Un Babilon numit România

Dacă am privi România de undeva de sus, ne-am şoca. Ni s-ar înfăţişa o imagine precum a Babilonului din vremurile îndepărtate. Unii cîntă, alţii se ceartă, unii dansează, alţii se bat, unii protestează, alţii linguşesc, unii promit, alţii pedepsesc, unii fură, alţii muncesc, unii se roagă, alţii înjură, unii sărăcesc, alţii se înavuţesc, unii batjocoresc, alţii laudă, unii suferă, alţii rîd. Babilonienii au fost pedepsiţi atunci pentru viaţa pe care o duceau, istoria imperiului babilonian rămînînd cu numeroase pete negre pe lîngă perioadele pline de glorie ale vestiţilor regi. Peste ani, cum va cataloga istoria perioada neocomunistă a României? Păi să vedem. Regii noştri, străini de originile mioritice, cu bunele şi relele lor, s-au impus în faţa poporului român, aducînd o dezvoltare deosebită ţării. Comuniştii de la Parhon, Groza, Dej şi Ceauşescu puşi sub pavăza bolşevicilor s-au impus şi ei, dar ne-au întors cu un secol în urma monarhiei. Oamenii aveau locuinţe, locuri de muncă şi doar atît cît să poată supravieţui zilei de mîine. Proprietatea, libertatea însă au fost îngrădite în lanţuri. Au rezistat cam o jumătate de veac, după care s-au instalat la cîrma ţării alţii, înstruiţi însă la aceleaşi şcoli comuniste. Timp de 20 de ani s-au impus şi ei. Au distrus investiţiile megalomanice ale predecesorilor lor care asigurau traiul majorităţii românilor, au furat tot ce se putea, au minimalizat legislaţia, au politizat toate instituţiile publice, au sărăcit ţara, au aşternut haosul peste România. Parcă ne-am afla într-un film de groază, în care se înfruntă două tabere pe cîmpul de bătălie. Una, inferioară numeric, îmbrăcată în armuri din metal, argint şi aur, pe cai frumoşi, bine hrăniţi, iar cealaltă în zdrenţe şi flămîndă. Scenariul filmului reliefează realitatea crudă din România. O clasă politică avară, incompetentă, pentru care interesul naţional nu mai este de mult o prioritate, şi restul poporului care iese tot mai des în stradă să-şi ceară drepturile. Un haos total, peste care cîntă şi dansează acum candidaţii la preşedinţie în căutarea de voturi de la cetăţeni.

Comments

Comentariu nou

Cautare

Cele mai noi articole

Cele mai citite articole

EDITORIAL

Cu spatele la altar!

Oamenii bisericii privesc, aplaudă şi se complac în mocirla politică. Preoţi, primari, miniştri mint în faţa altarului. O şedinţă politică în faţa altarului. Au fost ingredientele unei acţiuni desfăşurate într-o biserică din judeţul Prahova, organizată de preoţi, parlamentari, primari, miniştri. Toţi s-au înşirat la o masă împodobită, amplasată în faţa altarului, dar cu spatele la altar. S-a vorbit mult şi degeaba.

S-a aplaudat, s-a bisat, iar la sfîrşit s-a trecut la îmbrăţişări şi pupături de mîini. Care pe care. Pe oameni îi pot înşela şi manipula, dar pe Dumnezeu, cu siguranţă, nu!Încă o dovadă că în ziua de azi religia şi biserica nu mai înseamnă credinţă. Aşa vor ei, tagma preoţească şi acei inşi care au impresia că stăpînesc lumea. În ziua de azi, omul trăieşte în nimicnicia lui, fără principii morale. Mare păcat!

Citește mai departe...

În ediţia tipărită

Făgărăsenii spun că s-au săturat de emisiunile politice de la TV

Piaţa mass-media din România abundă de televiziuni şi de radiouri care completează presa scrisă ca formatori de opinie. Toate sînt urmărite, într-o măsură mai mare sau mai mică, de cetăţeni, pentru că le consideră surse de informaţii. Mai nou şi internetul sau reţelele de socializare sînt folosite ca surse de informaţii, deşi nu arată întotdeauna realitatea. În ultimii ani, cetăţenii s-au maturizat în ceea ce priveşte alegerea sursei din care obţin informaţiile care le arată ce se întîmplă în jurul lor, în oraşul, judeţul în care locuiesc sau în ţară. Tocmai de aceea, numărul celor care urmăresc emisiuni Tv sau radio este diferit. (Continuarea doar în ediţia tipărită)

Citește mai departe...