Cîte ceva din ,,visul american”

Home

Luni, 09 Iulie 2018 19:51

O ţară care poartă numele unui continent, SUA, îşi marchează întemeierea la 4 iulie 1776, dată cînd a fost adoptată Declaraţia de independenţă a coloniilor engleze din America, în vremea războiului cu metropola, încheiat abia în 1783. O societate de emigranţi şi nu de autohtoni, magnetizează în continuare, dar nu pentru a-şi restrînge şi condensa limitele, ci a le extinde cu tentaţia de dominare a celei mai mari puteri mondiale. Interesant de observat cum este percepută societatea americană de către emigraţia lumii, între care şi cea românească, din care am citit recent opiniile lui Norman Manea, scriitor român de originea evreiască, cu o reputaţie mondială. Născut în 1936, părăseşte România, legal, în 1986, primind o bursă academică pentru RFG, după care în 1988 pleacă în America, unde de peste 25 de ani este profesor la Bard College din New-York. Într-o carte de dialoguri, din 2011, purtate cu jurnalistul Hannes Stein, capitolul ,,Pieton în America”, creionează cîteva caracteristici ale ţării de adopţie, din partea unuia care s-a despărţit greu de ţara natală.

,,Mi-era frică de America. Mă gîndeam că temperamentul meu, sensibilitatea, solitudinea mea nu vor fi în stare să o scoată la capăt în această ţară”. Neştiind iniţial bine engleza se integrează greu. ,,Eram un surdomut într-o lume străină”. ,,Locuiam, soţia mea şi cu mine, într-o cameră mică şi nenorocită”, pe o stradă ,,unde îşi făceau veacul prostituate şi traficanţi de droguri. Vedeam în fiecare om de pe stradă un infractor care mă poate omorî în orice secundă, dacă e prost dispus”. În ideea scriitorului de a găsi un refugiu, interlocutorul afirmă că în America poţi trece uşor în anonimat. ,,Aici eşti lăsat în pace. Poţi să umbli pe stradă cu o pungă de hîrtie pe cap sau să nu ieşi timp de un an de zile din locuinţă, nimeni nu ţi-o ia în nume de rău. Cu condiţia să plăteşti la timp facturile, datoriile”. Invitat la Bard College, avînd drept susţinere propria operă publicată, rectorul îl primeşte cordial, dar îl avertizează că urmează a se ,,prezenta în faţa unei comisii”, de unde a dedus că nu toţi ar fi de aceeaşi opinie cu şeful: ,,În fiecare instituţie academică există grupuri, intrigi şi lupte. Iar eu nu ştiam părţile aflate în conflict, nu cunoşteam care e linia frontului”. Bursa fiind aprobată, pentru drumul de întors la gară i s-a oferit o maşină cu care urma să meargă şi rabinul, ,,o tînără în jeans, cu o geantă pe umăr”, ciudat ,, rabin american, iar eu bătrînul evreu est-european”. Discutînd cu ,,rabineasa” află că părinţii ei au divorţat, pe cînd ea avea 13 ani, că mai are o soră ce creşte cai la ferma din California şi că sora este de religie budistă. Aşa că în America ,,orice prejudecată este de prisos, orice căutare a coerenţei este în zadar”. (Prof. Liviu IOANI)

Comments

Comentariu nou

Cautare

Cele mai noi articole

Cele mai citite articole

EDITORIAL

Cu spatele la altar!

Oamenii bisericii privesc, aplaudă şi se complac în mocirla politică. Preoţi, primari, miniştri mint în faţa altarului. O şedinţă politică în faţa altarului. Au fost ingredientele unei acţiuni desfăşurate într-o biserică din judeţul Prahova, organizată de preoţi, parlamentari, primari, miniştri. Toţi s-au înşirat la o masă împodobită, amplasată în faţa altarului, dar cu spatele la altar. S-a vorbit mult şi degeaba.

S-a aplaudat, s-a bisat, iar la sfîrşit s-a trecut la îmbrăţişări şi pupături de mîini. Care pe care. Pe oameni îi pot înşela şi manipula, dar pe Dumnezeu, cu siguranţă, nu!Încă o dovadă că în ziua de azi religia şi biserica nu mai înseamnă credinţă. Aşa vor ei, tagma preoţească şi acei inşi care au impresia că stăpînesc lumea. În ziua de azi, omul trăieşte în nimicnicia lui, fără principii morale. Mare păcat!

Citește mai departe...

În ediţia tipărită

Făgărăsenii spun că s-au săturat de emisiunile politice de la TV

Piaţa mass-media din România abundă de televiziuni şi de radiouri care completează presa scrisă ca formatori de opinie. Toate sînt urmărite, într-o măsură mai mare sau mai mică, de cetăţeni, pentru că le consideră surse de informaţii. Mai nou şi internetul sau reţelele de socializare sînt folosite ca surse de informaţii, deşi nu arată întotdeauna realitatea. În ultimii ani, cetăţenii s-au maturizat în ceea ce priveşte alegerea sursei din care obţin informaţiile care le arată ce se întîmplă în jurul lor, în oraşul, judeţul în care locuiesc sau în ţară. Tocmai de aceea, numărul celor care urmăresc emisiuni Tv sau radio este diferit. (Continuarea doar în ediţia tipărită)

Citește mai departe...