Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Centenar: Unirea Basarabiei cu România
Centenar: Unirea Basarabiei cu România Email
Luni, 19 Martie 2018 20:19

27 Martie 1918 – 27 Marie 2018

     În documentele slavone de la 1300 se vorbeşte despre ,,Basarabscaia Zemlia” sau ,,Ţara Basarabească”, de la numele domnitorului Basarab I. Într-o convenţie comercială din anul 1408, dintre Alexandru cel Bun şi polonezi, se vorbeşte despre vămuirea mărfurilor provenite din Basarabia. De fapt această denumire se referea doar la sudul Moldovei, la zona litoralului. După anexare, ruşii au extins denumirea la tot teritoriul dintre Prut şi Nistru. Basarabia, străvechi pămînt românesc la marginea căruia stau şi acum de strajă vechile cetăţi ale lui Ştefan cel Mare şi Sfînt, de pe apa Nistrului. Basarabia, o spunea şi Mihai Eminescu, ,,este pămînt românesc”.
     Odată cu trecerea timpului, nici nu mai ştii cui, celor nominalizaţi deja sau generaţiei de aur a anilor 20-40 (O. Goga, Gh. I. Brăteanu, Simion Mehedinţi, C. Rădulescu Motru, C.C. Giurescu, Emil Cioran, Petre Ţuţea), să-i atribui paternitatea unei balade celebre, pe cît de ,,brutală” pe atît de reală, şi anume că, de aproape 300 de ani, poate de la 1711, cînd Petru cel Mare a atins Prutul, blestemul poziţiei noastre geopolitice a rezultat din faptul că în orice moment al evoluţiei lor, ,,românii s-au aflat prea aproape de Rusia şi prea departe de Dumnezeu!”.
Prin Tratatul de pace semnat la 16/28 mai 1812 în Hanul lui Maniuc din Bucureşti dintre Imperiul Rus şi Imperiul Otoman, teritoriul dintre Prut şi Nistru este cedat Rusiei, fără ca Turcia să aibă acest drept. Ruptă din trupul Moldovei, Basarabia este transformată în gubernie rusească, avea suprafaţa de 45.630 kmp, iar populaţia ei era în proporţie de 86% românească. Cu toate acestea, limba română a fost scoasă din programele de învăţămînt de la toate şcolile şi înlocuită cu limba rusă, pe care o vorbeau doar 6,5% dintre locuitorii săi. În felul acesta a început teribilul proces de deznaţionalizare a românilor basarabeni. 

     După 60 de ani de ratificare, în 1872, statisticile ruse consemnau reducerea elementului românesc din Basarabia la numai 66%. Aceasta era situaţia Basarabiei la începutul Primului Război Mondial, în 1914. În contextul istoric al vremii, determinat de desfăşurarea războiului în urma prăbuşirii Imperiului Austro-Ungar şi de victoria revoluţiei bolşevice din Rusia, lupta pentru unitatea naţională a tuturor românilor a intrat într-o fază finală, antrenînd toate forţele, atît cele din ţară, cît şi pe cele din provinciile aflate sub stăpînire străină. Conştiinţa naţională a românilor basarabeni şi voinţa lor de a se uni cu România au fost stimulate chiar de urmările revoluţiei ruse din februarie 1917. Reprezentanţii Partidului Naţional Moldovenesc, participanţi la Congresul Naţionalităţilor din Rusia (8-14 septembrie 1917), au făcut precizări referitoare la faptul că nu există o ,,naţiune moldovenească”, ci doar o singură naţiune română. La 20 octombrie 1917 s-a desfăşurat, la Chişinău, Congresul soldaţilor moldoveni, care a adoptat zece rezoluţii dintre care declararea autonomiei teritoriale şi politice, oprirea colonizării străinilor, respectarea drepturilor tuturor noroadelor mici din Basarabia, înfiinţarea Sfatului ţării, etc. La 21 noiembrie 1917, într-o atmosferă deosebit de solemnă, la Chişinău, s-au deschis lucrările Sfatului ţării. Deasupra mesei prezidiului era arborat Drapelul Tricolor: roşu, galben şi albastru, ce fusese sfinţit mai întîi de episcopul Basarabiei Gavril. La început au fost intonate imnurile ,,Deşteaptă-te române!” şi ,,Pe- al nostru steag e scris unire” urmate de ropote nesfîrşite de aplauze şi de urale: Uraaa! Trăiască Republica Moldovenească! Luînd cuvîntul Ioan Pelivaxi, reprezentantul Partidului Naţional Moldovenesc, a spus, între altele: ,,Astăzi este ziua cea mai însemnată în istoria poporului moldovenesc. Acest popor a fost condamnat să piară, dar astăzi el renaşte; a fost înmormîntat, dar azi a înviat. În anul 1812, noi am fost rupţi din trupul Moldovei şi anexaţi la statul rus. În trecutul poporului nostru, întotdeauna s-a întîmplat astfel: cînd se luptau între ei doi bandiţi, rusul şi turcul, niciunul din ei nu suferea ce suferea poporul nostru moldovenesc. Aşa s-a întîmplat şi în 1812 cînd Basarabia a fost ruptă de la trupul României ca să fie cedată ruşilor. Ca urmare a hotărîrilor congresului, la 4 decembrie 1917 şi-a început lucrările Sfatul ţării. Bazîndu-se pe Declaraţia drepturilor popoarelor din Rusia, Sfatul a adoptat, la rîndul său, Declaraţia Solemnă în care se stipula că: ,,Se declară de azi înainte Republica Democratică Moldovenească!”
     La 24 ianuarie 1918, a urmat cea de a doua Declaraţie Solemnă a Sfatului ţării: Se proclamă independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti, rupîndu-se orice legătură de dependenţă cu Rusia. Acest act istoric s-a făcut cu votul unanim al deputaţilor din Sfatul ţării şi cu asentimentul entuziast al întregului popor din Republica Moldovenească. Cu acest prilej Comitetul Central al Studenţilor Români din Basarabia a adresat o chemare către întregul tineret basarabean în care se spunea: ,,Basarabia noastră este o ţară românească tocmai ca şi celelalte ţări de peste Prut locuite de fraţii noştri (...). Noi socotim că mîntuirea neamului nostru este numai în unirea tuturor fiilor noştri într-o singură ţară. Noi de la străini nu mai aşteptăm nimic, toată nădejdea ne-o punem în viaţa la un loc cu fraţii noştri români (...). Noi vrem o Românie a tuturor românilor!”. Telegrame, moţiuni, declaraţii au fost adoptate pe întregul cuprins al Basarabiei şi în România. Astfel, în chemarea scriitorilor din România, Transnistria şi Bucovina adresată locuitorilor din Basarabia, din 31 ianuarie 1918, se spunea: ,,A venit, fraţilor, vremea ca neamul nostru să nu mai cunoască hotar pentru dragostea lui, pentru limba noastră cea dulce. Cultura, limba, şcoala noastră de acum trebuie să se unească pe veci şi nedespărţiti vrem să rămînem pînă la sfîrşitul sfîrşitului”. La 27 martie 1918, Sfatul ţării dînd glas opiniei exprimate de populaţia Basarabiei votează ,,Actul Unirii”, un act de mare valoare: ,,În numele poporului Basarabiei, Sfatul ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei între Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia, acum 100 şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei, România. Trăiască Unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi întotdeauna!”Semnează preşedintele Sfatului ţării, Ion Inculeţ, vicepreşedinte Pan Halipa, secretar Ion Buzdugan. Rezultatul votului: 68,9% -pentru, 2,3% -împotrivă, 22,4% -abţineri (ruşii şi ucrainienii). Hotărîrea a fost adusă la cunoştinţa primului ministru al României, Alexandru Marghiloman, invitat la Chişinău. În scurta sa alocuţiune, acesta a declarat: ,,În numele poporului român, cu mîndrie, iau act de Declaraţia domniilor voastre pentru Unire şi declar că Basarabia este de acum înainte pe vecie cu România şi nedespărţită. Am luat act de declaraţia d-voastră şi în numele Guvernului român, declar că o primesc”.
     Istoricii care au studiat politica şi strategia Rusiei în secolele 18-19 au ajuns la concluzia că ruşii s-au dedat la cîte 4-5 invazii în Ţările Române. Suferinţa românilor ca urmare a invaziei ruseşti l-a impresionat pe Mihai Eminescu care a scris: ,,Ruşii sînt sub dominarea unui gol sufletesc în a cuceri ceea ce n- au în lăuntrul lor, dar chiar de-ar stăpîni pămîntul, tot nu s-ar umple”. Au trecut de atunci doar 2 decenii pînă la evenimentele din 1940 care au dus la dezmembrarea României. Basarabia a fost din nou ruptă ,,de la sînul mamei sale” nu de ţarinismul rus ci de stalinismul roşu sovietic ce s-a dovedit la fel de rapace. Nenorociri şi mai mari s-au abătut peste românii Basarabiei supuşi unei aprige prigoane naţionale, politice, culturale, sociale şi religioase urmărindu-se deznaţionalizarea lor totală. Însă ei au rezistat. Tradiţiile, obiceiurile, credinţa lor puternică în Dumnezeu şi limba maternă românească erau prea puternice în fiinţa lor şi în glia strămoşească pentru a fi alungate de nişte legi venite de la stăpînii din Moscova. Teribilul proces de deznaţionalizare, de rusificare forţată, nu putea să rămînă fără urmări. Cu toate că au rămas majoritari, românii basarabeni au cunoscut un puternic recul numeric, rămînînd acum doar 64,4% din populaţie. Cu toate acestea, ei nu-şi pierd nădejdea că ziua eliberării lor depline de sub stăpînirea moscovită nu poate fi departe. Semnele acesteia sînt tot mai evidente. Fiindcă deasupra principalelor instituţii flutură drapelul tricolor; din 1990, data de 31 august, ,,Limba noastră cea română” a devenit sărbătoarea naţională a românilor de dincolo de Prut; poezia lui Alexei Mateevici ,,Limba noastră” este imnul de stat al R. Moldova; gardul de sîrmă ghimpată de pe Prut a dispărut. Trebuie să dispară şi vămile pentru ca Prutul să nu mai curgă ,,printre ţări române”. Din nefericire, prezentul e nespus de urît! Atît în România, cît şi în Basarabia, politicienii aflaţi la conducere nu merită ţările pe care le conduc. Bucureştii au o pătură conducătoare bezmetică, lipsită de patriotism, lacomă, obsedată de propriile beneficii. La Chişinău, bate toba rusească un înstrăinat numit ,,preşedinte”, care face tot ce poate ca să oprească lucrarea europeană a guvernului. Este speriat că peste 100 de comune şi oraşe ale Basarabiei din cele 700 au semnat o Declaraţie de reunire cu Ţara Mamă, ca în 1918! De la Cotroceni nu se aude niciun îndemn, niciun sfat, nicio chemare naţională. Basarabenii vor să vină la Bucureşti să refacă Unirea, dar cu cine să stea de vorbă? Preşedintele e la schi, Tăriceanu e preocupat de liceul unguresc de la Târgu Mureş. Basarabenii afirmîndu-şi crezul unionist, acesta nu a fost primit cu mai mult entuziasm de societatea civilă şi de presa din România. Momentul reunificării, din păcate a fost ratat în 1991, cînd R. Moldova a optat pentru o iluzorie statalitate, adică elitele ei politice, formate în epoca sovietică, au preferat să constituie o mică feudă politică dependentă economic de Rusia. Ecuaţia politică moldovenească este complicată de interesul Kremlinului faţă de această zonă a fostului Imperiu sovietic, aflată la graniţa cu NATO şi UE; nu ne putem imagina că Vladimir Putin ar permite reunificarea Republicii Moldova cu România, fără să invoce încălcarea unor drepturi ale rusofonilor, adică argumentele la care recurge de obicei pentru a justifica o invazie a teritoriilor considerate strategice de către Kremlin. Uităm adesea, cînd vorbim despre Unrea din 1918, că prima provincie care s-a unit cu România a fost Basarabia. Din 2017 avem o lege care ne poate ajuta să nu mai uităm această realitate istorică. Votul cu care a fost aprobată Legea 36/2017 în Camera Deputaţilor, for decizional în acest caz, este semnificativ, mai ales dacă ţinem cont de partidul din care provine iniţiatorul ei: au fost 260 voturi pentru, unul ,,împotrivă şi 6 abţineri. La fel de semnificativ este şi faptul că Eugen Tomac, cel care a iniţiat legea, vine din acea parte a Basarabiei ce nu mai aparţine azi nici măcar Republicii Moldova ci Ucrainei: din sudul Basarabiei. ,,Se declară ziua de 27 martie- Ziua Unirii Basarabiei cu România, ca zi de sărbătoare naţională”. Legea 36/2017 poate fi un bun punct de plecare pentru a pune Basarabia pe lista de priorităţi a dezbaterilor din societatea românească, pentru a-i determina pe politicieni să înscrie problema printre cele prioritare şi mai ales pentru a acţionba uniţi în această problemă de interes naţional.
,,Mai sînt români capabili de românism? asta e întrebarea.  (col. (r) Gheorghe Serendac, preşedinte PRM Făgăraş)
 

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

EDITORIAL

Cu spatele la altar!

 

      Oamenii bisericii privesc, aplaudă şi se complac în mocirla politică. Preoţi, primari, miniştri mint în faţa altarului. O şedinţă politică în faţa altarului. Au fost ingredientele unei acţiuni desfăşurate într-o biserică din judeţul Prahova, organizată de preoţi, parlamentari, primari, miniştri. Toţi s-au înşirat la o masă împodobită, amplasată în faţa altarului, dar cu spatele la altar. S-a vorbit mult şi degeaba. 

     S-a aplaudat, s-a bisat, iar la sfîrşit s-a trecut la îmbrăţişări şi pupături de mîini. Care pe care. Pe oameni îi pot înşela şi manipula, dar pe Dumnezeu, cu siguranţă, nu!Încă o dovadă că în ziua de azi religia şi biserica nu mai înseamnă credinţă. Aşa vor ei, tagma preoţească şi acei inşi care au impresia că stăpînesc lumea. În ziua de azi, omul trăieşte în nimicnicia lui, fără principii morale. Mare păcat!

Citește mai departe...

În ediţia tipărită

Făgărăsenii spun că s-au săturat de emisiunile politice de la TV

 

     Piaţa mass-media din România abundă de televiziuni şi de radiouri care completează presa scrisă ca formatori de opinie. Toate sînt urmărite, într-o măsură mai mare sau mai mică, de cetăţeni, pentru că le consideră surse de informaţii. Mai nou şi internetul sau reţelele de socializare sînt folosite ca surse de informaţii, deşi nu arată întotdeauna realitatea. În ultimii ani, cetăţenii s-au maturizat în ceea ce priveşte alegerea sursei din care obţin informaţiile care le arată ce se întîmplă în jurul lor, în oraşul, judeţul în care locuiesc sau în ţară. Tocmai de aceea, numărul celor care urmăresc emisiuni Tv sau radio este diferit. (Continuarea doar în ediţia tipărită)

Citește mai departe...

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 118 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

3.JPG

Cartea

Publicitate

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 774
Număr afişări conţinut : 4580915

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare