România, raiul infractorilor. Este expresia care domină în ultimele zile mass-media şi reţelele de socializare, după ce Puterea a votat, la ceas de seară, pe repede înainte, modificările aduse Codului de procedură penală. Voturile parlamentarilor au curs în favoarea infractorilor, punînd faţă în faţă violatorul, hoţul, criminalul cu victimele lor. Au mai fost votate şi alte legi care vor afecta bunul mers al României, dar care vor apăra abuzurile, corupţii şi le va albi dosarele penalilor aflaţi în funcţiile publice.
Vedem astăzi două Românii, una care-şi vede de cotidian privind nepăsătoare sau poate resemnată la ce se dezlănţuie în juru-i, iar alta preocupată doar de interesele proprii, derulate la un pas distanţă în faţa ei, bazîndu-se pe ignoranţa şi nepăsarea primeia.
Să căutăm vinovaţi? Nu merită efortul pentru că ambele ,,Românii“ poartă aceeaşi vină. Hotărîrea românului care a făcut istorie a fost spulberată sistematic distrugîndu-se, în timp, educaţia, sănătatea, libertatea, economia şi bunăstarea. În astfel de condiţii, ne lăudăm că celebrăm Centenarul Marii Uniri. Care Unire? Care Românie?
Prima sau a doua? De la butoane le vorbeşte românilor un Dragnea-penal, un Tăriceanu-mincinos, un monstru de Iordache, un oportunist Tudorel Toader, o agramată Dăncilă, o Olguţă sau o Carmen Dan ce prostituează ministere, un Iohannis lent şi încolonat, un ,,agricultor“ filozof Daea şi mulţi alţi incompetenţi cu doctorate. Iar românii dezbinaţi ascultă şi aplaudă la comandă neînţelegînd nici în ruptul capului că adevărul le este servit prin meşteşugul manipulatorilor, fie ei ziarişti, primari, profesori, sportivi, bunici etc.
Poposind preţ de o oră în casa memorială a poetului George Coşbuc, n-ai cum să nu te simţi român, să-ţi vibreze în vene cel mai profund sentiment românesc. Asculţi cu mare plăcere prezentarea ghidului, într-un dialect al locului care te poartă cu mult profesionalism prin istoria satului românesc de la răscruce de veacuri. Cum spunea Maiorescu despre ,,poetul ţărănimii“, după moartea unicului său fiu: ,,arăta ca un ţăran ostenit de legarea snopilor“. Şi asta chiar dacă era un om de litere remarcabil, cu volume de poezii şi traduceri ale celor mai mari opere literare şi membru titular al Academiei Române. În anul celebrării Centenarului Marii Uniri, mai avem personalităţi? Cîte dintre personalităţile contemporane, fie academicieni, politicieni, doctori în literatură, istorie, medicină, politici, îi seamănă poetului din Hordoul Năsăudului. Identitatea naţională, unirea, patriotismul, iubirea de neam şi de ţară sînt pentru contemporani nişte cuvinte simple din dicţionar, golite de conţinut şi de adevăr. Parcă-l aud pe Octav Bjoza, preşedintele AFDPR, spunînd: Fiţi cu picioarele bine înfipte în pămîntul ţării ca niciun vînt puternic, dar nicio adiere măcar să nu vă clatine.
În urmă cu 100 de ani, românii s-au îngrămădit să asiste la îndeplinirea visului lor, Unirea. Alba Iulia era neîncăpătoare pentru românii veniţi din toate colţurile ţării pentru a vedea cu ochii lor şi a auzi Actul Unirii. Pe jos, cu căruţele sau cu trenul au plecat la Alba Iulia şi făgărăşenii acolo pentru a aduce celor rămaşi acasă speranţa trăirii în unitate a românilor.
Au trecut însă anii şi puţin cîte puţin Unirea a căpătat învelişul celor care au acaparat-o. Războaiele mondiale au făcut rău României Mari, ajungînd să-i ciuntească din măreţie, predînd, dintr-un condei, teritorii importante. Astfel, românii de acelaşi sînge au fost trimişi spre alte popoare vecine. A venit apoi comunismul care a decimat intelectualitatea ţării, a distrus familii şi a deschis pămîntul ţării pentru a îngropa în el elitele. Sînt mii sau sute de mii de români care n-au morminte, dar care au sfinţit cu sîngele lor pămîntul unit la 1918. Decembrie 1989 a fost un alt moment crucial, cînd românii şi-au adus aminte de Marea Unire şi au încercat să salveze ce rămăsese din România. N-a durat decît o clipă, că destinul românilor a fost iarăşi pecetluit.
28 de ani de trădare şi de vînzare a ţării. Pe bani grei şi interese deloc româneşti, conducătorii postdecembrişti i-au trimis pe români din nou în pribegie, să bată la porţi străine pentru a îngenunchea pentru un dolar, o marcă şi mai apoi un euro, căci leul devenise nevaloros. S-au vîndut rînd pe rînd: pămînturile, pădurile, apele, bogăţiile subsolului şi solului, s-au distrus fabricile şi economia în întregul ei, doar ca românii să devină sclavii altor puteri. O mînă de inşi, cu creiere mici, dar cu interese mari, au dezbinat România, au călcat în picioare visul străbunilor lor, au ponegrit Marea Unire. Iar în anul Centenarului lucrurile au scăpat total de sub control. România s-a înroşit şi la propriu şi la figurat. O coaliţie ruşinoasă conduce ţara după interesele ei şi nu ale românilor. O coaliţie ruşinoasă, putred de bogată din banii românilor. O coaliţie ruşinoasă toarce fuiorul ţării îngropînd-o pînă la ultima suflare. Da, românii celebrează Centenarul Marii Uniri, dar într-o Românie dezbinată. (Lucia BAKI)