Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Peregrin în Ţara Sfîntă (VI)
Peregrin în Ţara Sfîntă (VI) Email
Luni, 26 Martie 2018 18:01

 

Ierusalimul şi Muntele Măslinilor Creştinii, musulmanii şi evreii îşi impart lăcaşurile de cult din Ierusalim


     Serialul ,,Peregrin în Ţara Sfîntă” ajuns la episodul VI conduce cititorul pe urmele Mîntuitorului Iisus şi totdată prezintă o istorie a acestor locuri. Serialul a urmat itinerarul excursiei prezentînd locurile şi obiectivele vizitate de grupul coordonat de preoţii Nicolae Lie, Ciprian Creangă şi Ovidiu Polexa. Betleem Efrata este locul care l-a înfricoşat pe Irod auzind că aici s-a născut un Împărat. În ebraică înseamnă ,,casa pîinii”, iar Biblia i-a atribuit o existenţă pastorală, plină de linişte. Tot aici Iacov a îngropat-o pe Rahila, soţia sa, iar de Betleem este legată şi istoria lui Rut.

 În Regi 17:12 aflăm că este locul naşterii lui David şi continuînd istoria, Mîntuitorul a venit pe lume tot în Betleem. Matei 2:1 descrie: S-a născut în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele. Iosif şi Maria au venit din Nazaret în Betleem pentru recensămînt, la porunca autorităţilor romane, Iosif fiind din neamul lui David, oraşul fiind ,,Cetatea lui David”. Nimeni nu i-a primit şi nu le-a oferit vreun loc pentru popas, iar Maria trebuia să nască. O anume Abigail i-a îndrumat spre un staul de vite de pe dealul Betleemului. Simplu, la căldura emanată de respiraţia animalelor, s-a născut Mîntuitorul lumii. Am poposit la Betleem mergînd pe urmele familiei sfinte. De folos ne-au fost explicaţiile preoţilor Nicolae Lie şi Ovidiu Polexe care au coordonat grupul nostru. Nu mai este Betleemul de acum două milenii, nu mai este staulul de vite, nu mai este cîmpul păstorilor, nu mai sînt magherniţele şi hanurile gălăgioase şi depravate de atunci, este un oraş reconstruit, modern. Dar s-au păstrat locurile ce amintesc de vremea lui Iisus Nazarineanul, acestea fiind adăpostite în interiorul unor frumoase mănăstiri şi biserici.
 

Biserica Naşterii Mîntuitorului
 

     De la începutul creştinismului, grota în care S-a născut Hristos a fost considerată un loc sfînt. Prima biserică edificată pe acestă grotă a aparţinut împăratului Constantin şi mamei sale, împărăteasa Elena. Astăzi se mai păstrează altarul de atunci, restul lăcaşului fiind distrus în timpul revoltei samaritenilor din secolul VI. La 530, Iustinian a reconstruit biserica şi astăzi arată la fel ca atunci, ca o fortăreaţă. Este dominată de ziduri masive din piatră, iar intrarea se face printr-o poartă scundă şi îngustă. Ni se spune că se numeşte Poarta umilinţei şi a fost micşorată pentru a proteja biserica de cotropitorii musulmani care intrau în lăcaş călare. După ce treci de poarta îngustă şi joasă ţi se deschide în faţă impunătoarea Biserică a Naşterii Domnului. Sînt mulţi pelerini care aşteaptă să intre pînă la grota Naşterii, dar într-o linişte deplină părea că se micşorează destul de repede şirul format de pelerini. Mulţi contemplă interiorul, alţii îşi lasă amprenta pe pînzele ce acoperă pereţii şi coloanele aflate în restaurare. Am citit şi noi cîteva nume, multe dintre ele aparţinînd conaţionalilor noştri. Bazilica se află în plin proces de restaurare, iar interiorul este acoperit de schele. Abia se văd cele două şiruri de coloane din calcar de pe fiecare latură a ei, mozaicurile sînt acoperite de schele, dar frumuseţea lor nu are seamăn. Pavimentul este tot din mozaic şi, atît cît s-a putut vedea, ilustra modele geometrice, colorate subtil. Părţile inferioare ale interiorului sînt placate cu marmură, iar cele superioare sînt placate cu mozaic. Văzînd frumuseţa acestei biserici ne putem bucura sincer că a scăpat din calea invaziei persane din sec VII. Se spune că profanatorii care au distrus majoritatea bisericilor din Ţara Sfîntă au fost opriţi de mozaicul ce se afla atunci pe faţadă şi care-i înfăţişa pe Cei Trei Crai de la Răsărit veniţi să se închine pruncului Iisus şi care erau îmbrăcaţi în haine persane. Pe coloanele înalte erau cîndva pictaţi apostolii, dar astăzi sînt simple. Chiar în faţă, spre altar, doar cîteva coloane sînt pictate. Pe una dintre ele, în dreapta altarului, este ilustrat chipul Mîntuitorului. Se spune că în funcţie de persoana care-l priveşte deschide sau închide ochii. Tavanul bisericii este din stejar masiv şi a fost oferit de regele Eduard al IV-lea al Angliei şi ducele Filip de Burgundia în 1482. La intrarea în grotă este postată icoana Maicii Domnului Betleemiţa, singura în care zîmbeşte. Am coborît spre grotă pe nişte scări înguste şi abrupte din piatră. Nu este prea spaţioasă grota, dar aici, se spune, că s-a născut pruncul Iisus. Locul a fost marcat printr-o stea din argint din care izvorăşte mir parfumat. Inscripţia montată aici spune: Hic De Virgine Maria Jesus Christus Natus Est (Aici S-a născut Iisus Hristos din Maria Fecioară). Peste acest loc a fost montată o masă de altar deasupra căreia atîrnă multe candele şi sfetnice aprinse. În grotă se păstrează ieslea în care a fost pus pruncul Iisus pe paie şi este protejată de un grilaj. Ne-am închinat toţi la locul Naşterii şi am poposit preţ de cîteva minute pentru a lăsa apoi loc şi altor pelerini. Bazilica este administrată de trei confesiuni, ortodox grecesc, catolică şi armeană. Lîngă Bazilica Naşterii Domnului se află şi Biserica franciscană Sf. Ecaterina din Alexandria construită în 1881 peste ruinele bisericii cruciaţilor din sec XII. Antonio Barluzzi a reconstruit-o în 1930. Aici se află capela Sf. Iosif şi Capela Pruncilor. La răsărit de Betleem, se află Cîmpul păstorilor unde îngerul le-a vestit Naşterea Mîntuitorului. Locul este marcat de o biserică ortodoxă grecească din 1950, construită tot de Barluzzi. Am încercat să ne imaginăm cum arată Crăciunul la Betleem, dar pe drum pînă la hotel autocarul nostru a răsunat de colinde. ,,Ne bucurăm de Naşterea Mîntuitorului tot timpul, nu doar de Crăciun, atunci ne putem bucura şi de colinde” ne-a spus preotul Nicolae Lie care ne-a încîntat cu vocea sa. Hotelul în care urma să rămînem 4 nopţi a fost unul modern, curat şi cu un personal ospitalier.
 

Grota laptelui
 

     Am vizitat şi Grota laptelui din Betleem. Este o capelă franciscană construită peste peştera în care s-a adăpostit familia sfîntă în timpul fugii din Egipt. Legenda spune că atunci cînd alăpta pruncul, Maria ar fi scăpat pe jos cîteva picături de lapte, iar peştera a devenit albă. În ton cu legenda, administraţia bisericii pune în vînzare pacheţele cu praf de piatră albă care să ajute femeile sau să aibă prunci sau să aibă cît mai mult lapte pentru bebeluşi.

Cetatea Sfîntă
 

Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
 

 

     Impresionează oraşul Ierusalim. Am văzut seara zidurile impunătoare de la geamul autocarului mergînd spre Betleem. Ghidul, pr. Ovidiu Polexa, ne-a explicat în cîteva cuvinte istoria zidurilor, urmînd ca în ziua următoare să luăm la pas întreg oraşul vechi, pe urmele Mîntuitorului. M-am dus cu gîndul la intrarea Domnului Iisus în Ierusalim însoţit de apostoli şi de mulţime. ,,Şi erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea înaintea lor. Şi erau uimiţi şi cei ce mergeau după El se temeau” Marcu (10:32) Pasul hotărît al lui Iisus îi purta pe toţi spre pericolul ce urma. ,,Şi luînd la Sine pe cei doisprezece, a zis către ei: Iată ne suim la Ierusalim şi se vor împlini toate cele scrise prin proroci despre Fiul Omului. Căci va fi dat păgînilor şi va fi batjocorit şi va fi ocărît şi scuipat, Şi după ce Îl vor biciui, Îl vor ucide; a treia zi va Învia” (Luca 18: 31-33). Nu există altă cetate care să fi prilejuit mai multe conflicte armate decît Ierusalimul. Locurile sale sfinte, cinstite de cele trei confesiuni monoteiste, atrag fără încetare pelerini din toate colţurile lumii. Evreii se roagă în faţa Zidului Plîngerii. Musulmanii se închină în Domul Stîncii, pe Muntele Templului, loc în care se crede că Mahomed s-ar fi suit la ceruri. Creştinii vizitează şi se roagă la Biserica Sfîntului Mormînt, construită de împăratul Constantin şi împărăteasa Elena, mama sa, pe locul în care a fost mormîntul lui Iisus.
 

Oraşul Sfînt
 

     ,,De trei ori pe an”, le spuse Moise copiilor lui Israel, ,,să se înfăţişeze toţi cei de parte bărbătească înaintea Domnului Dumnezeu”. Astfel, un mare număr de evrei veneau la Templul din Ierusalim de Paşti, de Şavuot şi Sukot. Veneau din toată Palestina şi chiar din regiuni îndepărtate ale Imperiului Roman. În vremea lui Iisus, Paştele era cea mai populară sărbătoare (comemora eliberarea evreilor din sclavie), iar pelerinii veneau în grup sau în caravană la Ierusalim, călare pe măgari, pe cămile sau pe jos. Sărbătoarea începea seara dinaintea celei a 15-a zile din luna lui Nissan, după calendarul iudaic, cînd se sacrificau miei în Templu. Familia Sfîntă venea în fiecare an, iar Iisus i-a însoţit de la vîrsta de 12 ani. După moartea lui Irod, Ierusalimul s-a schimbat, fiul acestuia favorizînd tendinţele de rebeliune, dar numirea unui procurator roman a dus din nou la dominaţia directă a puterii străine peste centrul lumii evreieşti. Ierusalimul era o minune arhitecturală, palate strălucitoare, edificii cu o arhitectură îndrăzneaţă, ziduri impresionante ce înconjurau cetatea, esplanade, doar străzile înguste mai aminteau de istoria veche a locului. Templul domina oraşul, dar producea şi o teamă sacră. Conform lui Flavius Josephus, era separat de oraş de o esplanadă imensă, iar zidurile sclipeau ca zăpada şi era acoperit cu atît de mult aur încît nu te puteau uita la el cînd soarele strălucea.

