Pe urmele luptătorilor anticomunişti făgărăşeni cu bicicleta |
![]() |
Luni, 09 Iulie 2018 19:19 | ||||||
Turul ciclist Bike&Like a ajuns la a 5-a ediţie şi a îmbinat sportul cu istoria şi turismul. În acest an, evenimentul TRAC a avut ca temă Rezistenţa Anticomuniste din Ţara Făgăraşului şi s-a desfăşurat în perioada 7-8 iulie a.c. în organizarea Asociasţiei Club Sportiv Non Stress, Asociaţia Proturism Ţara Făgăraşului, Primăria Municipiului Făgăraş împreună cu Consiliul Local Făgăraş. Au participat iubitori de ciclism din toată ţara care au mers pe urmele luptătorilor anticomunişti din Ţara Făgăraşului folosind cele două trasee din Ţara Făgăraşului alese de organizatori. S-au parcurs în două zile 104 km, alegîndu-se două popasuri, unul în Poiana Vadului şi altul în zona Drăguşel din comuna Drăguş. ,,Evenimentul face parte dintr-un proiect mai larg intitulat ,,Bike and Like“ şi este deja la cea de-a V-a ediţie. Întotdeauna am urmărit două componente: cea sportivă, în cadrul căreia încercăm să atragem oamenii către mişcare, şi cea de cunoaştere a României, atît din punct de vedere geografic cît şi cultural şi istoric. Această ediţie de ,,Bike and Like“ se numeşte TRAC, adică Turul Rezistenţei AntiComuniste. Urmărim să menţinem vie rezistenţa anti-comunistă din Munţii Făgăraş. Am pedalat cu bicicletele pe traseele urmate de eroii partizani pe traseul Mîndra-Toderiţa-Șercaia-Lisa-Sîmbăta-Drăguş şi am ascultat relatări ale celor care au fost martorii acelei felii de istorie. La acest tur au fost înscrise 213 persoane de toate vîrstele, venite din toate colţurile ţării. A fost concurs. Concursul a început dimineaţa, pe data de 7 iulie, la ora 9.30, iar startul s-a dat lîngă Cetatea Făgăraşului. Duminică, 8 iulie, a început cea de-a doua ştafetă, tot din acelaşi punct, la ora 9.00. Sîmbătă s-a mers spre Toderiţa iar duminică pînă la Poiana din Drăguş“ a spus Mihai Preda, preşedibntele Asociaţiei Non Stress. ,,Am fost impresionat la Toderiţa, unde organizarea a fost impecabilă. Sînt oameni cu pregătire, culţi, veniţi din toată ţara, care fac parte din diferite domenii, cu vîrste diferite. De la Toderiţa au venit înapoi, iar duminică am luat-o de la capăt, şi ne-am îndreptat spre Drăguş. Sînt studenţi, directori de bănci şi oameni de afaceri“ a spus Ioan Bucelea, fost deţinut politic, secretarul AFDPR Făgăraş.
Sîmbătă, 7 iulie, începînd cu ora 17.30, toţi participanţii la tur au fost prezenţi în crama din Cetatea Făgăraşului, unde au fost omagiaţi luptătorii anticomunişti într-un cadru emoţionant. Evenimentul a început cu un moment artistic prezentat de artista făgărăşeană Anca Urmaciu, membru al grupului Evadart, care a ţinut un inedit moment interpretativ la nai. ,,Mă bucur că astăzi cultura se împleteşte cu sportul, muzica şi istoria“ a spus artista. ,,Începînd cu anul 1983, am iniţiat grupul studenţesc ,,Vouă“ în cadrul căruia am spus glume cu dublu sens. De fiecare dată eram chemaţi să spunem ce avem de susţinut. Am dat între timp mii de spectacole şi eram chemaţi să spunem ce nu ne convine. Festivalul Artei Studenţeşti a fost o supapă, dar şi un moment prielnic pentru autorităţile comuniste să-i testeze pe tinerii studenţi. Înaintea noastră, după cum vedeţi, au existat oameni care au crezut că pot învinge comunismul“ a spus Adrian Pătraşcu. Actriţa Camelia Varga a înfiorat audienţa prin recitarea unor poezii de Radu Gyr, Zoriţa Laţcu şi Valeriu Gafencu, poeyii ale închisorilor comuniste. ,,Am ales să recit aceste poezii fără muzică, de obicei eu recit pe un fond muzical dar mi-am dorit să nu se piardă sensul versurilor“ a spus Camelia Varga. Versurile ,,Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” au trecut dincolo de zidurile castelului prin recitalul actriţei făgărăşene. ,,Ne-am întîlnit la Toderiţa, aveţi un proiect minunat. Făgăraşul a reînceput să trăiască, dacă ar mai fi şi nişte locuri de muncă, ar fi nemaipomenit“ a spus Ioan Bucelea care a predat microfonul preşedintelui AFDPR, Octav Bjoza. Octav Bjoza, preşedintele AFDPR, a ţinut un discurs emoţionant care a fost ascultat într-o linişte deplină. ,,Le mulţumesc făgărăşenilor pentru că şi-au adus aminte de mine că mai exist. În această încăpere, în urmă cu 70 de ani, erau între 260 de deţinuţi. Doar Ioan Mănoiloiu din Braşov mai trăieşte şi este în vîrstă de 94 de ani. Am cunoscut în temniţă 4-5 dintre cei care au fost închişi la Făgăraş. În urmă cu 60-70 de ani au existat cîteva noţiuni: de neam, patrie, tricolor, credinţă strămoşească. Constat cu durere că aceastea astăzi nu mai contează. Este foarte trist că au existat bărbaţi, femei, ţărani, muncitori şi oameni cu titluri academice, iar astăzi nu mai sînt. Mai este nevoie de vreo dovadă cînd vezi că ţara este părăsită cu atîta uşurinţă? Am intrat în temniţele comuniste la vîrsta de 19 ani şi am fost educat de unii dintre aceia pe care i-aţi văzut în imaginile de pe ecran. N-am reuşit să oprim instaurarea comunismului, dar a meritat lupta. Am demonstrat lumii întregi că în această ţară nu toţi am fost nişte laşi şi nişte lingăi ai Partidului Comunist şi ai Moscovei. Stau şi mă întreb: ,,Unde sînteţi voi, cei care v-aţi sacrificat în urmă cu 60-70 de ani? Din lagărul de la Salcia spre temniţa de la Văcăreşti am purtat şi eu lanţuri la picioare. De undeva, de acolo de sus, ne priviţi şi constataţi cît de neputincioşi am rămas pentru că la putere sînt tot dictatorii de dinainte de 1989. Mulţi dintre noi ne-am întors acasă doar ca să murim, foarte puţini am făcut excepţii. Prin tot ceea ce se întîmplă azi se demonstrează că nu mai este nevoie de repere morale. Ne-am vîndut pe un pumn de galbeni pădurile patriei, dar am vîndut şi tinereţe şi inteligenţă. Am obligaţia să vă vorbesc despre ororile petrecute în România, în niciuna din ţările comuniste nu s-a întîmplat aşa ceva. Deţinuţilor li se scoteau dinţii cu cleştele şi erau arşi cu fierul. Am muncit cinci ani în minele de la Baia Sprie, ne-au luat tinereţea, libertatea, viaţa, şi mai aveţi curajul să spuneţi că ne oferiţi gratuităţi? Tăiam iarna stuf în Delta Dunării şi mîncam şerpi cruzi aflaţi în stare de hibernare pentru că ne era foame. Doar noi mai ştim unde erau acele lagăre căci şi-au şters toate urmele pentru a nu fi cunoscute. Ne-am iertat călăii, pentru că iertarea este cea mai puternică armă, dar niciodată n-am ştiut că justiţia îi va apăra pe călăi şi le vor fi acordate pensii grase. Parcă, totuşi, ne aflăm în anul centenarului. Să-i fi lovit amnezia pe politicieni? Făuritorii Marii Uniri au murit lîngă noi, în temniţele comuniste, iar noi nu existăm! Este o ruşine pentru întreaga naţie română. Cincizeci dintre generalii României care au condus armata pentru reîntregirea patriei au fost exterminaţi în temniţele comuniste. O ruşine! Dacă mai există ultime fărîme ale moralei în România, acestea mai supravieţuiesc doar între zidurile AFDPR. Aici este kilometrul ,,0“ al moralei“ a spus Octav Bjoza care i-a amintit pe făgărăşenii cu care a trăit calvarul din închisorile şi lagărele comuniste.
Powered by !JoomlaComment 3.26
3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved." |