Trei zile de sărbătoare în care s-au derulat festivalurile ,,La noi, la Victoria, veniţi!” şi ,,Victoria Marii Uniri”  Dezbatere cu public susţinută de profesorii de istorie pe tema Marii Uniri Certificatul de naştere al Oraşului Victoria a fost completat în noiembrie 1949

     Oraşul Victoria a fost în sărbătoare în perioada 24 – 26 august a.c., cînd s-au derulat două festivaluri ,,La noi, la Victoria, veniţi!” şi ,,Victoria Marii Uniri”.

 Manifestarea a fost organizată de Primăria şi Consiliul Local Victoria şi a adus în faţa publicului momente de muzică uşoară, folclor, dar şi o dezbatere pe tema Marii Uniri. Profesorii de istorie din Victoria au ţinut să explice publicului momentele premergătoare semnării actului Marii Uniri, să menţioneze personalităţile vremii, dar şi să elogieze activitatea poetului naţional Mihai Eminescu. Imnul oraşului ,,La noi, la Victoria, veniţi!” a răsunat la poalele munţilor amintind parcă de istoria oraşului al cărui certificat de naştere a fost semnat cu 69 de ani în urmă.

Imnul Victoriei ,,La noi, la Victoria, veniţi!”
 

     În faţa Casei de cultură spectacolul s-a întins pe parcursul a trei zile. Primele două zile au fost dedicate muzicii uşoare, iar ultima zi a fost dedicată folclorului. Vineri, 24 august 2018, în jurul orei 18.30 s-a dat startul evenimentului. Elevii înscrişi la Clubul elevilor Victoria au cîntat Imnul Victoriei ,,La noi, la Victoria, veniţi”, acompaniaţi de artistul Victor Hoajă. Programul artistic a continuat cu melodii interpretate de elevii Cocoş Ana Maria, Elena Bertuş, Antonia Hoajă şi Man Alina. Au mai evoluat pe scenă formaţia Sirinx, trupa Play, urmaţi de artiştii Bratul Marius, Bîrlădean Marian. Seara s-a încheiat cu un duet de muzică folk, Piticu şi Adrian Sarmăsan, care a încîntat publicul. Prima seară a festivalului s-a încheiată cu un joc de lasere.
- ,,Am fost invitat la Festivalul ,,La noi, la Victoria, veniţi!” unde am interpretat cîteva cîntece compuse de mine printre care ,,Vreau să trecem marea” şi ,,Paşi repezi”. De la vîrsta de 15 ani cînt la chitară şi am participat la multe festivaluri de muzică folk, alături de artişti cunoscuţi. În 1984 alături de Adian Păunescu am cîntat la Cenaclul ,,Flacăra” . Am avut emoţii foarte mari, nu am urcat pe scenă de mulţi ani, cînd am văzut publicul aplaudînd mi-am adus aminte de spectacolele din tinereţe” a spus interpretul local Marian Bîrlădeanu.
- ,,Am participat la prima ediţie a festivalului ,,La noi, la Victoria, veniţi!” şi sînt prezent şi la a II-a ediţie. Am interpretat şi Imnul Victoriei ,,La noi, la Victoria, veniţi!” pentru că victorienii îşi aduc aminte de perioada adolescenţei şi drumeţiile din Munţii Făgăraşului. Din 1982 pe cînd eram elev, am învăţat versurile adaptate de profesori, iar melodia a fost împrumutată” a spus artistul de muzică folk, Dorel Ciot, zis ,,Piticul”.
- ,,Evenimentul a fost aşteptat de locuitorii oraşului, indiferent de vîrstă. Programul celor trei zile a diversificat şi a mulţimit toate categoriile de vîrstă. Toţi artiştii invitaţi la cele două festivaluri au reuşit să facă un spectacol de nota zece. Toată lumea prezentă la manifestare a fost mulţumită şi s-au bucurat de acest sfîrşit de săptămînă” a spus consilierul local, Alexandrina Pasere.
- ,,Organizarea a fost bună, atmosfera a fost deosebită şi copiii s-au bucurat de parcul de distracţii. Felicitări organizatorilor” a spus Alexandra Grad.
- ,,Evenimentul a fost deosebit şi mă bucur că s-a organizat în luna august şi putem participa şi noi cei care am plecat peste hotare. Ne-am distrat, am mîncat mici şi am băut bere. Am avut ocazia să ne întîlnim cu foştii colegi şi cu preietenii. Sugerez organizatorilor să-l invite pe Ștefan Bănică junior” a spus Dorian Neamţ.
- ,,Sînt studentă, anul III la Facultatea de Arte din Cluj şi mi-am propus să fac ceva pentru copiii din Victoria în cele trei zile de festival. Am pictat zeci de copii pe faţă. Am vrut să marchez evenimentul prin culoare şi veselie. Părinţii şi copiii sînt foarte încîntaţi de picturile mele şi mi-au apreciat munca. Pentru ediţiile viitoare m-am gîndit să realizez portrete” a spus Alexandra Mureşan.

Cargo la Victoria
    

     A doua zi a festivalului ,,La noi, la Victoria, veniţi!” a urcat pe scenă Grupul Vocelis, Haiducul, Acoustic Duo, urmat de trupele Paradox, Matteo şi Cargo. ,,A fost o seară de vis. Am dansat şi am cîntat cu trupa Matteo. Mă bucur că organizatorii au invitat această trupă care a reuşit să facă un spectacol deosebit. Nu vom uita curînd această seară” au spus nişte elevi. Victorienii au avut bucuria de a petrece alături de artişti de valoare ai muzicii româneşti. Trupa Cargo a încîntat publicul cu melodii ritmate pentru o seară frumoasă de vară. Concertul a fost deosebit. Fanii au cîntat melodiile celebre alături de vocalistul Adrian Igrişan, ,,Dacă ploaia s-ar opri” , ,,Nu mai am ţigări” şi ,,Nu pot trăi fără tine”. La cererea publicului, Cargo a revenit pe scenă şi a continuat spectacolul cu încă două melodii din bogatul lor repertoriu muzical. ,,A fost o seară deosebită. Am cîntat, am dansat şi am aplaudat. Sonorizarea a fost deosebită, iar vocea lui Adrian Igrişan a răsunat în tot oraşul. Am cîntat pînă am răguşit alături de trupa Cargo” a spus Marius Grapă. Seara s-a încheiat cu un frumos foc de artificii.

Seară de folclor
 

     Duminică, 26 august a.c., centrul oraşului a fost plin, iar localnicii au aplaudat îndelung artiştii de muzică populară care au încîntat publicul cu cele mai frumoase melodii. Și echipele de dans din localităţile învecinate au oferit un spectacol special. ,,Am privit cu drag tinerii din Țara Făgăraşului care au dansat şi au cîntat pe scenă. Aceşti copii au fost educaţi şi crescuţi în acest mediu de tradiţie şi folclor, pun suflet în ceea ce fac. Artiştii invitaţi la eveniment au făcut spectacol, unii au jucat alţii au cîntat. Cel mai mult mi-a plăcut Ionuţ Langa, un artist făgărăşan de excepţie” a spus Viorica Popa. Sute de persoane din Victoria şi din împrejurimi au asistat la spectacol. Gazda evenimentului, Primăria Victoria, a invitat la sărbătoarea oraşului ansambluri folclorice şi interpreţi de muzică populară din Țara Făgăraşului şi nu numai. Pe scenă au urcat Tabără Filuţ, Ansamblul Junii Becleanului, Sarsamă Andreea, Sirinx, Ansamblul Sîmbăta, Cetina de Brad, Căţănaş Liviu, Rotaru George, Ionuţ Langa, Ansamblul Sipot Ardelean, Orchestra Plaiuri Transilvane, Grupul Țara Bîrsei, Claudia Miritescu, Generalul Florin Ionaş, Diana Seleagea, Claudia Ionaş, Dan Ilie şi programul a fost încheiat de formaţia Armonia.

Grupul bărbătesc ,,Cetina de brad”
 

     Grupul ,,Cetina de brad” a urcat pe scenă în jurul orei 17.00 şi a interpretat cîntece patriotice şi de cătănie. Au urcat pe scenă următorii membrii: Sorin Petrişor, Dorel Bărbat, Romică Sava, Adrian Ivan, Olivian Simen şi Paul Biro. ,,În luna martie 2009, am înfiinţat grupul bărbătesc ,,Cetina de Brad”. Am contactat prieteni cu care ocazional, pe munte, cîntam. În primii doi ani am fost mai mulţi membri în grup, dar unii s-au retaras pentru că nu au reuşit să se ridice la nivelul grupului. În prezent au rămas doar cei cărora cîntecul şi portul popular, le sînt în suflet. Ca prim obiectiv al grupului este păstrarea vie a vechilor cîntece specifice satului Ucea de Sus, dar şi din Țara Făgăraşului. Am cules multe cîntece de la bătrînii satului. Am urcat pe multe scene şi la multe festivaluri din Țara Făgăraşului. Am realizat şi un album intitulat ,,Pe Valea Ucii” înregistrat într-un studio din Rupea. Un proiect mai recent este CD –ul de colinde intitulat ,,Frumos soare-a răsărit”. La Festivalul ,,Victoria Marii Uniri” am cîntat în premieră cîntece patriotice şi de cătănie”, a spus iniţiatorul Grupului ,,Cetina de brad”, Sorin Petrişor Mihai.

Dezbatere pe tema ,,Marii Uniri”
 

     Duminică, 26 august 2018, Primăria şi Consiliul Local Victoria în parteneriat cu Centrul Cultural Reduta din Braşov au organizat Festivalul ,,Victoria Marii Uniri”. În jurul orei 14.00 în sala de şedinţe a CL Victoria a avut loc o dezbatere publică pe tema ,,Marii Uniri”. La masa rotundă au fost invitaţi mai mulţi profesori de istorie şi de literatură. ,,Am invitat profesori pentru a dezbate evenimentul de la 1918 şi să vorbim despre consecinţele Marii Uniri” a spus viceprimarul Cristina Bratu.
 

,,Avem o ţară mare şi frumoasă”
 

     ,,Vreau să vă spun că acest eveniment, 100 de ani de la făurirea statului naţionar unitar român este foarte important. Cum spunea Nicolae Iorga, poporul care nu-şi cunoaşte istoria este menit să piară. Din păcate, în ultimul timp, se acordă tot mai puţină importaţă istoriei şi personalităţilor care au avut un rol important în viaţa politică socială, culturală a ţării noastre. Dacă mă gîndesc la actul unirii din 1918, mă gîndesc la faptul că a încununat de fapt secole de existanţă a unui popor care din punct de vedere politic părea separat. Știm cu toţii că au fost trei state, dar niciodată munţii nu i-au separat pe românii. De-a lungul timpurilor ei au avut contacte unii cu alţii. Să nu uităm că Moldova a fost formată ca şi stat prin descălecarea din Maramureş a lui Bogdan, Țara Românească s-a format prin descălecarea din Țăra Făgăraşului, că Litovoi a stăpînit Țara Făgăraşului, că au fost foarte mulţi domnitori români care au avut posesiuni în Transilvania. Țara Făgăraşului, pentru că sîntem făgărăşeni, din 1367 pînă 1467 a făcut parte din Țara Românească. Aproape toate satele făgărăşene au fost întemeiate prin danii făcute de domnitorii români. După ce s-a constituit graniţa păzită la Vama Cucului, românii continuau să colaboreze, să discute să treacă unii la ceilalţi. Unirea din 1918 a fost rezultatul poate a 2000 de ani de existenţă a unui popor care s-a simţit unitar. Am auzit de foarte multe ori spunîndu-se că Transilvania a fost sub stăpînire maghiară 1000 de ani, din această cauză vreau să punctez momentele importante din istoria Transilvaniei. Transilvania a fost cucerită de maghiari la începutul sec. X pînă în sec. XIII, dacă nu ar fi fost locuită de nimeni cum susţin unii, probabil nu le trebuiau trei secole să cucerească Transilvania. În Țara Făgăraşului în afară de Șercaia şi Cîrţa, satele făgărăşene au rămas pur româneşti, iar rezistenţa făgărăşenilor a fost extrem de puternică. Sub stăpînire efectivă maghiară, Transilvania a fost pînă în 1541, după bătăliile cu Turcia, Ungaria a devenit paşalîc turcesc, iar Transilvania şi Banatul au trecut sub dominaţia otomană şi au rămas pînă în 1691 - 1699, cind Transilvania a trecut sub dominaţie habsburgică. Din 1541 pînă 1691 Transilvania a fost sub stăpînire turcească, dar după răscoala de la Bobîlna, românii din Transilvania au avut enorm de suferit. Românii eram socotiţi toleraţi, situaţie care a fost menţinută pînă după răscoala lui Horea şi habsburgi. Românii nu aveau voie să aibă case în cetăţile orăşeneşti, românii nu aveau voie să aibă biserici de piatră, iar preoţii ortodocşi erau socotiţi ca iobagii. Din această cauză, vreau să scot în evidenţă că populaţia română a fost majoritară şi ca să o domine a fost lipsită de drepturi, şi mai ales de şcoli. Primele şcoli care au funcţionat au fost în jurul bisericilor, biserica este cea care în Transilvania a menţinut identitatea noastră naţională, pentru că în jurul ei s-a păstrat limba, portul, obiceiurile, tradiţia. Ziarele au avut un rol extrem de important în menţinerea unităţii naţionale, a limbii, a obiceiurilor şi a tradiţiilor. La 1848 s-a creat Imnul naţional, s-a creat streagul naţional, în 1848 în Transilvania circula cîntecul ,,Ardelean copil de munte”. Tot în aceeaşi perioadă s-au remarcat în fruntea mişcării de eliberare naţională oameni cu studii solide, au studiat în universităţi din Viena, din Budapesta, au fost membri ai Academiei şi au scris articole. Momente importante au fost în crearea Partidului Naţional Român din Transilvania în 1881 cînd s-au remarcat mari patrioţi români: Gheorghe Pop de Băseşti, Alexandru Vaida Voievod, Ion Mihali, Aurel David şi Iuliu Maniu. Dacă fac o paralelă cu Bucovina şi Basarabia, Iancu Flodor, Ion Nistor din Bucovina au avut o soartă foarte dureroasă. După instauratea regimului comunist au murit în închisoare Iuliu Maniu, Iancu Flodor, Ion Nistor. Dacă România s-a făcut mare şi a făcut progrese a avut oameni extraordinari, diplomaţi, care au cunoscut foarte bine situaţia internaţională. Sîntem uniţi avem o ţară mare şi frumoasă, dar nu ne cinstim personalităţile. Sînt oameni care şi-au sacrificat familiile pentru idealul acesta naţional” a spus prof. Cornelia Eşanu.
 

Rolul Reginei Maria la ,,Marea Unire”
 

     ,,Vreau să vorbesc despre o femeie care a avut un rol extrem de important în pregătirea Unirii, Regina Maria. S-a dovedit a fi un caracter extrem de puternic, dedicîndu-se cu toată energia şi pasiunea ţării în care a devenit regină. Maria Alexandra Victoria s-a născut în 1875 în Anglia şi moare la 62 de ani, ponegrită în fel şi chip. În decembrie 1892, s-a căsătorit cu Ferdinand, primul moştenitor al României. Cei doi au sosit la Bucureşti în ianuarie 1893. Regina moare la Sinaia şi prin testament lasă să fie îngropată la Balcic, iar inima ei a fost adusă la Bran. A venit în România şi grija ei cea mai importantă a fost să cunoască poporul român, şi a devenit o regină pe măsură. Regina Maria l-a convins pe regele Ferdinand să ia decizia ca ţara să intre în război de partea Antantei, împotriva Germaniei. La Versailles, Regina Maria s-a dus special pentru a pleda cauza naţiunii sale, se spune că l-a impresionat pe prim-ministrul francez, prin fumuseţea ei, dar şi prin inteligenţa ei absolut sclipitoare, susţinînd interesele românilor. Regina Maria a jucat un rol important în diplomaţia de culise, în privinţa statului la semnarea Tratatului de la Versailles. La 15 octombrie 1922 la Alba Iulia s-a organizat ceremonia încoronării regelui Ferdinand şi a Reginei Maria, ca suverani ai României Mari. După moartea lui Ferdinand, în iulie 1927 regina rămîne în România. Regina Maria este una dintre cele mai luminoase figuri ale istoriei româneşti, cu o contribuţie de necontestat la întregirea neamului” a spus profesorul de istorie, Iuliana Păcuraru.

Pandurul din Drăguş
 

     Deşi erau graniţe între Imperiul austro-ungar şi Țara Românească, mulţi oameni din Țara Făgăraşului treceau în Țara Românească pe unele poteci din munţi numai de ei ştiute. Este vorba despre Vama Cucului sau pe Calea Ursului. Erau poteci prin Munţii Făgăraşului, unde românii din Țara Făgăraşului treceau Carpaţii pentru că nu mai supotau greutăţile. Jumătate din cetăţenii din Rucăr au trecut Carpaţii pentru că neajunsurile erau mari. Vreau să vă spun că o serie de români din Țara Făgăraşului au fost în armata austro-ungară, Ermolaie Sofonea, zis Panduru din Drăguş, a primit o diplomă de recunoaştere de la înmpăratul Austriei. Despre această situaţie, I.C. Drăguşanu a scris cîteva versuri care erau cîntate de boresele din Drăguş” a spus profesorul Virgil Rogozea. ,,În noaptea cu lună plină/Era-n luna lui cuptor/Treceam culmea carpatină/Cuprins de amar şi dor. Argeşul suna în vale/Printre văile adînci/Se auzea la stîni cavale/Vulturii ţipau în stînci. Dară eu plecam departe/De părinţi şi de-ai mei fraţi/Și cu lacrimi înnodate/Luăm adio la Carpaţi.”

,,Și mai potoliţi-l pe Eminescu”
 

     ,,Vorbim de Marea Unire şi uităm să vorbim de un geniu care a fost asasinat pentru ideea de unitate naţională. Acesta a fost Eminescu. A fost asasinat moral, în 28 iunie 1883, cînd a existat o conjuctură istorică, Partidul Conservator şi Partidul Liberal împreună cu regele Carol I care pregăteau să semneze un tratat secret în data 28 iunie 1883. Prin acest tratat pe care il încheiau cu Austo-ungaria se renuţa la Transilvania, însă Eminescu nu vroia. Ruşii îl ameninţau pe Carol I că îi i-au tronul, atunci, conservatorii cu liberalii au găsit această soluţie să încheie acest tratat secret care urma să fie semnat. Eminescu era un jurnalist talentat şi nu putea fi potolit pentru că era incoruptibil. În 28 iunie 1883 s-a desfiinţat un ziar francez şi redactorul şef a fost expulzat din ţară, iar Eminescu a scris un articol în care îl apăra pe acest redactor şef şi vorbea despre independenţa jurnalismului în România. Eminescu a fost arestat şi apoi internat la un sanatoriu, la doctorul Șuţu, unde i s-au făcut injecţii cu mercur şi în urma tratamentului a înebunit. La Viena, medicii l-au găsit sănătos, dar întors în ţară mulţi l-au crezut nebun. Eminescu nu mai era credibil, dar a publicat un articol şi a căzut un guvern, însă articolul a fost publicat sub pseudonim. Eminescu nu a fost nebun. În momentul în care sărbătorim 100 de ani de la unirea politică a românilor, să nu facem abstracţie de primul martir jurnalist român pentru unire. Nu a aderat politic, era un tip drept şi nu putea fi corupt. Eminescu a fost un jurnalist de excepţie, studia foarte mult, economie, istoria religilor, sociologie. 6 ani l-au chinuit, a fost internatîn mai multe sanatorii unde era bătut cu funia udă, iar doctorul Isac îi administa injecţii cu mercur” a spus profesorul Florin Dumitraş.
 

Poezii despre Unire
 

     Profesoara Mariana Ciuculescu a completat dezbaterea cu un moment de poezie. ,,Mi-a fost foarte greu să mă opresc asupra unor evenimente, ştiam că profesorii de istorie vor atinge momentele istorice importante, de aceea am scris nişte versuri care sînt optimiste şi pesimiste în sensul că mi-am aplecat urechea la ce spun oamenii şi am zis că vocea oamenilor poate fi concentrată cu ce înseamnă România de azi, nu doar din trecut” a spus profesoara Mariana Ciuculescu.
(Carla TATU)

Istoria oraşului Victoria
 

     Puţini sînt localnicii din Victoria care cunosc istoria oraşului în care trăiesc, poate cei mai în vîrstă care au pus umărul la edificarea lui. Construirea oraşului a fost strîns legată de combinatul chimic, intreprindere care datează încă din anul 1938. La vremea aceea, cînd războiul al doilea bătea la uşă, guvernanţii au iniţiat proiectul de edificare a unei fabrici chimice la Ucea care să producă pulberi explozive. Aveau deja ca exemple o fabrică similară care era în plină dezvoltare la Făgăraş. Alegerea locului în care să se edifice o nouă fabrică n-a fost greu de realizat astfel că singura opţiune a fost la poalele Munţilor Făgăraş, la Ucea. Lîngă fabrică s-a edificat apoi o colonie pentru muncitori, militari şi specialiştii care lucrau în intreprindere. După 1944 însă colonia s-a extins înspre satele din jur formîndu-se o întreagă localitate cu locuinţe şi utilităţi. Abia în 1954 Colonia Ucea a devenit oraşul Victoria, cel în care astăzi convieţuiesc peste 7.000 de locuitori.

Edificarea oraşului
 

     Evenimentele istorice au determinat ca la 23 august 1944 să se închidă şantierul de la Ucea. Abia în 1948 s-au reînceput lucrările de edificare a oraşului. În tot acest răstimp oamenii, cei care lucrau în fabrică, locuiau în bărăci sau în comunele apropiate. Bărăcile au fost construite în incinta Fabricii Ucea, dar şi în experiorul acestora, Poiana Neamţului, Viştişoara şi Arpaş. A fost o perioadă în care s-au executat şi lucrări de aducţiune apă la Ucea de Sus, Ucea de Jos, Viştea, Olteţ de către intreprinderile care au lucrat pe şantierul Fabricilor Ucea. În anul 1948 existau mai multe pavilioane din zidărie şi din lemn destinate locuinţelor care erau racordate la apă, gaz, şi curent electric. Urmele vechilor locuinţe, bărăci, se mai văd astăzi pe strada Muncii. Terenul pe care urma să se construiască oraşul era acoperit de arbuşti de variate esenţe şi arăta la fel ca şi pădurea de azi amplasată la est de oraş. Conform unui document datat în 30 noiembrie 1948, în paralel cu lucrările de canalizare s-au început şi lucrările de defrişare a coloniei. Lucrările de construcţie însă au început în toamna anului 1949. Bătrînii zonei îşi amintesc cum s-au trasat primele clădiri în luna octombrie 1949. Primele clădiri au fost edificate pe strada Lenin actuala (M. Eminescu), în capătul de sud şi blocurile de pe strada Trandafirilor, în faţa stadionului care erau blocuri de nefamilişti. Arhitectul de care se leagă numele acestor construcţii era un rus, Sceghelschi. Sovieticii au avut un album cu tipuri de clădiri din care s-au inspirat la construirea Coloniei. De inspiraţie rusească sînt clădirile cu două nivele care au 8 sau 10 apartamente, dar şi vilele din apropierea fabricii, cinci la număr. Primii salariaţi ai fabricii s-au mutat în locuinţele construite după un an, în toamna anului 1950. Atunci s-a convenit şi ca aceste clădirii să fie colorate diferit pentru fiecare stradă. Pentru nevoile salariaţiilor s-au edificat magazine, cantină, cinematograf, iniţial din scîndură tip baracă, în imediata apropiere a căii ferate. Cimenatofraful avea 600 locuri, iar într-o baracă s-a amenajat o sală de dans pentru tineri. Aceste bărăci nu mai există, ele au fost demolate după construirea clubul. Tot în bărăci au fost amplasate Cooperativa meşteşugărească, alimentara şi textilele. În partea de sud a oraşului au fost construite bărăci în care au funcţionat măcelăria, aprozarul. Primul restaurant al oraşului a fost amplasat pe locul unde astăzi este ştrandul şi funcţiona într-o baracă cu un aspect de tavernă cu două sobe. Localul era destinat în exclusivitate bărbaţilor. În 1959 restaurantul a fost mutat în noua construcţie, acolo unde este şi azi.

Certificat de naştere al Oraşului Victoria
 

     ,,Certificatul de naştere al Oraşului Victoria a fost completat în noiembrie 1949. Oraşul Victoria seamă cu un oraş staţiune. Casele viu colorate, dantelăria de lemn a balcoanelor, ferestre mari şi luminoase....” se titra în ziarul Scînteia. Ion Leonte a scris prima poezie dedicată noul oraş, la 21 iunie 1959, publicată în ,,Drum Nou” şi apoi în ,,Luceafărul” la 1 mai 1960. Oraşul Victoria a fost edificat pe locuri neumblate, pe pădure aşa cum au fost şi Motru sau Dej. La recesămîntul de la 1 iulie 1968 Oraşul Victoria avea 7.107 locuitori, iar Făgăraşul 23.940. Colonia Ucea a fost transformată în Oraşul Victoria prin Decretul 467 din 12 noiembrie 1954 al MAN. Prima unitate administrativă de conducere a oraşului a fost Sfatul Popular înfiinţat la 28 aprilie 1954. Dumitru Mihăescu a fost primul preşedinte al Sfatului Popular, un laborant al combinatului în vîrstă de 35 de ani originar din judeţul Dîmboviţa, comuna Bezdeal. În această funcţie au urmat: Ion Chitic - şofer, Nicolae Coţofană – strungar, Victor Morariu, Ioan Glăjaru, Vasile Roşoiu, Nicolae Breaz, Victori Zamfirescu, Ionel Baiulescu, Olimpia Beca, Viorel Olteanu, Gheorghe Cristian.

Comments

Comentariu nou Cautare

Scrieti comentariu
Nume:
Email:	fara notificarecu notificare
Titlu:
	Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

Powered by !JoomlaComment 3.26

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."