Rebuturi de vorbire

Luni, 04 Iunie 2018 18:29

Numim rebuturi acele produse materiale- obiecte- care nu corespund condiţiilor cerute. Limbajul este însă un produs spiritual, rezultat al cultivării gîndirii şi al exerciţiului intelectual. Prin comparaţie am denumit tot rebuturi erorile produse aici, fie în vorbire, fie în scriere. Cele din vorbire se percep în comunicarea orală, celelalte în textele scrise de mînă (manuscrise) ori tipărite. La tipăriturile din presa scrisă sau cele care alcătuiesc cărţile, exigenţa redactării trebuie să fie maximă, întrucît, difuzate în mai multe exemplare, de ordinul sutelor şi al miilor, se multiplică implicit şi eroarea, ce acţionează precum un virus. De aceea, la o editură, după culegerea textului, momentul de ,,corectură” este unul foarte atent, iar supervizarea de ,,cap limpede” a celor înscrise duce la eliminarea eventualelor scăpări. Dacă şi în urma acestei revizuiri de pretipărire au mai rămas căteva greşeli, editorul este dator să publice la sfîrşit o erată, adică o listă în care să semnaleze locul greşelii şi forma corectă cu care trebuie înlocuită.

Aceleaşi exigenţe revin şi comunicării verbale interpersonale, pentru că orice act de comunicare este un act public şi îi reprezintă pe locutori. Omul, fiinţă raţională, vorbeşte natural limba maternă prin mediul familial, cultural în care creşte. Vorbirea conştientă şi structurile complexe de comunicare orală şi scrisă se deprind prin şcoală şi toată instrucţia intelectuală dobîndită ulterior. ,,Ascult cum vorbeşti, ca să-ţi spun cine eşti!” am putea parafraza un vechi proverb. Mijloacele de comunicare de acum s-au diversificat şi electronizat. Au devenit rapide, spontane, pînă la a fi superficiale şi a ignora adevărul că limbajul este forma principală a gîndirii. Constat, ca profesor, că şi şcoala este ameninţată de ignoranţă, neglijenţă verbală şi nivel scăzut al calităţii comunicării vorbite şi scrise. Elevii se exprimă tot mai sărac, scriu urît şi fac confuzii elementare între cuvinte. Deseori rezultă din lucrările lor un umor involuntar. Iată, spre exemplu, elevii dintr-o clasă de gimnaziu, au avut la teza din primul semestru să povestească două episoade din schiţa ,,Vizită...”, plus cîteva exerciţii cu sensul şi formarea cuvintelor: derivare, sinonime, antonime. Citez cîteva din ,,rebuturi” care m-au făcut să zîmbesc, nu atît pentru neştiinţă, cît pentru lipsa de atenţie şi concentrare prea copilărească. Un elev scrie ,,familia mexicană”, în loc de ,,familia lexicală”, altul ,,m-am dus la s.f. Ion” în loc de ,,Sf. Ion”. ,,anonimele” cuvintelor, corect ,,antonimele”, ,,îmbrăcat ca mior de roşiori”, trebuia ,,maior”, ,,patru delicvate de la cuvîntul...”, în loc de ..derivate”, ,,onomastica unchiului său fiu”, pentru ,,unicului...”, ,,copilaş foarte drăcuţ”, adică ..drăguţ”. Grav este că anomaliile de acest tip le regăsim şi la testarea naţională şi la bacalaureat, unde motivarea copilărească nu se justifică.

(Prof. Liviu IOANI)

Comments

Comentariu nou

Cautare

Cele mai noi articole

Cele mai citite articole

EDITORIAL

Cu spatele la altar!

Oamenii bisericii privesc, aplaudă şi se complac în mocirla politică. Preoţi, primari, miniştri mint în faţa altarului. O şedinţă politică în faţa altarului. Au fost ingredientele unei acţiuni desfăşurate într-o biserică din judeţul Prahova, organizată de preoţi, parlamentari, primari, miniştri. Toţi s-au înşirat la o masă împodobită, amplasată în faţa altarului, dar cu spatele la altar. S-a vorbit mult şi degeaba.

S-a aplaudat, s-a bisat, iar la sfîrşit s-a trecut la îmbrăţişări şi pupături de mîini. Care pe care. Pe oameni îi pot înşela şi manipula, dar pe Dumnezeu, cu siguranţă, nu!Încă o dovadă că în ziua de azi religia şi biserica nu mai înseamnă credinţă. Aşa vor ei, tagma preoţească şi acei inşi care au impresia că stăpînesc lumea. În ziua de azi, omul trăieşte în nimicnicia lui, fără principii morale. Mare păcat!

Citește mai departe...

În ediţia tipărită

Făgărăsenii spun că s-au săturat de emisiunile politice de la TV

Piaţa mass-media din România abundă de televiziuni şi de radiouri care completează presa scrisă ca formatori de opinie. Toate sînt urmărite, într-o măsură mai mare sau mai mică, de cetăţeni, pentru că le consideră surse de informaţii. Mai nou şi internetul sau reţelele de socializare sînt folosite ca surse de informaţii, deşi nu arată întotdeauna realitatea. În ultimii ani, cetăţenii s-au maturizat în ceea ce priveşte alegerea sursei din care obţin informaţiile care le arată ce se întîmplă în jurul lor, în oraşul, judeţul în care locuiesc sau în ţară. Tocmai de aceea, numărul celor care urmăresc emisiuni Tv sau radio este diferit. (Continuarea doar în ediţia tipărită)

Citește mai departe...