
Congresul Foştilor deținuți politici din Europa de Est, INTER-ASSO a fost organizat la Braşov Solicitările AFDPR nu sunt onorate de instituțiile statului Garda Tineretului Român nu s-a întîlnit niciodată cu Grupul Gavrilă din Munții Făgăraşului Congresul Asociaţiei Internaţionale a Foştilor Deţinuţi Politici şi Victime ale Comunismului din Europa de Est(Inter-Asso) a avut loc în perioada 24-26 iunie 2018 la Braşov. Organizaţia reuneşte Asociaţiile Foştilor Deţinuţi Politici din Albania, Bosnia şi Herţegovina, Germania, Estonia, Croaţia, Letonia, Lituania, Moldova, România, Slovacia, Slovenia, Cehia şi Ungaria, reprezentanții lor reunindu-se anual pentru cercetarea şi evaluarea juridică a crimelor comunismului înregistrate la nivel internațional.
Luni, 25 iunie, începînd cu ora 17.30, la Centrul Cultural Reduta, congresul a comemorat împlinirea a 60 de ani de la arestarea membrilor organizaţiei de rezistenţă anticomunistă „Garda Tinereului Român“ din Braşov, formată din 15 tineri braşoveni, majoritatea foşti şagunişti. Organizarea evenimentului a aparținut lui Octav Bjoza, preşedintele AFDPR şi subsecretar de stat. Octav Bjoza este unul dintre ultimii supravieţuitori ai organizaţiei ,,Garda Tineretului Român”care a fost condamnat de regimul comunist la 15 ani de închisoare. ,,Am ținut să organizăm comemorarea exact în ziua în care am fost arestați, noi, cei 15 tineri din Garda Tineretului Român. În memoria celor care au luptat atunci şi au crezut într-un alt viitor, ne întîlnim la Braşov. Au trecut 60 de ani, dar lucrurile nu stau mai bine” a spus Octav Bjoza. Participanții au avut ocazia să studieze documente din arhivele CNSAS despre activitatea organizației, toate expuse într-o expoziție la Centrul ,,Reduta”. La încheierea comemorării a fost prezentată piesa de teatru „Mislea Camera 4”, un spectacol regizat de Petru Ionescu, după un scenariu al Silviei Codreanu, despre drama femeilor din închisorile politice comuniste. Octav Bjoza condamnat la 15 ani de temniță grea de comunişti Octav Bjoza are 80 de ani şi este membru fondator al AFDPR din 1990, vicepreşedinte al filialei Braşov din 2003, preşedinte al filialei Braşov din 2006, vicepreşedinte la nivel naţional din 2007, ales de Congresul de la Mamaia, apoi preşedinte(întîi interimar) al AFDPR, din decembrie 2008. Fost deţinut politic, a fost arestat pe 25 iunie 1958, pe vremea cînd era student, pentru că a făcut parte din Garda Tineretului Român, o organizaţie de luptă împotriva comuniştilor. În octombrie ’58, a fost condamnat pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale“ la 15 ani de muncă silnică şi la 10 ani de „degradare civică“. A trecut prin penitenciarele Codlea, Gherla, Văcăreşti, Jilava, Galaţi, Brăila şi lagărele de exterminare de la Strîmba, Stoiceşti, Salcia, Bacul 4, Grind-Periprava. În 26 iunie 1962 a fost eliberat, după 4 ani de detenţie grea. În următorii 27 de ani a fost urmărit şi hărţuit de Securitate. Din decembrie ’89, Octav Bjoza şi-a continuat lupta împotriva comunismului şi a „foştilor“ tovarăşi, printre altele dînd publicităţii mai multe liste cu informatori şi foşti securişti braşoveni, activitate care n-a scăpat nepenalizată de Putere. Listele cu securişti şi informatori Garda Tineretului Român, din care a făcut parte şi Octav Bjoza, a pornit în 1957 ca un cerc literar, iar apoi „a deviat“, ca urmare a înăbuşirii în sînge a Revoluţiei din Ungaria, de către tancurile sovietice, iarna lui ’56. În toată România, studenţii au ieşit în stradă, însă ecourile au fost fie imediate, fie mai tîrzii. La Braşov, s-au organizat 15 tineri, majoritatea şagunişti, sub denumirea ,,Garda Tineretului Român”. Octav Bjoza a dat publicității, în 2006, două