Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Ştirile locale Muncă silnică pe viaţă, pedepsele primate de Ion Ilioiu şi Virgil Radeş
Muncă silnică pe viaţă, pedepsele primate de Ion Ilioiu şi Virgil Radeş Email
Luni, 26 Martie 2018 17:49

 

Singurele interviuri date de Ion Ilioiu şi Virgil Radeş au fost jurnalistei Lucia BAKI ,,Îi rugam să mă omoare pentru a-mi opri chinurile”  Virgil Radeş a văzut cum un miliţian din Veneţia l-a împuşcat pe camaradul său, Marcel Cornea

     În 1994, cînd a fost sfinţit monumentul de la Mănăstire în memoria luptătorilor anticomunişti făgărăşeni au participat mulţi supravieţuitori şi urmaşi ai Rezistenţei. Dintre cei care au luptat cu arma în mînă în munţi hăituiţi de securitate, miliţie şi armată au fost prezenţi Ion Gavrilă Ogoranu, liderul grupului, Ion Ilioiu, Virgil Radeş şi Petru Novac.

 Pe rînd s-au suit la ceruri şi ei întregind grupul acolo, Sus. Petru Novac, bolnav de Parkinson, apoi Ion Gavrilă Ogoranu la 1 mai 2006 şi mai apoi Ion Ilioiu la 31 octombrie 2012, iar Virgil Radeş în 2000. Virgil Radeş a luptat alături de grupul Vulturul Carpaţilor din Părău care susţinea Grupul Gavrilă. Ion Ilioiu a trăit să vadă şi filmul realizat despre ei, partizanii din munţi, participînd la premiera organizată în 2010, la Făgăraş, de Monitorul de Făgăraş. Şi-a aplaudat camarazii atunci cînd le-a auzit numele pronunţat de organizatori şi a stat în picioare din respect faţă de ei deşi era foarte bolnav. A trăit modest pînă în ultima zi, aşa cum i-a fost şi viaţa. La fel de modest a trăit şi luptătorul Virgil Radeş şi a plecat dintre noi simplu şi fără onoruri.
 

