Omul şi invenţiile sale |
![]() |
Marţi, 25 Septembrie 2018 15:45 | ||||||
După geneza biblică omul a început să-şi făurească propria istorie odată cu izgonirea din Rai. Inevitabil, s-a străduit să-şi cîştige existenţa creînd obiecte ce nu se aflau de-a gata în natură. A făurit astfel civilizaţia umană, cu invenţii uimitoare, insolite la descoperire, devenite cotidiene şi uzuale prin progresul tehnologic. Cine s-ar fi gîndit în 1876, cînd Graham Bell a inventat telefonul că acesta ar putea deveni mobil, că ar declanşa aplicaţii pe internet şi o gamă inepuizabilă de reţele de comunicaţii. Dar, precum în orice tehnologie menită să supună natura, elementul benefic are şi o componentă nocivă, asemenea medicamentelor ce produc reacţii adverse. Aşa se întîmplă în cazurile de folosire excesivă a aparatelor de telecomunicaţii de cei care, copii, tineri, se lasă peste măsură ,,cuceriţi” de ecranele luminoase. Studii recente arată că jocurile pe telefon sau calculator, sub diverse forme, captivează copiii pînă la alienare, proiectîndu-i într-o existenţă paralelă: lumea virtuală. Atracţia este firească, însă simţul măsurii ne avertizează că ce este prea mult strică! Cu atît mai alarmant cu cît elevii nu apelează la această aparatură în folosul pregătirii şcolare, ci ca o sustragere de la îndatoririle lor, chiar în timpul orelor de clasă. Dependenţa devine, pe nesimţite, un drog de care creierul se va desprinde greu, ca să reintre pe făgaşul firesc al pregătirii pentru viaţă. Tentaţia ineditului, ca şi molipsirea elevilor, unul de la altul, de a poseda astfel de instrumente devine o modă a momentului prin care ei se refugiază de la îndatoririle şcolare, mai obositoare şi mai aride. În fond se produce o claustrare într-o lume alcătuită numai din ecrane luminoase, pe cînd realitatea din jur trece neobservată. Din păcate cele două lumi: reală şi virtuală se despart, în loc să întrepătrundă, iar tînărul va creşte tot mai debusolat. În domeniul educativ este bine să apreciem avantajele folosirii acestor sisteme incontestabile, în contrast cu alunecarea în prăpastia exceselor, care pun în pericol dezvoltareade contracarare, dar nu îndestul de convingătoare şi nici cu soluţii concrete pentru stoparea fenomenului. Autoritatea instituţiilor de învăţămînt este chemată să intervină şi pe această latură în care copiii se află, sub ochii noştri, expuşi unor consecinţe nefaste din punct de vedere psihic şi anatomic. (Prof. Liviu IOANI)
Powered by !JoomlaComment 3.26
3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved." |