De vorbă cu urmaşii dr. Ioan Şenchea |
![]() |
Marţi, 02 Octombrie 2018 11:13 | ||||||
Ioan Șenchea s-a născut la 7 iulie 1864 la Zărneşti, comitatul Făgăraş, într-o familie de vază, tatăl său fiind mult timp primar al oraşului, iar mama sa, rudă cu mitropolitul Ioan Meţianu. Studiile începute în localitatea natală, au fost continuate mai întâi la Braşov şi Arad şi ulterior finalizate la universitățile din Budapesta și Viena cu un doctorat în drept şi ştiinţe politice. Întors în Transilvania, din 1892 a practicat avocatura în Făgăraş, unde s-a căsătorit cu Luiza Boeriu, una din cele două fiice ale unui proprietar de mori din partea locului. Foştii deţinuţi politici din judeţul Braşov merg anual la acele locuri din ţară în care regimul comunist a semănat suferinţă şi moarte. Ei, supravieţuitorii acelor persecuţii, ţin să-i pomenească şi să le comemoreze memeria celor care s-au stins în acele vremuri tulburi. În luna septembrie a acestui an au poposit în Moldova, la frumoasele mănăstiri de aici şi unde şi-au găsit în urmă cu peste şase decenii, refugiu în timpul persecuţiilor comuniste. Cu sprijinul Primăriei Braşov, foştii deţinuţi politici au ajuns pînă la Iaşi, oraşul bine conturat în istoria ţării, dar au vizitat şi Agapia, Văratic, Neamţ şi Petru-Vodă. Au aprins cîte o lumînare şi s-au închinat la altarul bisericilor, pomenindu-şi camarazii care astăzi nu mai sînt. Un omagiu a fost adus şi marilor oameni de cultură care şi-au petrecut frumoase seri de cenacluri literare în casele de la Mănăstirea Agapia. Au vizitat colecţia Grigorescu de la muzeul de la Agapia şi Casa memorială Alexandru Vlahuţă. Melania Tudoran, născută Copăla, deportată de regimul comunist, are amintiri deosebite despre Mănăstirea Agapia. Una dintre surorile mamei ei, Filofteia Şenchea, din neamul av. dr. Ioan Şenchea, s-a călugărit de la vîrsta de 16 ani şi s-a retras la această mănăstire unde a rămas pînă la moartea ei, la vîrsta de 96 de ani, fiind înmormîntată în cimitirul acestei mănăstiri. Melania Tudoran îşi vizita anual mătuşa şi are în memorie multe din acţiunile acesteia, cele mai vii fiind cele legate de prezenţa oamenilor de cultură ai veacului trecut în casa ei de la Agapia. MelaniaTudoran vorbeşte cu drag şi cu emoţie despre Alexandru Vlahuţă, de Nicolae Grigorescu, de Octavian Goga, Delavrancea, Gala Galaction de parcă i-a cunoscut personal. ,,Mătuşica mea, Filofteia Şenchea, s-a călugărit de la 16 ani şi a luat drumul mănăstirii. Părinţii n-au lăsat-o să plece cu mîna goală şi i-au dat un fel de dotă, o sumă de bani cu care să-şi poată cumpăra o casă la Agapia. Era un conac al unei boieroaice care s-a călugărit. A stat cu maica stareţă Agafia Velasie care era de prin partea Sibiului şi a devenit mîna ei dreaptă. Tot restul vieţii ei a stat în acea casă, prima lîngă mănăstire, pe partea stîngă cum urci. În 1948 au fost obligate să părăsească mănăstirea de regimul comunist, dar au revenit în 1964. Aveau pe lîngă ele trei călugărite tinere care le serveau. Casa lor a fost una deschisă pentru oamenii de cultură. Veneau în casa lor şi petreceu seri lungi Alexandru Vlahuţă, Octavian Goga, Delavrancea, Gala Galaction, poate Grigorescu, Ibrăileanu, vreo 25 de persoane. Cel mai des venea însă Vlahuţă, a şi dormit în casa lor. Apoi au construit salonul din casa Vlahuţă, deasupra de mănăstire, unde astăzi este casa memorială. Îmi povestea mătuşica mea, Filofteia Şenchea, despre frumoasele seri petrecute în compania acestor mari personalităţi ale ţării noastre. Îi primeau în paravan, un fel de sufragerie de azi, mîncau împreună şi discutau, adevărate seri literare. Un ziarist din Iaşi a descries-o pe Filofteia Şenchea şi locul de întîlnire din casa ei şi a stareţei Agafia Velasie. Mătuşica mea era o femeie înaltă, finuţă, deşteaptă şi stimată de toată lumea. Eu veneam des în vizită la ea, la Agapia, şi stam în vacanţe aici, de aceea am multe amintiri, am reţinut ceea ce îmi povestea mătuşica. Spunea că şi-ar dori ca un nepot al ei să devină medic şi să se numească Luca, la fel ca apostolul care a studiat medicina. Noroc sau nu, primul nepot de la sora mamei, Viorica, erau 5 fete şi doi băieţi, a fost băiat şi i-au dat numele Luca, ca peste anis ă urmeze medicina, dar veterinară. Atunci a venit acasă mătuşica, pentru botez. Pentru mine Agapia este cea mai frumoasă mănăstire şi un loc deosebit. După moartea mătuşii, vin mai rar, poate şi vîrsta, să aprind îte o lumînare la mormîntul ei din cimitirul mănăstirii. În această excursie am întîlnit o măicuţă care a cunoscut-o pe mătuşica şi care a fost miluită de ea. Am rugat-o să aprindă cîe o lumînare la mormîntul ei” a relatat Melania Tudoran. Casa memorială Alexandru Vlahuță de la Agapia este un muzeu memorial înființat în casa în care a locuit scriitorul Alexandru Vlahuţă (1858-1919) în apropiere de Mănăstirea Agapia. Casa a fost construită din lemn în anul 1885 şi, astăzi, se află pe Lista Monumentelor Istorice din județul Neamț. În anul 1880, după ce a rămas văduvă, sora lui Vlahuță, Elisabeta Străjescu (1850-1925), s-a călugărit la Mănăstirea Agapia. Zece ani mai târziu, în 1890, s-au călugărit și părinții săi cu numele de Elisabeta și Nectarie, apoi și un frate mai mic, cu numele de Mardarie. Vlahuţă, prin felul său de a fi, a legat prietenii cu aproape toţi marii poeţi, scriitori şi oameni de artă contemporani lui. De Mihai Eminescu l-a legat o prietenie sinceră şi duioasă din clipa cînd l-a cunoscut (în 1879), o prietenie statornică şi credincioasă. Prieten a fost şi cu Barbu Şt. Delavrancea, Bogdan P. Haşdeu, Ion Luca Caragiale, George Coşbuc, Ion Slavici, Ioan Al. Brătescu –Voineşti, Constantin Stere, Paul Bujor, Octavian Goga, Pătrăşcanu, Radu Rosetti şi pictorii Ipolit Strâmbu, Gheorghe Pătraşcu, Octav Băncilă, Jean Steriade şi Nicolae Grigorescu. ,,Din cîte biserici avem în ţară niciuna nu închide o aşa de aleasă comoară artistică, atîta bogăţie de viaţă cerească, exprimată aşa de frumos, aşa de curat şi cu atîta putere. Ce pot vorbele să spună despre frumuseţea unui cîntec?” scria Alexandru Vlahuţă despre opera marelui pictor Nicolae Grigorescu. În 1948, Academia Română l-a declarat membru de onoare post-mortem pe Alexandru Vlahuţă. A fost primul scriitor în literatura noastră care a acordat importanţă unor factori hotărîtori în alcătuirea personalităţii umane: mediul şi educaţia. Mărturie stă o scrisoare cu cele mai frumoase sfaturi moral-educative pe care Vlahuţă a scris-o fiicei sale Mimi, cînd a împlinit 17 ani şi care se găseşte la Agapia. Ceea ce conferă o valoare deosebită bisericii Mănăstirii Agapia este pictura interioară, realizată la numai 20 de ani de marele pictor Nicolae Grigorescu, între anii 1858-1862. Opera lui Grigorescu sintetizează tradiţia bizantină şi stilul neoclasic, cărora li se adaugă elemente specific româneşti. Pentru realizarea portretelor sfinţilor sau ale Mântuitorului, pictorul pleacă de la modele vii, preoţii slujitori ai mănăstirii, călugăriţe, ţărani şi copii din satul Agapia. Desprea acest lucru avea să scrie Alexandru Vlahuţă în ,,România pitorească”: ,,Pentru mine, sfinţii erau vii, stam cu sfială înaintea lor şi eram încredinţat că şi ei se uită la mine, mă aşteptam să-i aud vorbind, să-i văd mişcându-se, ridicând mâna să mă binecuvânteze..." În muzeul mănăstirii se găsesc multe dintre frumoasele picturi ale marelui pictor, dar şi contractual pe care Grigorescu l-a semnat cu stareţa mănăstirii Agapia, Tavefta Ursache, pentru pictura mănăstirii. ,,Îngerul părăsindu-l pe Tobie", inspirată din Rembrandt, ,,Punerea în Mormânt a Mântuitorului", executată după Tizian, ,,Cina cea de taină", "Sfânta Treime" din bolta pronaosului, ,,Ruga în Grădina Ghetsimani", ,,Iisus ducându-şi Crucea spre Golgota", ,,Ieremia plângând ruinele Ierusalimului" sînt doar câteva dintre picturile de la Agapia care uimesc prin expresivitatea lor. Pe zidurile de nord şi de sud ale naosului, în apropierea absidelor laterale, Nicolae Grigorescu a zugrăvit două portrete de mari proporţii, cele ale sfinţilor Teodor şi Eustaţiu, sfinţi militari - unul dac şi celălalt roman - simboluri ale originii poporului nostru. ,,Intrarea Mântuitorului în Ierusalim” reuşeşte să pună în evidenţă geniul şi gândirea artistică a lui Nicolae Grigorescu. Va urma. (Lucia BAKI)
Powered by !JoomlaComment 3.26
3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved." |