Hipnoza, a fost metoda folosită de securitate doar în cazul lui Ion Ilioiu
 

     Ion Ilioiu Ion Ilioiu, sâmbetean la origine, a intrat în rândurile grupului de luptători anticomunişti ,,Vulturul Carpatilor” în ultima clasă de liceu, în 1948, când avea 18 ani. „Aveam colegi care s-au ataşat fără să cârtească ideilor comunismului. Aceştia erau elevii cei mai slabi din clasă şi cu un comportament îndoielnic. Am refuzat să intru în rândurile UAER -organizatia de tineret comunist. Acest lucru m-a făcut să fiu pus pe lista neagră a securităţii, pe care au completat-o toţi colegii mei din organizaţie. Noi am renunţat la familii, la viaţa liniştită de acasă, la plăcerile vârstei adolescentine pentru a înfrunta cu arma în mână trupele armatei şi ale securităţii care voiau să impună o dictatură comunistă cu minciună şi asuprire. Situaţia s-a înrăutăţit începând cu 1950, odată cu declanşarea războiului din Coreea. Comunismul şi bolşevismul puneau tot mai mult stăpânire pe întreaga lume. În mintea crudă a noastră, a luptătorilor, scăparea o vedeam doar de la americani. Realitatea s-a dovedit a fi însă alta. Lupta noastră n-a făcut decât să întârzie instaurarea comunismului, nicidecum să-l oprească. Grupul „Vulturul Carpaţilor“ s-a ascuns, dată fiind situaţia, hăituind şi înnebunind trupele securităţii. Eu am rezistat în munţi până în august 1954, când într-o luptă deschisă pe Muntele Avrigului, securita ea m-a rănit grav. Un glonţ mi-a perforat plămânul drept, ficatul şi coloana vertebrală. De atunci soarta îmi era pecetluită. Am căzut rănit. Un ofiţer, care m-a descoperit a început să mă lovească şi să mă târască pe cărările munţilor prin bolovani, răzbunându-se pentru ceea ce am făcut eu intrând în grupul din munţi. Nu am fost omorât pentru că securiştii sperau să obţină de la mine informaţii despre luptători. Am fost dus la Spital în Sibiu unde am fost operat. La nici două zile de la intervenţia chirurgicală au început anchetele. M-au chinuit foarte mult. Au folosit hipnoza la anchete, pentru a obţine ceea ce doreau. Numai credinţa în Dumnezeu şi iubirea de ţară m-au ţinut în viaţă. Cruzimile lor inimaginabile au fost biruite de idealul profund pe care îl aveam eu. În starea de hipnoză mi se impuneau stări limită, ca de pilda: Eşti la marginea unei prăpastii adânci, nu este nici un fir de iarbă de care să teţtii şi mâinile îţi sunt legate; Eşti în vârful unui copac înalt şi nu poţi coborî; Te împiedici şi îţi rupi piciorul. La toate acele comenzi, fiind hipnotizat, simţeam şi trăiam toate acele stări şi dureri care de fapt erau imaginare. Mi-au insuflat stări de iubire sau de ură profundă. M-au înebunit. Nu aveau ce scoate de la mine pentru că ei ştiau mai multe decât mine. Ceea ce mi-au făcut era din răutate. Ajunsesem să mă urăsc pentru că trăiam. Îi rugam să mă omoare pentru a-mi opri chinurile“, povesteste Ion Ilioi. Pentru Ion Ilioi acest chin a durat patru ani. În 1958 a fost judecat şi condamnat la muncă silnică pe viaţă. Pedeapsa primită de Ion Ilioi a depins şi de starea sănătăţii lui. După primirea sentinţei el a fost încarcerat la Aiud. Aici a suportat regimul dur din închisoare. Timp de zece ani nu a reuşit să comunice deloc cu familia. Între pereţii închisorii şi în timpul anchetelor şi-a pierdut parţial vederea. Decretul de amnistie din 1964 i-a redat şi lui Ion Ilioi libertatea. Avea 34 de ani. Întors acasa şi-a găsit părinţii bătrâni, bolnavi şi fără ajutor. Pamântul le-a fost luat de CAP. „Nu mai aveam nicio speranţă. Mă consideram un om fără viitor. Am urmat un tratament la întoarcerea din închisoare, dar nu m-a ajutat să mă vindec. Urmările vieţii din închisoare le resimt şi acum. Mi-am întemeiat o familie mult mai târziu. Cu toate acestea nu consider un timp pierdut tot ceea ce am făcut. Cred că am făcut ce trebuia. Chiar dacă nu am biruit, sunt cu conştiinţa împăcată şi nu mă simt vinovat pentru deznodământul luptei noastre. Dacă ar trebui s-o luăm de la capăt aş proceda la fel“, a încheiat Ion Ilioui. S-a căsătorit cu An Grămescu şi au locuit în Făgăraş, într-un apartament modest cu 2 camere. Ion Ilioiu a trecut în lumea celor drepţi în 31 octombrie 2012 şi la cîteva luni şi soţia sa, amîndoi fiind înmormîntaţi în cimitirul vechi din Făgăraş. A fost ultimul partizan din Grupul Gavrilă care a părăsit lumea aceasta.

Virgil Raşeş, a trecut prin închisoarea Piteşti
 

   

 

     Miile de oameni care au suportat umilinţa fizică au demonstrat că suferinţa nu este istovitoare. Prin urmare, în închisori şi în afara lor au existat sfinţi, dar şi oameni ucigaşi. Povara grea a fost dusă de unii sângerând, îngenunchind până la capăt, unii cazând sub apăsarea ei, alţii s-au sinucis, iar alţii au aruncat-o pe umerii altora. Un exemplu de suferinţă este Virgil Radeş din Berivoii Mici. În 1948 era student în anul II la Facultatea de Construcţii din Timişoara. Era perioada când comuniştii arestau studenţii care aderau la ideile legionare. Atunci, Virgil Radeş a plecat din Timişoara şi a revenit în satul lui natal. Prietenii şi colegii lui din zonă se aflau în aceeaşi situaţie. De teama securităţii toţi evitau contactul direct cu reprezentanţii secerii şi ciocanului. Virgil Radeş trăia ascuns pe la vecini, cunoştinţe sau rude. Prigoana l-a determinat să se hotărască să fugă la grupul din munţi, format din tinerii pe care-i cunoştea. Era în 1950. S-a întâlnit cu prietenul lui, Marcel Cornea din Şinca Veche, care era student în anul II la Facultatea de Farmacie din Cluj. Au stat ascunşi în Ohaba două săptămâni, la Ştefan Idomir, o rudă a lui Cornea. Urma ca în 15 noiembrie să se întâlnească în Părău cu prietenii lor din munţi, Gavrilă, Silviu Socol, Ion Ilioiu, Gheorghe Şovăială şi alţii. Întâlnirea trebuia să aibă loc la casa directorului de şcoală din Părău, învăţătorul Ion Pridon. Partizanii nu au sosit la întâlnire, probabil au simţit pericolul ce plana în întreaga zonă. În schimb cei doi luptători s-au întreţinut cu grupul de sprijin din Părău, condus de învăţătorul Pridon. Acest grup era format din oameni din sat care acordau sprijin luptătorilor din munţi, iar la nevoie se puteau transforma într-o rezistenţă activă.

