s-au maturizat în ceea ce priveşte alegerea sursei din care obţin informaţiile care le arată ce se întîmplă în jurul lor, în oraşul, judeţul în care locuiesc sau în ţară. Tocmai de aceea, numărul celor care urmăresc emisiuni Tv sau radio este diferit. (Continuarea doar în ediţia tipărită)

Citește mai departe...