,,Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru şi dezlegînd blestemul, a dat binecuvîntare şi stricînd moartea, ne-a dăruit nouă viaţa veşnică“. (Tropar)

     Sîmbătă, 8 septembrie a.c. prăznuim Naşterea Maicii Domnului, prima sărbătoare din anul nou bisericesc care începe la data de 1 septembrie. Duminică, 9 septembrie, sînt pomeniţi părinţii Maicii Domnului, sfinţii Ioachim şi Ana.

Undeva, în Israel
 

     ,,În cronicile celor douăsprezece triburi ale lui Israel se spune că trăia odată un om pe nume Ioachim din cale-afară de avut, care aducea mereu la templu daruri îndoite zicînd: ,,Prisosul darurilor va fi pentru întreg poporul, iar ceea ce se cuvine pentru iertarea păcatelor mele voi dărui Domnului ca să mă aibă în pază“ povesteşte Iacob cel Mic, fratele lui Iisus din Nazaret. Soseşte ziua Domnului, iar evreii au început să aducă daruri după obiceiul lor. Ruben cel fălos se aşeză în faţa bietului Ioachim, spunîndu-i:

 ,,Nu ţi-e îngăduit s-aduci tu, primul, daruri, căci n-ai vlăstar în Israel“. Şi s-a amărît tare mult Ioachim atunci cu sufletul spunîndu-şi în sinea lui- ,,Am să caut în cele douăsprezece triburi să văd, oare numai eu n-am născut vlăstar în Israel?“. A căutat prin cronici şi a văzut bine că toţi drepţii au ridicat vlăstar în Israel. Şi-a amintit însă tot atunci de patriarhul Avraam, care primise vizita solilor cereşti la stejarul lui Mamvre, după care Sara, muierea lui, a plămădit prunc la bătrîneţe, pe Isaac. Ioachim nu s-a mai întors acasă, la femeia lui, Ana, şi s-a pierdut în pustie postind patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. ,,Nu voi coborî la casa mea după mîncare şi băutură pînă cînd Domnul şi Dumnezeul meu nu se va uita la mine; pînă atunci rugăciunea îmi va ţine de foame şi sete“ îşi spuse Ioachim.

Ana
 

     Pe cînd Ioachim se pierdu în pustie Ana, femeia lui, se ruga. ,,Aşa să-mi pedepsesc văduvia şi pîntecele sterp!“ Iudita, cea care îi slujea, i-a şters lacrimile cu o batistă şi i-a spus: ,,Cît o să stai cu inima-ntristată? Iată, e ziua cea mare a Domnului, nu se cuvine să jeleşti. Ci împodobeşte-ţi capul cu această cunună pe care mi-a dăruit-o stăpîna ţesătoriei, căci o biată slujitoare cum mă aflu nu se cade să poarte un lucru hărăzit doar celor de neam regesc“. Ana îşi lepădă hainele cernite se îmbrăcă în diademă şi haine albe coborînd în grădina casei sale, sub un dafin. Şi a început să se roage: ,,Dumnezeule al părinţilor noştri, binecuvîntează-mă şi împlineşte-mi ruga precum ai binecuvîntat pîntecele Sarei şi i-ai dăruit fiu pe Isaac!“ Ana îşi ridică privirile în sus şi zări în frunzişul dafinului un cuib de vrăbiuţe. ,,Vai mie, blestem am devenit în ochii fiilor lui Israel şi cu batjocură m-au alungat ei din Templul Domnului. Vei mie, nefericita, cu cine aş putea să mă asemăn? Nu sînt ca păsările cerului, fiindcă şi păsările cerului aduc pe lume pui, în vreme ce eu nu, Doamne!“ O umbră se abătu peste ea şi în faţa ei stătea o fiinţă celestă şi impunătoare. ,,Ana, Ana, Domnul a împlinit ruga ta: vei prinde sămînţă în pîntec şi vei naşte prunc, iar despre neamul tău se va vorbi în toată lumea“. Ana şi-a ridicat ochii spre sol spunîndu-i: ,,Să trăiască Domnul Dumnezeul meu, dacă voi naşte prunc- băiat ori fată- îl voi dărui Domnului Dumnezeu spre a-L sluji toate zilele vieţii Sale“. Alţi doi solitori veniră la ea. Unul dintre oştenii cerului i-a spus: ,,Iată, bărbatul tău se întoarce acasă cu turmele“. În tot acest timp nişte aripi îl umbriră pe Ioachim care se jelea în pustie, cuprins de arşiţa soarelui. ,,Ioachim, Ioachim, Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea; coboară cu turmele din pustie căci, femeia ta, Ana, va rămîne grea!“ Atunci Ioachim se întoarse către slugile sale poruncindu-le: ,,Aduceţi-mi aici zece mioare curate şi neîntinate pentru Domnul Dumnezeul meu; douăsprezece juninci blînde pentru preoţi şi sinedriu şi o sută de iezi pentru întreg poporul!“. Ana stătea în cerdac cînd Ioachim se zări că vine cu turmele. S-a prins de gîtul său spunîndu-i- ,,Acum ştiu că Domnul Dumnezeu m-a binecuvîntat din plin. Iată, cea care a fost văduvă nu mai este şi cea care n-a avut copii va zămisli“.

Vlăstarul cerului
 

     ,,Zi după zi prindea puteri copila- spune Cronica- Cînd a împlinit şase luni, a pus-o Ana pe jos, pe pămînt, să vadă numai dacă poate sta în picioare. Şi ea, făcînd şapte paşi roată-mprejur, s-a întors în braţele Anei. Iar aceasta, ridicînd-o, grăi aşa: ,,Să trăiască Domnul Dumnezeul meu, n-o să mai umbli pe pămînt pînă cînd te voi duce în Templul Domnului“. Şi i-a făcut copilei loc de rugăciune în odaia ei, nemaiîngăduindu-i să se atingă de lucruri pîngărite şi impure. Apoi le-a chemat pe fiicele neîntinate ale evreilor, ca să se joace cu ea. Cînd pruncul împlini un an, Ioachim făcu masă mare şi chemă preoţii, învăţaţii, bătrînii şi întreg poporul lui Israel. Şi o aduse pe copilă înaintea preoţilor care o binecuvîntară zicînd: ,,Dumnezeule al părinţilor noştri, binecuvîntează pe copila aceasta şi dă-i un nume slăvit în veci de toate neamurile pămîntului“. Şi întreg poporul răspunse: Aşa să fie, aşa să fie, amin!“. Ioachim duse apoi copila în faţa marilor arhierei care o binecuvîntară. ,,Dumnezeule preaînalt, coboară-ţi privirea peste copila aceasta şi dă-i o binecuvîntare desăvîrşită!“ au spus cu toţii. ,,Voi înălţa un cîntec de slavă Domnului Dumnezeului meu pentru că m-a luat în seamă şi a şters batjocura duşmanilor mei; şi mi-a dat rod sfînt, unic după fire, dar cu mai multe chipuri înaintea Lui. Cine va vesti fiilor lui Ruben că Ana îşi alăptează pruncul? Auziţi, auziţi toate cele douăsprezece triburi ale lui Israel, Ana îşi alăptează pruncul!“ cînta Ana de bucurie.

Maria
 

     I-au pus numele Maria, adică ,,Împărăteasă“ sau ,,Comoara Darurilor“. În limba elinească i se spune- ,,Singură aceasta va izbăvi pe toţi oamenii din vicleşugul diavolului, care nu iubeşte binele nimănui“. Acest nume binecuvîntat era scris în Cartea Vieţii încă de la începutul lumii. În el se cuprind iniţialele proprietăţilor lui Dumnezeu. ,,M“ înseamnă măreţia Dumnezeirii celei mîntuitoare- ,,Mare eşti, Doamne, şi minunate sînt lucrurile tale, şi nici un cuvînt nu este de ajuns spre lauda minunilor tale“. ,,A“ înseamnă atotputernicia Dumnezeirii care a creat din nimic, cerul şi pămîntul cu toate creaturile spirituale şi materiale- ,,Rogu-te, fiule, ca la cer şi la pămînt căutînd şi văzînd toate cele cîte sînt într-însele, să cunoşti, că din cele ce n-au fost le-a făcut pe ele Dumnezeu, şi pe neamul omenesc aşijderea l-a făcut“. ,,R“ înseamnă răbdarea îndelungată a lui Dumnezeu şi răsplătirea faptelor oamenilor la Judecata particulară şi generală. ,,Dumnezeu este mult îndelung răbdător, îndurat, adevărat, mult milostiv“. ,,I“ înseamnă iubirea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi care este nemărginită- ,,Aşa de mult a iubit Dumnezeu lumea, încît şi pe Fiul Său Unul-Născut L-a dat ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică“. Celălalt ,,A“ este adeverirea Dumnezeului nostru: Atotştiinţa, Atotvederea, cunoaşterea, dreptatea, desăvîrşirea, purtarea de grijă, lucrarea bună. El ţine, stăpîneşte, mişcă şi conduce cu putere, hotărîre şi precizie geometrică toate creaturile din univers. Maria este încununată cu mulţimea darurilor Sfîntului Duh. Este copila Cerului, rod al rugăciunii şi al neprihănirii, din care se va naşte Cel ce va zdrobi pe diavol şi va călca moartea pe grumaz: Hristos Dumnezeu.
(Ştefan BOTORAN)

,,Avea să păstorească toate neamurile cu toiag de fier”

     ,,Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpîni. Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mîncat din pomul din care ţi-am poruncit: Să nu mănînci! Blestemat va fi pămîntul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba cîmpului! În sudoarea feţei tale îţi vei mînca pîinea ta, pînă te vei întoarce în pămîntul din care eşti luat; căci pămînt eşti şi în pămînt te vei întoarce“, spune Cartea. Au mîncat din roadele pomului şi au început să cunoască binele şi răul dar nemurirea n-au mai dobîndit-o, au fost scoşi din Eden ca să-şi ducă suferinţele. ,,Iată, Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscînd binele şi răul. Acum nu cumva să-şi întindă mîna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănînce şi să trăiască în veci!“ a spus Domnul. ,,Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vîlvîitoare, să păzească drumul către pomul vieţii“ spune Cartea omenirii. ,,Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele şi între toate fiarele cîmpului; pe pîntecele tău să te tîrăşti şi ţărînă să mănînci în toate zilele vieţii tale! Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămînţa ta şi sămînţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcîiul“. Peste veacuri întregi, aceste cuvinte se vor adeveri, capul balaurului va fi crăpat în două iar catapeteasma morţii şi a nenorocirii se va spinteca. ,,Şi s-a arătat din cer un semn mare: O femeie înveşmîntată cu soarele, luna era sub picioarele ei, şi pe cap purta cunună din douăsprezece stele. Şi era însărcinată şi striga, chinuindu-se şi muncindu-se să nască. Şi alt semn s-a arătat în cer: iată, un balaur mare, roşu, avînd şapte capete şi zece coarne, şi pe capetele lui, şapte cununi împărăteşti. Iar coada lui tîra a treia parte din stelele cerului, şi le-a aruncat pe pămînt. Şi balaurul stătu înaintea femeii care era să nască, pentru ca să înghită copilul cînd îl va naşte. Şi a născut un copil de parte bărbătească, care avea să păstorească toate neamurile cu toiag de fier. Şi copilul ei fu răpit la Dumnezeu şi la tronul Lui. Iar femeia a fugit în pustie, unde are loc gătit de Dumnezeu, ca să o hrănească pe ea acolo o mie două sute şi şaizeci de zile. Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul, şi îngerii lui. Şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele cel de demult, care se cheamă diavol şi Satana, cel ce înşală toată lumea, şi a fost aruncat pe pămînt, şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el“ stă scris în Apocalipsă

Comments

Comentariu nou Cautare

Scrieti comentariu
Nume:
Email:	fara notificarecu notificare
Titlu:
	Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

Powered by !JoomlaComment 3.26

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."