liste cu numele a 89 de securişti şi 95 de informatori, o armată de soldaţi ai regimului comunist, care, spunea fostul deținut politic, au distrus vieţile a 15 oameni. Toţi cei 15 tineri au fost arestaţi de Securitate în ziua de 25 iunie 1958. După un simulacru de proces, cei 15 au primit condamnări însumînd 300 de ani de pedeapsă. Cei 15 oameni nu au fost însă cu adevărat liberi nici după ce au părăsit puşcăriile. Nu au avut nici o zi de libertate pînă în decembrie ’89. Octav Bjoza: O pedeapsă de 232 de ani de muncă silnică şi 150 de ani de degradare civică „Am făcut manifeste în ciornă, apoi am pus la cale construirea unei tipografii clandestine, care a început prin sustragerea de litere de plumb din tipografii. Aveam un statut şi un plan de acţiune“, povesteşte Bjoza. În plus, toţi membrii GTR erau înscrişi la cluburi de tir. Aveau de gînd să ia legătura cu partizanii din munţi, conduşi de Ioan Gavrilă Ogoranu. „Din păcate, cînd ne-am propus noi acest lucru, au fost prinşi ultimii şase membri ai grupului Ogoranu“, povesteşte Bjoza. A urmat apoi şi arestarea celor 15 tineri braşoveni, în aceeaşi zi, 25 iunie 1958, în toate oraşele din ţară în care ei se aflau atunci. Procesul a durat de la ora 7.00 pînă la ora 23.00. Completul de judecată nu s-a zgîrcit cu pedepsele. 15 tineri, cu vîrste între 17 şi 19 ani, au reuşit să însumeze o pedeapsă de 232 de ani de muncă silnică şi 150 de ani de degradare civică. Iar pedeapsa s-a răsfrînt şi asupra familiilor: părinţii celor 15 au fost daţi afară din servicii şi din case, fiind lăsaţi să se descurce care cum o putea. În condamnarea lui Octav Bjoza, se pomeneşte că „inculpatul s-a organizat împreună cu alţi inculpaţi şi au activat în cadrul organizaţiei subversive anticomuniste Garda Tineretului Român din Braşov, care avea ca scop răsturnarea pe calea violenţei a regimului democratic popular“. Solicitări rămase doar pe hîrtie AFDPR prin preşedintele Octav Bjoza poartă o bogată corespondență cu instituțiile statului roman, dar în cele mai multe cazuri solicitările rămîn nerezolvate sau uitate prin sertarele birourilor ministeriale. Printr-o adresă datată 23.04.2018, AFDPR cerea ministrului Culturii George Ivaşcu acordarea în mod gratuit, a unui spaţiu la parterul Bibliotecii Naţionale, pentru o durată de 45 de zile (5 iulie-20 august 2018), necesar pentru organizarea unei expoziţii de pictură, despre foştii deţinuţi politici; asigurarea pazei, la Monumentul de importanţă europeană, ridicat la Poarta Albă, unul dintre lagărele morţii, de pe traseul Canalului Dunărea-Marea Neagră; sprijin moral şi material, necesar la consolidarea Fortului 13 de la Jilava, cea mai cumplită temniţă din lumea comunistă europeană, în sensul de a deveni un loc vizitabil. ,,Foştii deţinuţi politici şi alte victime ale dictaturii am constituit şi constituim cea mai vitregită categorie socială. Noi sîntem aceia cărora, în urmă cu 60-70 de ani, ni s-a luat totul şi pentru totdeauna: libertatea, sănătatea, tinereţea, agoniseala şi unora, vieţile. Acum, la ceas de bilanţ, cînd aşteptăm cu toţii Centenarul Marii Uniri, clasa politică, lovită parcă de amnezie, a uitat că marii făuritori ai Unirii au murit lîngă noi, în închisorile şi lagărele de exterminare din anii 1945-1964. Din anul 1990, am sperat la o lege a lustraţiei, la o Cruce Comemorativă, care să ateste lupta şi suferinţa noastră, la o lege (vezi L 221/2009), care să ne permită să pretindem Statului Român daune morale şi materiale, declarată neconstituţională, la un Proiect de Lege nr.244/2011, la o instituţie a Avocatului Poporului care să ne sprijine în demersurile noaste. Pentru noi nimic nu a fost posibil”a justificat solicitarea preşedintele AFDPR. (L.B.)
|