Hora sărăciei |
Fiecare popor are o zi naţională pe care o sărbătoreşte în cuget şi simţiri. Cred că aşa este normal. Noi, românii, avem sărbătoarea naţională iarna pentru că aşa s-au derulat evenimentele la vremurile rspective. Marea Unire a fost la 1 decembrie, Mica Unire la 24 ianuarie, Revoluţia din 1989 tot în decembrie. Sîntem un popor sărbătorit în puterea iernii. Americanii sărbătoresc în plină vară, la fel ca şi francezii, iar nemţii toamna. Dar nu asta este foarte important ci modul în care poporul îşi sărbătoreşte ziua naţională. Înaintaşii noştri trăiau din plin evenimentele, se bucurau în mijlocul comunităţilor, a familiilor lor şi îşi elogiau eroii care le-au dat prilejul să fie bucuroşi. Ridicau manifestările naţionale la nivelul conştiinţei lor şi a tradiţiilor moştenite. Noi, cei de astăzi, am schimbat sensul sărbătorilor naţionale. Am trecut de la onoruri, omagii şi respect la cu totul altceva. Am transformat sărbătorile în mitinguri în care omul de rînd se înghesuie pentru mîncarea oferită gratuit de autorităţi. Şi nici nu mai ţine cont de importanţa evenimentului organizat, că este sărbătoare naţională, că este hram al unei biserici, că este ziua vreunei localităţi, cetăţeanul se pune la rînd de cu zori pentru a nu pierde porţia gratuită de sarmale sau de ciolan cu fasole sau de mici sau paharul de vin fiert. Iar dacă-l întrebi ce se sărbătoreşte, printre înghiţituri, poate îţi dă răspunsul cuvenit. Ne-am dezumanizat în acest mileniu III? Sau sărăcia, criza, graba, lăcomia, răutatea şi-au pus amprenta asupra noastră mai mult decît ne putem imagina! Şi ştirile televizate care însoţesc astfel de evenimente parcă sînt difuzate pentru a nu marca esenţialul. Auzim enunţuri de forma: s-au împărţit 10.000 de sarmale de către Primăria X sau 5000 de porţii de ciolan cu fasole de Primăria Y cu ocazia Zilei Naţionale, cînd localnicii s-au îmbrîncit încă din zori“. La alte popoare parcă sărbătorile naţioanle sînt cu totul altfel. Pe 4 iulie, americanii se bucură din plin de istoria lor de cîteva sute de ani, francezii umplu străzile în urale sincere, germanii de aemenea. Aflată într-un schimb de experienţă în Damenarca, în oraşul în care am poposit, sosea, după foarte mulţi ani, regina Margareta. Localnicii s-au pregătit cu mult timp înaintea acestui eveniment şi au proclamat ziua respectivă ca sărbătoare a oraşului. Am văzut feţele acelor oameni care radiau de bucurie şi de respect pentru regina lor. Străzile erau pline, fiecare localnic chinuindu-se să ajungă măcar pentru o clipă cît mai aproape de regină. Mi-am imaginat atunci, cum procedam noi, românii, cînd Ceauşescu venea în vizită în vreun oraş. Atmosfera oraşului danez era similară cu a localităţii vizitată de Ceauşescu. Dar exista o diferenţă crucială. Danezii erau prezenţi acolo mînaţi de sentimente sincere, pe cînd românii participau fiind duşi cu forţa de autorităţi, muncitorii scoşi din producţie, elevii şi studenţii din şcoli, militarii din cazărmi pentru a umple străzile. Nici astăzi, situaţia nu s-a schimbat. Conducătorii post decembrişti au preluat metehnele vechi sau, poate, nu şi le-au lăsat niciodată. Sărbătoarea noastră naţională se organizează an de an cu Hora Unirii, dar sub lupa gerului şi a sărăciei generalizate în România post decembristă.
Powered by !JoomlaComment 3.26
3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved." |