Zidurile Vechii Cetăţi
 

     Zidurile cetăţii au fost construite din blocuri mari de piatră. Pe fundaţiile romane, sultanul turc Suleiman a construit, între 1539 şi 1542, noi ziduri, pe un perimetru de 4 km de diferite înălţimi. Pentru a pătrunde în Cetate, se trecea prin mai multe porţi. Poarta Jaffa, aproape de citadelă, Poarta Leului, numită şi Poarta Sfîntului Ştefan, în partea de est a incintei. Poarta de Aur se afla în faţa Muntelui Măslinilor şi asigura intrarea dinspre răsărit. Poarta a fost zidită încă din secolul IX, iar musulmanii au făcut aici un cimitir, ca să împiedice venirea lui Mesia, care, se spune, fiind din rîndul preoţimii n-ar avea voie să intre într-un cimitir. Acest cimitir există şi astăzi şi este folosit. Poarta Damascului este în partea nordică şi a fost construită tot de sultanul Suleiman Magnificul pe urmele vechilor porţi. Este cea mai impresionantă din zidurile Vechii Cetăţi. Se mai folosesc Poarta Nouă, Poarta Sionului şi Poarta lui Irod. Am trecut prin cîteva porţi în funcţie de obiectivele vizitate. Cu 1000 ani i.Hr., David, cel mai iubit rege al evreilor, a cucerit locul din mîinile iebuseilor. ,,Atunci David s-a mutat în cetate şi a numit-o cetatea lui David” (IIRegi, 5:9). David a păstrat chivolul cu tablele legilor lui Moise pe care le-a dat preoţilor Sadoc şi Abiatar să le vegheze, dar a intenţionat să construiască şi un Templu pe locul Ierusalimului. Abia fiul său, Solomon, s-a apucat de construcţii în 960 i.Hr., folosind cele mai bune şi scumpe materiale. Măreţul templu a fost însă distrus de Nabucodonosor, regele Babilonului, în 587 î.Hr., iar pe evrei i-a dus în captivitate în Babilon. Cirus cel Mare, regele perşilor, a reconstruit Templu la 538 î.Hr. şi a permis evreilor să se întoarcă în ţara lor. Irod cel Mare l-a demolat şi a construit un Templu nou, mult mai impunător, în 20 î.Hr, lucrările durînd doar un an şi jumătate. În anul 26 dHr. a fost numit procurator al Iudeii Pilat din Pont, cel care l-a judecat pe Iisus şi l-a răstignit. În anul 70 d.Hr., Templul lui Irod a fost distrus.

Intrarea în Ierusalim călare pe asin
 

     Cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a trimis pe doi dintre apostolii săi la Betfaghe, un sat de pe versanţii Muntelui Măslinilor, ca să aducă un asin tînăr. Mulţimile déjà aflasereră că Iisus va veni la Ierusalim şi au umplut drumurile ce duceau spre porţile oraşului. Unii aveau crengi de palmier, alţii şi-au aşezat hainele pe drum ca Iisus să calce pe ele. Cînd a intrat Iisus în Ierusalim, era o atmosferă de entuziasm general, se striga ,,Osana! Bine este cuvîntat Cel ce vine întru numele Domnului!” Apostolul Matei spunea că se împlinea astfel profeţia din Zaharia. În biserica Betfaghe se păstrează o piatră care poartă urma piciorului lui Iisus cînd s-a urcat pe asin. Astăzi, procesiunea de Florii, începe de la biserica din Betfaghe şi se încheie la biserica Sf. Ana din oraşul vechi. Evanghelia după Marcu relatează că după intrarea triumfătoare în Ierusalim, Iisus s-a dus în Templu. Iar aici a dărîmat tarabele negustorilor care făceau comerţ şi schimb de bani, fapt ce i-a deranjat pe farisei şi saduchei.
 

Muntele Măslinilor
 

     Cel mai mult timp din Ierusalim, l-a petrecut Mîntuitorul pe Muntele Măslinilor. Este ,,păzit" la bază de Valea Cedrilor - Chedron, identificată cu aceea numită în Biblie Valea lui Iosafat, unde, după tradiţie, va avea loc Judecata tuturor neamurilor. Pe Muntele Măslinilor se urca cu ajutorul mai multor serii de trepte, săpate în piatră. Podul zidit peste Valea lui Iosafat, care trecea peste Pîrîul Cedrilor, se află şi astăzi tot în acelaşi loc ca acum două milenii. Grădina şi peştera Ghetsimani se află în partea de răsărit a Ierusalimului, lângă Muntele Templului, şi pe partea de vest a Muntelui Măslinilor. Prin mijlocul grădinii trece şoseaua asfaltată ce duce la Betania, Ierihon, Marea Moartă şi la Marea Tiberiadei. Pr. Ovidiu Polexe ne-a explicat că, aici, Iisus şi-a povăţuit ucenicii, a prooroocit distrugerea Ierusalimului şi a deplîns soarta cetăţii, a fost luat prizonier şi tot de aici s-a Înălţat la cer. Muntele este pomenit pentru prima dată în Biblie cînd Regele David, fugind spre Abesalom, ,,s-a dus în Muntele Eleonului” (IIRegi 15:30). Tot aici, pelerinii evrei îşi aduceau junincile să le ardă pentru curăţire. Aici a văzut Iezechel carul ceresc, iar Zaharia a proorocit Sfîrşitul Zilelor vestind sosirea păcii eterne. Primul popas l-am făcut într-o incintă în formă octogonală cu o curte cu măslini. Aceasta adăposteşte Mănăstirea Înălţării, administrată de ruşi. Ne-a întîmpinat o călugăriţă româncă, tănără, care ne-a prezentat lăcaşul. Chiar în spatele bisericii se păstrează o piatră despre care se spune că Maica Domnului a vorbit cu apostolii. O altă biserică este Domul Înălţării, construit pe locul în care s-a ridicat la cer Mîntuitorul la 40 de zile de la Înviere. Se păstrează piatra cu urma piciorului lui Iisus. Domul este astăzi al musulmanilor. În aceeaşi incintă se mai află biserica Sf. Ioan Botezătorul edificată pe locul unde a fost aflat capul sfîntului.
 

Sfînta Pelaghia
 

     Am oprit, apoi, la o mănăstire nouă, grecească, ,,Sf. Pelaghia” cu o istorie zbuciumată. Sfînta Pelaghia a trăit la sfîrșitul veacului al IV-lea, o femeie păcătoasă, care și-a cunoscut păcatele după ce s-a întâlnit cu Sfîntul Episcop Nono. Apoi a dorit să se călugărească, a venit pe Muntele Măslinilor din Ierusalim și a viețuit într-o peșteră, aproape de locul Înălțării Domnului. A purtat straie bărbătești întrucît în vremea aceea nu era niciun fel de viață monahală pentru femei în Ierusalim. Sărbătoarea Sfintei este prăznuită pe 8 octombrie. O călugăriţă româncă ne-a vorbit despre biserică, avînd două hramuri: Înălţarea Domnului şi Sf. Lucia. Stareţul ne-a oferit daruri şi ne-a binecuvîntat pe toţi din grup. În anul 1992 mănăstirea a fost dărîmată de conducerea oraşului pe motiv că nu are autorizaţie. ,,Cînd macaraua lovea zidurile, icoana Domnului a lovit braţul acesteia şi l-a rupt. Aşa a fost salvat subsolul unde facem slujbele. Vrem să reconstruim mănăstirea” a explicat călugăriţa.
 

Biserica ,,Domnul a Plîns”
 

     Plecînd de la această mănăstire, am poposit pe locul unde se spune că Domnul Iisus a deplîns soarta Ierusalimului şi unde a fost edificată Biserica Dominus Flevit. Biserica ,,Domnul a plîns" este zidită în formă de lacrimă şi aparţine romano-catolicilor. ,,Duşmanii tăi te vor face una cu pămîntul, şi pe fiii tăi care sînt cu tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră” (Luca 10: 41-44). De acolo aveam panorama întregii văi a lui Iosafat. Pr. Polexe ne-a arătat locul unde se crede că a avut loc judecata finală a Mîntuitorului. În apropiere se ridică impunătoarea Mănăstire Sf. Maria Magdalena administrată de ruşi, dar care era închisă. Biserica a fost construită în 1888 de ţarul Alxandru III, în stil moscovit, cu cupole masive şi aurite. Versantul opus Eleonului este dominat de Domul Stîncii, moscheia ridicată pe locul vechiului Templu, dărîmat de romani în anul 70. Impresionează cimitirele care ocupă versanţii. Pe Eleon sînt cimitirele evreieşti, iar pe versantul Domului, la baza zidurilor, cimitirele musulmane.
 