Grupul condus de învăţătorul Ion Pridon din Părău
 

     „Am discutat cu acest grup al învăţătorului Pridon până în jurul orei două din noapte. Împreună cu Marcel Cornea am vrut să dormim în şură. La insistenţele lui Pridon am acceptat să ne culcăm în casă. După vreo două ore am fost treziţi brusc. Miliţienii înarmaţi care au dat buzna în camera unde dormeam ne-au somat: Sus mâinile! Marcel a încercat să-şi ia mitraliera de la marginea patului. Gestul lui l-a surprins pe un miliţian care era din Veneţia şi care imediat a tras împuşcându-l mortal pe Marcel. Pe mine m-au legat, iar pe Marcel l-au luat într-o pătură şi ne-au băgat pe amândoi într-o dubă. Am fost duşi la dispensarul din Şercaia. Nu mai ştiu ce s-a întâmplat cu Marcel Cornea. Abia la proces am aflat că Marcel Cornea într-adevar murise atunci“, povesteşte Virgil Radeş. Eroul a fost dus apoi la sediul Securităţii din Făgăraş, la casa lui Giurca. Timp de câteva zile a fost anchetat în scopul obţinerii de informaţii despre grupul din munţi. A fost interogat de Vlad şi de unul Sichea. „Pe Vlad l-am reîntâlnit după 1964, când lucram la Autobaza Făgăraş. El era cel care făcea controlul din partea forului judeţean. Revăzându-l mi-am derulat din nou filmul barbariilor securităţii în care Vlad era un pion principal. Si acum el era la fel de triumfător şi de bestial“, îşi aminteste Virgil Radeş.
 

,,Magnetoul a fost cea mai groaznică suferinţă”
 

