,,Poetul ţărănimii” |
![]() |
Luni, 25 Iunie 2018 21:15 | ||||||
În anul 2018, anul celebrării Centenarului Marii Uniri, comemorăm şi centenarul plecării în eternitate a poetului George Coşbuc, stins din viaţă pe 9 mai, la numai 52 de ani. Poetul, care n-a mai apucat să vadă împlinit visul românilor ardeleni şi al tuturor românilor, a fost hărăzit de soartă să trăiască ultimii ani în suferinţă, după tragedia pierderii unicului său fiu, în 1915, într-un accident de automobil. După cum îi creionează portretul G. Călinescu: ,,Coşbuc arăta în aceşti ani ca un ţăran ostenit de legarea snopilor”. Prin poeziile sale G. Coşbuc conturează o frescă spirituală a lumii satului, cu dimensiuni de epopee, o cronică a istoriei mai vechi şi mai noi, contribuie la trezirea conştiinţei naţionale şi la afirmarea identităţii neamului românesc. Primul mare poet ardelean, Coşbuc a fost receptat pentru modul liric în care a vibrat alături de popor, ca ,,poetul ţărănimii”. G. Coşbuc s-a născut în 1866 în satul Hordou, judeţul Bistriţa-Năsăud, în familia preotului Sebastian Coşbuc. Începe şcoala în satul natal, urmează liceul la Năsăud, unde se remarcă în cadrul Societăţii de lectură a elevilor ,,Virtus Romana Rediviva”. În 1884 se înscrie la Facultatea de Filosofie şi Litere din Cluj, unde se arată pasionat de limbile clasice (greaca, latina) şi orientale. În acelaşi an debutează în revista ,,Tribuna” de la Sibiu, condusă de Ioan Slavici, şi unde, din 1887 i se oferă funcţia de redactor-şef. Poeziile publicate aici atrag atenţia lui Titu Maiorescu, iar în 1889 ajuns la Bucureşti publică şi în prestigioasa revistă ,,Convorbiri literare”. Volumul de debut ,,Balade şi idile” (1893), este bine primit în epocă, de asemenea şi următorul ,,Fire de tort” (1896). Cu Alexandru Vlahuţă editează, din 1901, revista ,,Sămănătorul”, iar în următorii ani îi apar volumele ,,Ziarul unui pierde vară” şi ,,Cântece de vitejie”. Remarcabil versificator, Coşbuc a evocat în creaţii memorabile momente cardinale din viaţa omului: nunta (,,Nunta Zamfirei”) moartea (,,Moartea lui Fulger”) iubirea, într-un ciclu original de idile, patriotismul şi eroismul ostaşului roman, natura şi comuniunea ţăranului cu aceasta. În paralel G. Coşbuc traduce opere ilustre din literatura universală: din greacă ,,Odiseea” de Homer, din latină ,,Eneida” şi ,,Georgicele” de Vergiliu, din sanscrită ,,Sakuntala” de Kalidasa, din italiană ,,Divina comedie” de Dante, din germană ,,Don Carlos” de Schiller. Recunoscut ca poet şi om de cultură, C. Coşbuc este primit în 1916 în Academia Română, ca membru titular. (Prof. Liviu IOANI)
Powered by !JoomlaComment 3.26
3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved." |