Grădina Ghetsimani
 

     Pe Muntele Măslinilor, aproape de poale, se află o zonă cu măslini seculari, opt la număr, care se numeşte Ghetsimani, gat-şamna înseamnă presă de măsline în aramaică. Grădina este întreţinută de călugării franciscani. Aici, a venit Mîntuitorul să se roage împreună cu ucenicii săi. În apropierea Grădinii Ghetsimani a fost ridicată o basilică numită Biserica Tuturor Neamurilor, finanţată de 12 naţiuni, pe locul unde s-a rugat Mîntuitorul înainte de patimi. Mai există şi astăzi stînca unde s-a rugat Iisus, iar pelerinii se închină aici. Stînca este înconjurată de o coroană de spini din fier forjat. Tot aici, ne spune pr. Polexe, că Iisus le-a reamintit ucenicilor rugăciunea Tatăl Nostru. În biserica Tuturor Neamurilor este scris Tatăl Nostru în 35 de limbi, iar în dreapta altarului se află tabla scrisă în Limba română, drept recunoştinţă că regele a donat bani pentru construcţia bisericii. Biserica Naţiunilor a fost construită la iniţiativa călugărilor franciscani, între 1919 şi 1924, după proiectul arhitectului italian Antonio Barluzzi. Peste locul în care Iisus s-a rugat cu sudori de sînge exista încă din secolul al IV-lea o frumoasă basilică, după cum consemnează în jurnalul ei pelerina Egeria. Această biserică a fost distrusă de un cutremur, în locul ei, cruciaţii ridicând o capelă, părăsită însă după anul 1345.

Cina Cea de Taină
 

     Joi seară. Iisus era din nou cu cei 12 apostoli, la Cina Cea de Taină cînd a spălat picioarele acestora. ,,Cel ce vrea să fie mai mare între voi să fie slujitorul tuturor” ne aminteşte pr. Nicolae Lie, rolul spălării picioarelor. Momentul Cinei a devenit cel mai important pentru credinţa creştină. ,,Luaţi, mîncaţi, acesta este trupul Meu”, ,,Acesta este Sîngele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor” stau la baza sfintei împărtăşanii. ,,S-a instituit Euharistia. A fost prima Liturghie, făcută de Mîntuitor” ne explică pr. Lie. Locul Cinei se numeşte Coenaculum sau Foişorul şi se află pe vîrful Muntelui Sion, lângă Biserica Adormirii Maicii Domnului, la etajul al doilea al unei case, deasupra locului unde s-ar afla mormîntul regelui David. Conform tradiției creștine, tot aici s-ar fi aflat apostolii la Pogorârea Sfântului Duh în ziua Cincizecimii. Foişorul este gol, cu ferestre gotice şi arcade.

Biserica Pater Noster
 

     Pe locul unde Mîntuitorul i-a învăţat pe ucenici rugăciunea Tatăl Nostru a fost construită o biserică de împărăteasa Elena, mama împăratului Constantin, în sec. IV.Astăzi funcţionează, aici, o mănăstire catolică. Pe pereţii edificiului sînt înşiruite plăci smălţuite purtînd textul rugăciunii în peste 64 de limbi. În grota veche au fost înmormîntaţi, în primele 6 secole, patriarhii Ierusalimului.
 

Mormîntul Regelui David
 

     Încă mai sînt şantiere arheologice care scot la lumină vechi vestigii ale Ierusalimului. Săpăturile de la situl Cetăţii lui David au descoperit locuinţe şi fortificaţii de acum 4000 de ani. În vremea lui Iisus a fost descoperit mormîntul lui David care se vizitează şi astăzi. Pe mormînt se află coroanele de argint din manuscrisele Torei. Evreii vin să se roage la mormîntul regelui lor, mai ales de Sărbătoarea săptămînilor, Şavuot, data morţii lui David. Am vizitat această parte a cetăţii şi mormîntul psalmistului David. În incintă a fost ridicată statuia lui David.
 

Biserica Mormîntul Maicii Domnului

     Biserica Mormîntul Sfintei Fecioare este aşezată în valea pîrîului Kidron, la poalele Muntelui Măslinilor, fiind ridicată pe locul Mormântului Maicii Domnului. Din anul 1757, biserica a fost preluată de Biserica Ortodoxă slujind în ea preoţi români, greci şi ruşi. Se coboară pe o scară din piatră, largă şi abruptă. Pe la mijlocul ei, de o parte şi de alta sînt amplasate paraclisele sfinţilor Ioachim şi Ana. Biserica este întunecoasă, zidurile de piatră înnegrite de vreme ne înfăţişează imaginea unei cripte. Acolo se află locul în care a fost înmormîntată Maica Domnului de apostoli. Locul este luminat doar de candele şi lumînări. Grota a fost făcută de cruciaţi, iar astăzi este administrată de bisericile ortodoxe greacă şi armeană. Este multă linişte în această biserică, iar emoţiile te copleşesc întru-totul. Lîngă mormînt, care seamănă cu al Mîntuitorului Iisus, se află icoana Maicii Domnului Ierusalimiteană, făcătoare de minuni. Icoana Maicii Domnului Ierusalimiteanca este aparătoarea Ierusalimului. Preoţii spun că icoana s-a zugrăvit singură, iar, minunea a avut loc acum 250 de ani la Manăstirea rusească Maria Magdalena, unde o maică pe nume Tatiana, pictoriţă fiind, în vis, i s-a arătat Maica Domnului cerîndu-i să o zugrăvească pe lemn. Cînd s-a trezit, maica a povestit superiorilor, însă, nimeni nu au crezut această întîmplare. Totuşi cînd s-au întors în chilie, maicile au găsit icoana de astăzi zugrăvită. Icoana a vorbit şi le-a spus maicilor:Vreau să mă întorc în casa mea în Grădina Ghetimani, lîngă mormântul meu. De atunci Icoana Maicii Domnului se află în locul în care şi-a dorit. Are 200 kg avînd rame din argint. În timp ce ne aflam aici, întîmplarea a făcut să-l întîlnim pe episcolul zonei, care ne-a binecuvîntat şi ne-a transmis un mesaj. O călugăriţă româncă ne-a explicat că foarte rar călugărul episcop vorbeşte pelerinilor. Regina Melizanda, care a domnit în perioada cruciadelor, este înmormîntată aici.

Biserica Adormirea Maicii Domnului
 

     Este o biserică catolică, în formă octogenală, care se înalţă deasupra Muntelui Sion. Tradiţia spune că aici şi-a început Fecioara Maria somnul veşnic. În anul 383, bizantinii au construit aici Biserica Coloanei, punînd în ea stîlpul Biciuirii. În 415, episcopul Ierusalimului Ioan II, a lărgit biserica numind-o Hagia Sion- Sfîntul Sion. A fost distrusă însă în 614 de persani şi reconstruită de cruciaţi, care au numit-o Fecioara Maria de Sion, şi au încorporat în ea Sala Cinei Cea de Taină. Actuala biserică a fost construită la începutul secolului trecut de benedictinii germani. Pe podea se află un frumos mozaic ce reprezintă Sfînta Treime, ucenicii şi zodiacul. Printr-o scară se coboară în locul unde se spune că s-a retras Maria după Înviere, dar şi locul morţii sale. În mijlocul criptei se află o statuie cu Maria adormită în mărime naturală, făcută din lemn de cireş şi din fildeş, iar deasupra un mozaic reprezentîndu-l pe Iisus primind-o pe mama Sa. Pelerinii aprind lumînări lîngă statuia Maicii adormite.
 

Domul Stîncii
 

     A fost construit de califul musulman Abd El Malik pe locul primului şi celui de –al doilea Templu în 691 î.Hr. Musulmanii cred că acesta este locul de unde s-a ridicat la ceruri Mahomed pe calul înaripat. Are formă octogonală precum este casa Sf. Petru din Capernaum, iar deoraţiunile sale sînt în stil bizantin. Are 4 uşi şi 8 piloni de marmură, iar tavanul din lemn decorat cu stuc roşu şi auriu este susţinut de 16 coloane. Pe cupolă sînt inscripţii din Coran. Suleiman Magnificul a restaurant domul şi a adăugat vitralii şi o pardoseală din lespezi de piatră. În 1994, acoperişul a fost placat cu aur. În centrul Domului se află stînca de pe Muntele Moria pe care, potrivit tradiţiei evreieşti, Avraam era pe cale să-l sacrifice pe Isaac, dar musulmanii cred că era vorba de Ismael. Aici s-a aflat chivotul în timpul primului Templu. O altă moschee din ierusalim este El Aksa, cu cupolă argintie.
 

Zidul plîngerii
 

     Din Templul construit de Solomon se mai păstrează o latură a Zidului Vestic. Evreii s-au adunat în pelerinaj şi rugăciune la acest zid încă din anul 70. Crăpăturle Zidului sînt pline de rugăciuni scrise. Se spune că odată la 6 luni, rabinul şef adună toate bileţele din crăpăturile zidului, le arde, iar cenuşa o îngroapă pe Muntele Măslinilor. Am poposit şi noi la Zidul Plîngerii, dar din piaţa largă din faţa acestuia, femeile intră în partea dreaptă, iar bărbaţii în stînga pentru a se închina la Zid. Va urma Drumul Crucii şi Învierea. (Lucia BAKI)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

EDITORIAL

Cu spatele la altar!

 

      Oamenii bisericii privesc, aplaudă şi se complac în mocirla politică. Preoţi, primari, miniştri mint în faţa altarului. O şedinţă politică în faţa altarului. Au fost ingredientele unei acţiuni desfăşurate într-o biserică din judeţul Prahova, organizată de preoţi, parlamentari, primari, miniştri. Toţi s-au înşirat la o masă împodobită, amplasată în faţa altarului, dar cu spatele la altar. S-a vorbit mult şi degeaba. 

     S-a aplaudat, s-a bisat, iar la sfîrşit s-a trecut la îmbrăţişări şi pupături de mîini. Care pe care. Pe oameni îi pot înşela şi manipula, dar pe Dumnezeu, cu siguranţă, nu!Încă o dovadă că în ziua de azi religia şi biserica nu mai înseamnă credinţă. Aşa vor ei, tagma preoţească şi acei inşi care au impresia că stăpînesc lumea. În ziua de azi, omul trăieşte în nimicnicia lui, fără principii morale. Mare păcat!

Citește mai departe...

În ediţia tipărită

Făgărăsenii spun că s-au săturat de emisiunile politice de la TV

 

     Piaţa mass-media din România abundă de televiziuni şi de radiouri care completează presa scrisă ca formatori de opinie. Toate sînt urmărite, într-o măsură mai mare sau mai mică, de cetăţeni, pentru că le consideră surse de informaţii. Mai nou şi internetul sau reţelele de socializare sînt folosite ca surse de informaţii, deşi nu arată întotdeauna realitatea. În ultimii ani, cetăţenii s-au maturizat în ceea ce priveşte alegerea sursei din care obţin informaţiile care le arată ce se întîmplă în jurul lor, în oraşul, judeţul în care locuiesc sau în ţară. Tocmai de aceea, numărul celor care urmăresc emisiuni Tv sau radio este diferit. (Continuarea doar în ediţia tipărită)

Citește mai departe...

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 128 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

6.JPG

Cartea

Publicitate

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 774
Număr afişări conţinut : 4580903

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare