Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Noaptea de 14 noiembrie 1957: Grupul din munţi a fost executat prin împuşcare
Noaptea de 14 noiembrie 1957: Grupul din munţi a fost executat prin împuşcare Email
Luni, 19 Martie 2018 19:42

 

Mărturiile medicului Nicolae Burlacu, luptător în Rezistenţa anticomunistă făgărăşeană, martor la ultimul drum al partizanilor, spre moarte


     Nicolae Burlacu a fost medic în Făgăraş în perioada ianuarie 1950 - martie 1953. Legăturile pe care le-a avut cu Grupul de partizani din Munţii Făgăraşului i-au atras arestrarea în 1954 şi condamnarea la moarte în urma procesului din iulie 1957. După comutarea pedepsei

 în închisoare pe viaţă, a stat în puşcăriile comuniste pînă în august 1964 cînd a fost eliberat prin Decretul de graţiere. Mărturiile lui puse pe hîrtie elucidează o parte din activitatea lui Ioan Grovu, personajul care i-a trădat pe luptătorii din munţi trimiţîndu-i în faţa plutonului de execuţie. A fost şi martor, din celula sa de la Uranus, la ultimul drum al partizanilor din Munţii Făgăraşului, cel spre moarte. Scrisoarea medicului Nicolae Burlacu a fost trimisă spre publicare în Vol III din seria ,,Brazii se frîng, dar nu se îndoiesc” care îi are ca autori pe Ion Gavrilă Ogoranu şi Lucia Baki. În această ediţie a serialului ,,Istorie locală- Rezistenţa Anticomunistă” din Monitorul de Făgăraş vom reda cîteva extrase din mărturiile scrise ale medicului Nicolae Burlacu. 

 

A sprijinit Rezistenţa făgărăşeană
 

     „Eram medic în Făgăraş în perioada ianuarie 1950 până în 15 martie 1953, când la scurt timp după ajungerea mea în Făgăraş am luat legatura cu grupul de rezistenţă din Munţii Făgăraşului, prin prietenul meu de atunci, Ioan Grovu… Nu ştiam la acea dată că politicienii anglo-americani ne vânduseră ruşilor la Yalta, ca de altfel jumătate din Europa, fiind că aşa le dictaseră lor forţele din culise ce le aranjau accesul la putere. În desele mele călătorii la Bucureşti (…), într-o discuţie avută cu domnul consilier, (n.r. de la Curtea de casaţie) în primăvara anului 1953, mi-a spus: măi băieţi, căutaţi şi vă daţi la fund, nu mai ieşiţi în primele rânduri cum doresc cei de la putere, ca să vă descopere şi să vă extermine. Va veni vremea când va fi nevoie de oameni ca voi, cruţaţi-vă! Nu vor face politicenii americani război pentru că Eisenhower este mason şi execută ordinele primite de la Marea Alianţă. Să ştiti că în primavara aceasta (1953), la Praga s-a întâlnit Kahalul - organizaţia evreiască şi care nu s-a mai întâlnit de 50 de ani, cuprinzând atât pe evreii săraci din Rusia şi răsărit precum şi pe cei bogati din America şi Occident şi s-a hotărât să nu se facă război. Nu am crezut ce mi-a spus. (…) Am fost arestat de securitatea din Braşov prin colonelul Moiş şi căpitanul Ernest Deitler şi pus în faţa unor probe clare ale vinovăţiei mele şi am acceptat de formă colaborarea cu securitatea, dar scopul meu era să urgentez plecarea din ţară cel puţin a mea, a lui Ioan Grovu şi a doi din munţi care să vină apoi paraşutaţi şi să stabilim legătura cu un avion care să aterizeze lângă Cârţişoara. Am fost eliberat în câteva ore pentru că securitatea a crezut în această colaborare” se arată în scrisoarea semnată de dr. Nicolae Burlacu.
 

Cum a ajuns Grovu turnător
 

     Conform înscrisurilor semnate de dr Nicolae Burlacu, acesta a jucat un dublu rol. Aşa cum a jucat şi Olimpiu Borzea din Viştea de Jos. Amîndoi însă pentru a sprijini grupul de luptători din munţi. Nicolae Burlacu a scris bilete scrisori care, sperau ei, întăreau încrederea securităţii în colaborarea lor. ,,Am căzut de acord cu Grovu să încercăm să plecăm din ţară prin Bulgaria, în Grecia. S-a oferit să ne ajute căpitanul Gheorghe Yann, care spunea că ne trece prin zona vecină cu Hârşova, întrucât el cunoştea foarte bine acea zonă. Nu am reuşit să facem acest lucru pentru că am fost trădaţi. Era octombrie 1954 când eu am fost arestat. La câteva zile după arestare mi-am dat seama că profesorul Grovu nu numai că a declarat tot ceea ce ştia în legatură cu planul nostru de plecare în Grecia prin Bulgaria, dar a trecut total de partea securităţii, ajutându-i pe comunişti să-i prindă pe fugari. Atât maiorul Mezei, cât şi căpitanul E. Deitler mi-au cerut să scriu scrisori prin care să afirm că am ajuns în Grecia. Prin agenţii lor ei au împrăştiat zvonul că eu aş fi vorbit la radio Paris. Am refuzat să fac acest lucru. A rămas doar Grovu, colaborator al securităţii. Fugarii se întrebau de ce primesc scrisori doar de la el. Le răspundeau că eu eram în Spania şi doar el, Grovu a rămas în legătură cu Munţii Făgăraşului” explică dr Nicolae Burlacu în scrisoare.
 

Procesul de la Sibiu
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  

 

     ,,M-au dus la Bucureşti, la Malmaison, unde am fost ţinut singur până în iunie 1957 când am fost readus la Braşov în vederea procesului. Atunci a fost judecat şi grupul din munţi cu excepţia şefului lor, inginerul Ioan Gavrilă capturat prin zelul lui Ioan Grovu care primise postul de director la un liceu din oraşul Victoria. La Malmaison am fost ţinut închis timp de doi ani şi nu aveam voie să vorbesc sau să mi se vorbească. În primăvara anului 1957 la Securitatea din Braşov am întâlnit o nouă echipă condusă de colonelul Gheorghe Craciun. Procesul a avut loc la Sibiu, iar după 20 iulie 1957 am mai fost ţinuţi la Securitate câtva timp. Atunci am aflat că doctorul Stanciu din Viştea de Jos, un foarte bun medic internist în Braşov, s-a sinucis. Procesul a durat 5 zile unde am fost judecat de capitanul Dragoş Cojocaru, de procurorul Liviu Virgil de la Tribunalul Militar Cluj. La proces i-am cunoscut pe Ioan Chiujdea, pe Victor Metea, un tânăr sclipitor ca inteligenţă, de care m-am ataşat foarte mult, Nelu Novac, Laurian Haşu, Gheorghe Haşu şi Jean Pop. Am constatat că din proces au fost scoşi Ion Ilioiu care era foarte bolnav şi Ioan Grovu care făcuse vânzarea. Din lot mai făceau parte Olimpiu Borzea din Viştea de Jos şi preotul Victor Dâmboi din Râuşor. După proces am fost duşi la Penitenciarul Sibiu. În 3 august mi s-a comunicat prin grefier pedeapsa de condamnare la moarte prin împuşcare, când mi-a fost dată o cerere prin care să cer recurs la Tribunalul Suprem. În 6 august dimineaţa am fost scoşi din celule şi duşi la subsolul închisorii unde în prezenţa maiorului Vlad ne-au fost puse lanţuri la picioare şi cătuşe la mâini, după care am fost îmbarcaţi în două maşini şi trimişi la Braşov. Cât timp voi mai trăi voi ţine minte acest transport spre Braşov al întregului lot din munţi. Pentru mine şi Olimpiu Borzea pedeapsa a fost comutată în închisoare pe viaţă. Vroiau să ne ducă la Bucureşti. Fiind foarte cald autoduba s-a oprit la intrarea în Azuga. Gardienii ne-au dat nişte căni mari cu apă să bem de la un izvor aflat pe marginea şoselei. Au trecut anii. Baietii din munţi au fost executaţi, iar Olimpiu Borzea şi eu am fost eliberaţi cu toţi detinuţii politici, în august 1964” se arată în scrisoarea medicului.
 