     A fost dus şi la securitate în Braşov unde anchetele au fost însoţite de tortură. „Magnetoul electric a fost cea mai groaznică suferinţă. Mă ţineau conectat la curent electric până cădeam jos. Simţeam că-mi iese creierul din cap. Era un chin extraordinar care nu poate fi descris în cuvinte. Am încercat cât am putut să ocolesc unele dezvăluiri. Chinul a durat până în 1951 când a avut loc procesul. În 16 iulie 1951 am fost judecat de Tribunalul Militar Stalin alături de un lot format din mai mulţi luptători: învăţătorul Ion Pridon, o parte din oamenii care au făcut parte din grupul pasiv din Părău, Silviu Socol, Duminecă şi Stanciu. Am fost condamnat la 15 ani muncă silnică. Tot atunci Silviu Socol, Duminecă, Stanciu şi Pridon au fost condamnaţi la moarte şi executaţi la Jilava în 1955“, spune Virgil Radeş. Sentinţa lui Radeş avea stipulată acuzaţia - uneltire contra ordinii sociale. El a fost întemniţat la închisorile din Piteşti, Gherla şi Aiud. „La Piteşti am stat doar câteva luni. Era la sfârşitul procesului de reeducare ce s-a desfăşurat în acel penitenciar. M-au băgat într-o cameră mare împreună cu alţi 30-40 de deţinuţi. Au încercat să ne convingă să devenim turnători. În perioada 1952-1956 am fost la Gherla, iar apoi la Aiud de unde m-am şi eliberat. La închisoarea Aiud stam într-o celulă de 4/2 metri alături de alţi 12 detinuţi politici. Dormeam în paturi fără saltele, fără pături, fără aerisire şi în semi-întuneric. Mâncarea pe care o primeam era foarte slabă: varză, gogonele care alternau cu fasole cu jumări foarte grase. Erau nişte şocuri alimentare care aveau scopul de a ne îmbolnăvi“ mai povesteşte Virgil Radeş. La intrarea în rezistenţă Virgil Radeş era un tânăr solid, chipeş, iar la ieşirea din închisoare a ajuns la 53 de kg. După decretul de graţiere din 1964, Virgil Radeş s-a întors acasă. Familia i-a mărturisit suferinţele suportate în timpul prigoanei comuniste. Mama, tatăl şi fratele lui au fost şi ei persecutaţi de securitate. După 1964 a încercat să-şi continue studiile la Facultatea din Timişoara, dar o condiţie pentru a fi reprimit era prezentarea la securitate. Virgil Radeş a făcut şi acest demers, dar securiştii i-au impus să fie colaborator al lor dacă vrea să-şi completeze studiile. A refuzat acest compromis şi totodată a renunţat şi la studii. S-a angajat la Autobaza din Făgăraş ca tehnician de unde, în 1986, s-a pensionat, după 24 de ani de vechime. A primit o pensie socială după munca depusă şi o indemnizaţie lunară pentru privare de libertate. La realizarea acestui interviu avea 75 de ani şi locuia singur într-o garsonieră modestă din cartierul 13 Decembrie. Îsi petrecea timpul în camera sa modestă între cărţi şi reviste. Nu a fost niciodată căsătorit. Virgil Rades a ţinut să precizeze pentru a dăinui peste vremi că în lupta cu miliţienii, Marcel Cornea a fost împuşcat şi nu s-a spânzurat aşa cum, greşit, susţin unii. „Mi-aş dori să văd dosarele securităţii. Mi-aş cunoaşe astfel prietenii, dar şi modul în care aceştia ne-au ajutat. Recunosc că au fost turnători în fiecare sat, care au fost recompensaţi cu funcţii şi locuri de muncă pentru ei şi copiii lor“, a încheiat Virgil Radeş. N-a mai apucat să cerceteze arhivele CMSAS pentru că s-a stins din viaţă înaintea deschiderii acestor dosare. (Lucia BAKI)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

EDITORIAL

Cu spatele la altar!

 

      Oamenii bisericii privesc, aplaudă şi se complac în mocirla politică. Preoţi, primari, miniştri mint în faţa altarului. O şedinţă politică în faţa altarului. Au fost ingredientele unei acţiuni desfăşurate într-o biserică din judeţul Prahova, organizată de preoţi, parlamentari, primari, miniştri. Toţi s-au înşirat la o masă împodobită, amplasată în faţa altarului, dar cu spatele la altar. S-a vorbit mult şi degeaba. 

     S-a aplaudat, s-a bisat, iar la sfîrşit s-a trecut la îmbrăţişări şi pupături de mîini. Care pe care. Pe oameni îi pot înşela şi manipula, dar pe Dumnezeu, cu siguranţă, nu!Încă o dovadă că în ziua de azi religia şi biserica nu mai înseamnă credinţă. Aşa vor ei, tagma preoţească şi acei inşi care au impresia că stăpînesc lumea. În ziua de azi, omul trăieşte în nimicnicia lui, fără principii morale. Mare păcat!

Citește mai departe...

În ediţia tipărită

Făgărăsenii spun că s-au săturat de emisiunile politice de la TV

 

     Piaţa mass-media din România abundă de televiziuni şi de radiouri care completează presa scrisă ca formatori de opinie. Toate sînt urmărite, într-o măsură mai mare sau mai mică, de cetăţeni, pentru că le consideră surse de informaţii. Mai nou şi internetul sau reţelele de socializare sînt folosite ca surse de informaţii, deşi nu arată întotdeauna realitatea. În ultimii ani, cetăţenii s-au maturizat în ceea ce priveşte alegerea sursei din care obţin informaţiile care le arată ce se întîmplă în jurul lor, în oraşul, judeţul în care locuiesc sau în ţară. Tocmai de aceea, numărul celor care urmăresc emisiuni Tv sau radio este diferit. (Continuarea doar în ediţia tipărită)

Citește mai departe...

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 122 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

4.JPG

Cartea

Publicitate

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 774
Număr afişări conţinut : 4619937

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare