Cuvinte precum taxă, buget, avere, datorii, facturi, viciu, AH1N1 pe care le auzim la tot pasul, parcă ne întunecă mintea. Deschidem televizorul, le auzim prezentate în diverse forme care mai de care mai spectaculoase şi panicarde. Privim ziarele sau pagini web aceleaşi ştiri. Stăm la cozi la medic, la ghişee sau la magazin aceleaşi vorbe. La întîlnirile cu prietenii se dezbat aceleaşi subiecte. Miniştrii, parlamentarii, vedetele ne atrag privirile cu comentarii legate tot de bugete, taxe, FMI, scumpiri, nivelul euro sau vitusul gripal. Toată lumea parcă a uitat de cuvinte precum onoare, demnitate, fericire, familie, credinţă, ideal, valori. Şi ca un făcut suportăm consecinţele acestor ziceri ale tonomatelor zilnice: sărăcie, boli, neajunsuri, somaj, lipsuri de tot felul. Şi dacă mai adăugăm un efect Tecuceanu inventat, o criză care nu se mai termină sau festele pe care ni le joacă natura, îngheţuri mari, inundaţii, cutremure, parcă preferăm să trecem într-un tărîm de basm unde lucrurile ar fi mai simple. Cică a fost sfadă mare în Cer preţ de cîteva mii de ani asupra viitorului omenirii care nu se afla pe Calea cea dreaptă. S-a hotărît, acolo, să trimită în lume un reprezentant. Deşi era fericit acolo sus, a ajuns între oameni. Iubea nisipul uliţelor, iubea copacii înfloriţi, iubea susurul izvoarelor, iubea pruncii nevinovaţi, iubea tot ce putea să-i amintească de lumea ei. Era Ewya, trimisa Cerului. Şi era atît de străină locului, de la înfăţişare, la mers, la zîmbet, la fire pînă la vorbă şi port. Nimeni n-a reuşit s-o înţeleagă preocupaţi fiind de grijile zilnice, de îmbogăţirea rapidă şi de aventura locului. În acest timp, oamenii s-au întrecut pe ei şi au trimis şi ei în Cer reprezentanţi. Dar scopul ascuns al lor era să aducă pe pămînt tot ceea ce i-ar îmbogăţi şi le-ar aduce viaţă veşnică. Au fost impresionaţi de tot ce au aflat şi văzut, linişte, pace, înţelegere, lumină, iubire în noua lume. Dar mai bucuroşi au fost de piatra azurie care le împlinea dorinţele şi ţelul evadării în lumea din Înalt. Înarmaţi cu toată ştiinţa acumulată de milenii au produs un dezastru pînă au ajuns în prejma renumitei pietre. Şi cînd forţele s-au aflat faţă în faţă, una înarmată cu nave şi arme de ultimă generaţie, iar cealaltă doar cu flori şi săgeţi de lumină, victoria era deja intuită. Numai că toate vietăţile acelei lumi şi-au dat mîna pentru a apăra valorile, liniştea şi pacea Înaltului. Puterea lor a îndepărtat cu multă uşurinţă arsenalul şi voinţa rea a vizitatorilor pămînteni. I-a cuprins, atunci, o furie fără margini. Pentru a nu fi ucisă Ewya de furia oarbă a oamenilor, aceasta a fost luată de la ei şi odată cu ea tot binele, pacea, lumina şi fericirea. Deşi pămîntenii şi Ewya aveau aceeaşi Cale, de atunci totul s-a schimbat. În lume n-a mai rămas loc decît pentru boli, taxe, corupţie, răutate, iar oamenii au ales goana nebună pentru înavuţire, toate în detrimentul unei vieţi liniştite, spirituale şi simple.

Comments

Comentariu nou Cautare

Scrieti comentariu
Nume:
Email:	fara notificarecu notificare
Titlu:
	Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

Powered by !JoomlaComment 3.26

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."