Condamnaţi la moarte şi executaţi

     ,,La Bucureşti am fost depuşi la Uranus, secţia condamnaţilor la moarte. Lanţurile nu ne-au fost scoase de la picioare. Toţi eram liniştiţi şi resemnaţi cu soarta. În noaptea de 10 spre 11 octombrie 1957 am auzit uşile de la unele celule deschizându-se şi lanţurile zornăind. Cei care erau scoşi din celulă erau duşi în altă parte şi readuşi înapoi. A durat această operaţiune până dimineaţa. Mi-am dat seama despre ce era vorba când mi-a venit şi mie rândul. Am fost puşi să facem cerere de graţiere la Prezidiul Republicii. Un gardian cu care eu mai povesteam din când în când mi-a spus că înaintea mea a fost dus Victor Metea să facă cerere. (n.r. Victor Metea a refuzat să facă o astfel de cerere) În noaptea de 14 noiembrie 1957, după schimbul santinelelor de pază, am auzit un zgomot de lanţuri şi în dreptul uşii mele a tuşit Chiujdea. Era începutul sfârşitului. Chiujdea, şeful lotului nostru, un ardelean serios, chibzuit, sobru, mergea pe drumul fără întoarcere. A urmat apoi Victor Metea de care eu mă legasem sufleteşte încă de la proces datorită firii lui vesele, deschise, încrezătoare, pline de bunătate şi sclipitoare. Au plecat atunci un număr de şase. A urmat o pauză lungă, care nu se mai sfârşea. Ne aşteptam şi noi rândul. Am înţeles atunci că numai grupul din munţi a fost dus pentru execuţie, iar mie şi lui Olimpiu Borzea ne-a fost comutată pedeapsa. În ziua de 26 decembrie 1957 am fost dus în biroul comandantului care mi-a citit decretul prin care preşedintele prezidiului mi-a graţiat pedeapsa cu moartea şi a comutat-o în închisoare pe viaţă. Atunci mi-au fost scoase şi lanţurile de la picioare pe care le purtasem de trei luni. Eliberarea a venit în august 1964 în baza decretului de graţiere“îşi încheie medicul fost deţinut politic Nicolae Burlacu. (Lucia BAKI)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

EDITORIAL

Cu spatele la altar!

 

      Oamenii bisericii privesc, aplaudă şi se complac în mocirla politică. Preoţi, primari, miniştri mint în faţa altarului. O şedinţă politică în faţa altarului. Au fost ingredientele unei acţiuni desfăşurate într-o biserică din judeţul Prahova, organizată de preoţi, parlamentari, primari, miniştri. Toţi s-au înşirat la o masă împodobită, amplasată în faţa altarului, dar cu spatele la altar. S-a vorbit mult şi degeaba. 

     S-a aplaudat, s-a bisat, iar la sfîrşit s-a trecut la îmbrăţişări şi pupături de mîini. Care pe care. Pe oameni îi pot înşela şi manipula, dar pe Dumnezeu, cu siguranţă, nu!Încă o dovadă că în ziua de azi religia şi biserica nu mai înseamnă credinţă. Aşa vor ei, tagma preoţească şi acei inşi care au impresia că stăpînesc lumea. În ziua de azi, omul trăieşte în nimicnicia lui, fără principii morale. Mare păcat!

Citește mai departe...

În ediţia tipărită

Făgărăsenii spun că s-au săturat de emisiunile politice de la TV

 

     Piaţa mass-media din România abundă de televiziuni şi de radiouri care completează presa scrisă ca formatori de opinie. Toate sînt urmărite, într-o măsură mai mare sau mai mică, de cetăţeni, pentru că le consideră surse de informaţii. Mai nou şi internetul sau reţelele de socializare sînt folosite ca surse de informaţii, deşi nu arată întotdeauna realitatea. În ultimii ani, cetăţenii s-au maturizat în ceea ce priveşte alegerea sursei din care obţin informaţiile care le arată ce se întîmplă în jurul lor, în oraşul, judeţul în care locuiesc sau în ţară. Tocmai de aceea, numărul celor care urmăresc emisiuni Tv sau radio este diferit. (Continuarea doar în ediţia tipărită)

Citește mai departe...

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 130 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

6.JPG

Cartea

Publicitate

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 774
Număr afişări conţinut : 4580915

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare