În orice direcţie ai întoarce capul întîlneşti numai oameni disperaţi, oameni cu probleme, oameni cu priviri încruntate. O isterie totală parcă a cuprins lumea. Unii sînt speriaţi de cutremure, unii de şefii lor ierarhici, unii tremură pentru locurile lor de muncă, unii pentru pierderea funcţiilor mai mari sau mai mici, alţii sînt speriaţi de ordonanţele absurde scoase pe bandă rulantă de micuţul Boc şi ai lui, alţii îşi plîng duhovnicul în care aveau deplină încredere, dar care a călcat strîmb ispitit de cel rău, alţii sînt speriaţi de sentinţa dată de vreun judecător nedrept, alţii sînt speriaţi de regiile care emit facturi cu nemiluita şi tot mai mari pe zi ce trece, alţii sînt speriaţi că nu fac pragul electoral în campaniile ce se anunţă deja pe toate canalele media, alţii tremură în vilele somptuase în aşteptarea poterei care le va pedepsi nelegiuirile. Ascultam deunăzi un dialog între doi oameni simpli de la ţară. Unul vorbea frumos despre mănăstirea Bucium şi despre slujbele ce se oficiază acolo. De bună seamă că la urechile lui nu ajunsese nimic din practicile de culise ale stareţului iubăreţ venit de aiurea direct în fruntea locaşului. Interlocutorul lui i-a povestit cu lux de amănunte ce aflase el despre stareţ şi cum acesta a „spurcat“ mănăstirea. Cu greu s-a lăsat înduplecat omul de vorbele prietenului său, dar pînă la finele întrevederii dintre cei doi, acesta parcă era alt om. A uitat cîtă încredere avea în harul stareţului şi-l critica mai abitir decît prietenul său. Cît de schimbător poate fi omul! A dovedit-o acest om simplu, dar şi alţii mai şcoliţi. Se schimbă în funţie de interes, de anotimp, de şefi, de vîrstă, de culoare politică, de starea sufleteească, de orice numai să-i fie bine pe moment. Omul uită de demnitate, de onoare, de cuvînt, de jurăminte, de neam, de sînge, de promisiune, de adevăr. Conjugarea verbului „a uita“ a devenit o obişnuinţă în ziua de astăzi. Toată lumea uită. Uită preşedintele de promisiunea făcută în faţa naţiunii, uită premierul de promisiunea că va trăi bine românul prin programele sale, uită primarul că a promis cetăţenilor că va face drumuri, parcuri, ocolitoare, că nu va fura banul public sau că va asculta doleanţele cetăţenilor şi le va împlini, uită şeful de promisiunile făcute angajaţilor, uită salariaţii să-şi facă datoria la locul de muncă, uită elevii să înveţe şi să dea pe la cursuri, îşi uită mamele copiii în spitale, uită judecătorii că sînt puşi să împartă dreptate nu să calce în picioare legile şi codurile, uită vecinul să salute, dar nu uită niciodată politicianul să fure şi să ceară voturi, medicul şi poliţistul să ia mită, dascălul să ceară bani elevilor, preotul să întindă mîna după dări. Vocabularul limbii române are însă multe, multe verbe, la fel de uşor de conjugat. „A iubi“, „a schimba“., „a deştepta“...

Comments

Comentariu nou Cautare

Scrieti comentariu
Nume:
Email:	fara notificarecu notificare
Titlu:
	Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

Powered by !JoomlaComment 3.26

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."