,,Aici nu se joacă nimeni!”

Home

Luni, 02 Iulie 2018 21:50

Replica din titlu am preluat-o din corespondenţa poetului Emil Brumaru către un alt poet contemporan, Florin Mugur, şi se referă la un episod biografic petrecut în incinta Primăriei din Iaşi, în anul 1978. Pentru dosarul unui proces la judecătorie, poetul avea nevoie de un act de stare materială şi pentru aceasta se prezintă de dimineaţă la Secţia financiară, camera nr. 6. Acolo i se spune că cel căutat va veni numai a doua zi, dar în prealabil îi trebuie o viză că şi-a plătit toate contribuţiile şi, prin urmare, este îndrumat la biroul 13, aflat la alt etaj. Cităm, în continuare, textul original pentru savoarea relatării şi ,,deliciile” funcţionăreşti: ,,Aici erau vreo şase funcţionari. L-am rugat pe primul, unul blond, gras, flegmatic, să-mi indice pentru strada…, unde trebuie să plătesc. La to’arăşul Ionescu, dar e plecat pe afară, a răspuns el evaziv. Ionescu nu mai venea. Am întrebat iar. Poate e în biroul nr. 14, mi s-a răspuns, da’ ce vă grăbiţi aşa? Nu era nici acolo, normal! M-am întors puţin agasat. Căutaţi alături, în biroul fără număr. L-am găsit! Ei bine, nu de el aveam nevoie. M-a îndrumat exact la primul funcţionar, blondul ce mă expediase. Am plătit, amuzat, contribuţia. Vă jucaţi des aşa cu oamenii? Aici nu se joacă nimeni to’arăşe Brumaru Emil! A doua zi m-am dus la etajul I, ghişeul 6, din nou. Dar, zice cel ce era acolo, trebuie să treceţi întîi, pe la ghişeul nr. 2, jos. M-am dus, ascultător. La ghişeul nr. 2, o tipă tînără, ojată violent, cu dinţii albi, laţi, m-a lămurit binevoitor că am treabă la ghişeul nr. 3. De la ghişeul nr. 3 am urcat iar la camera nr. 6, sus. Bun! Acum, zice, e nevoie să vă duceţi din nou la ghişeulnr. 2 (3, am mîrîit eu exasperat), da, 3, aveţi dreptate. Vă vizează. M-am dus la ghişeul nr. 3, mi-a iscălit şi mi-a indicat să mă duc şi la camera 5, să-mi mai iscălească şi contabilul şef, apoi la ghişeul 1 pentru înregistrare. Aşa am făcut! Autorul descrie traseele sale de la un ghişeu la altul, ca pe un joc absurd de pase, care consumă o energie supradimensionată, pentru o dovadă financiară oarecare, trebuincioasă într-un dosar. Dincolo de zăpăceala, descrisă cu un umor caragialian, răzbat efectele grave pentru cetăţean ale birocraţiei. Metehne care, firesc, ar trebui eliminate! (Prof. Liviu IOANI)

Comments

Comentariu nou

Cautare

Cele mai noi articole

Cele mai citite articole

EDITORIAL

Cu spatele la altar!

Oamenii bisericii privesc, aplaudă şi se complac în mocirla politică. Preoţi, primari, miniştri mint în faţa altarului. O şedinţă politică în faţa altarului. Au fost ingredientele unei acţiuni desfăşurate într-o biserică din judeţul Prahova, organizată de preoţi, parlamentari, primari, miniştri. Toţi s-au înşirat la o masă împodobită, amplasată în faţa altarului, dar cu spatele la altar. S-a vorbit mult şi degeaba.

S-a aplaudat, s-a bisat, iar la sfîrşit s-a trecut la îmbrăţişări şi pupături de mîini. Care pe care. Pe oameni îi pot înşela şi manipula, dar pe Dumnezeu, cu siguranţă, nu!Încă o dovadă că în ziua de azi religia şi biserica nu mai înseamnă credinţă. Aşa vor ei, tagma preoţească şi acei inşi care au impresia că stăpînesc lumea. În ziua de azi, omul trăieşte în nimicnicia lui, fără principii morale. Mare păcat!

Citește mai departe...

În ediţia tipărită

Făgărăsenii spun că s-au săturat de emisiunile politice de la TV

Piaţa mass-media din România abundă de televiziuni şi de radiouri care completează presa scrisă ca formatori de opinie. Toate sînt urmărite, într-o măsură mai mare sau mai mică, de cetăţeni, pentru că le consideră surse de informaţii. Mai nou şi internetul sau reţelele de socializare sînt folosite ca surse de informaţii, deşi nu arată întotdeauna realitatea. În ultimii ani, cetăţenii s-au maturizat în ceea ce priveşte alegerea sursei din care obţin informaţiile care le arată ce se întîmplă în jurul lor, în oraşul, judeţul în care locuiesc sau în ţară. Tocmai de aceea, numărul celor care urmăresc emisiuni Tv sau radio este diferit. (Continuarea doar în ediţia tipărită)

Citește mai departe...