,,Am plecat spre Rastello într-o sîmbătă, care era a opta zi din luna iulie a anului 1497...Într-o vineri, care era în ziua de 17 mai 1498, avurăm cunoştinţă despre un pămînt înalt. Se împliniseră douăzeci şi trei de zile de cînd nu mai zărisem coasta...Şi chiar în aceeaşi zi, spre seară, ne duserăm să ancorăm la două leghe mai sus de o cetate...Însoţitorii îl duseră într-un loc în care se aflau doi mauri din Tunis, care ştiau să vorbească castiliana şi genoveza...Atunci îl găzduiră şi-i dădură să mănînce miere îmtinsă pe turte din făină de grîu. Iar după ce mănîncă, se întoarse la corăbii, aducînd cu el pe unul dintre aceşti mauri. Cînd acesta fu pe bord, dădu drumul la aceste cuvinte: ,, Să vă fie cu noroc! Rubine berechet! Smaralde cîte doriţi! Mulţumiţi lui Dumnezeu că v-a adus într-un loc unde sînt atîtea bogăţii“ ( Plecarea lui Vasco da Gama spre India )

Locaţie
 

     Portugalia se află situată în sud-vestul Europei cu ieşire la Oceanul Atlantic de Nord, la vest de Spania. Clima Portugaliei este de tip oceanic în nord cu veri răcoroase şi ierni ploioase precum şi ninsori ocazionale. În centrul ţării găsim o climă caracterizată de veri fierbinţi şi ierni reci şi ploioase. Clima din zona sudică este deosebit de uscată. La Lisabona temperatura variază între 24 grade Celsius vara şi 4 grade iarna. Forma de relief dominantă este cea montană. În nordul ţării întîlnim un relief muntos (provinciile Tras-os-Montes şi Minho) mărginit în est de prelungirea Mesetei Spaniole şi de Masivul Galician în vest. Altitudinea cea mai mare o are masivul Estrella (1991 m. altitudine) situat în estul Portugaliei cu toate că regiunile de aici per total sînt mai joase decît cele din nord. Partea sudică a Portugaliei este ocupată de cîmpii şi platouri joase mărginite de culmi muntoase. În afara regiunii continentale, din teritoriul Portugaliei mai fac parte: Arhipelagul Madeira, situat în sud-vest-de origine vulcanică avînd o altitudine de 1847 m. în vîrful Pico do Riuios; Arhipelagul Azorelor, la vest de Africa. Cele 9 insule ce compun arhipelagul sînt de natură vulcanică şi ocupă peste 2300 kmp. Reţeaua hidrografică a Portugaliei este reprezentată de cursuri de apă ce traversează statul de la est la vest. Cele mai mari rîuri izvorăsc de pe teritoriul Spaniei, străbat Portugalia şi se varsă în Oceanul Atlantic. Cel mai mare rîu care izvorăşte de pe teritoriul Portugaliei (din Serra da Estrella) este Mondego. Rîul este util şi traficului naval pe o distanţă de 85 de Km. Partea centrală a ţării este străbătută de rîul Tejo-cel mai mare din Peninsula Iberică. Se varsă în Oceanul Atlantic. Flora este variată: păduri verzi de eucalipt, pin, castan, păşuni deschise şi uscate cu aspect de stepă şi tufişuri perene. Ţara este săracă în ceea ce priveşte fauna-găsim aici puţine animale sălbatice. Apele coastei abundă de peşti, sardinele şi ton. Din punct de vedere economic Portugalia este departe de ceea ce putem numi o ţară cu economie dezvoltată din cauza unui sistem educaţional precar care frînează atît dezvoltarea socială cît şi cea economică. Economia se plasează undeva în zona mediană a ţărilor dezvoltate deşi a aderat la Uniunea Europeană încă din anul 1986.

Tip de guvernămînt
 

     Denumirea oficială a ţării este Republica Portugheză, iar cea convenţională Portugalia. Este o republică parlamentară conform ultimei constituţii din 1997 în care puterea executivă este exercitată de Preşedinte şi Consiliul de Miniştri iar cea legislativă de preşedinte, Consiliul de Stat şi Adunarea Republicii (Parlamentul). Preşedintele statului este ales prin vot direct pentru un mandat de cinci ani. Sistemul politic este multipartitismul. Capitala ţării este la Lisabona.

Scurt istoric
 

     Teritoriul ţării a fost locuit pentru prima dată de icerieni, apoi de negustori fenicieni (sec. IX î.Hr.) Între sec. VI-V î. Hr. grecii întemeiază colonii. În sec II-I î. Hr. triburile lusitanilor au fost cucerite de romani pentru ca în sec.V Portugalia să fie ocupată de vizigoţi şi arabi în sec. VIII. În perioada Recomquiatei Portugalia se constituie în comitat vasal regatului Leon, dar după victoria împotriva maurilor la Ourique ( 1139 ) este proclamat regat independent. Ultimele părţi recucerite din teritoriul Portugaliei vor fi Lisabona ( 1147 ) şi provincia Algarve ( 1429 ). În sec. XIII se conturează graniţa cu Spania.

Africa-începutul extinderii coloniale
 

     În anul 1415 o armată cruciată invadează Africa de Nord şi cucereşte Ceuta. Campania a fost încurajată de Sfîntul Scaun dornic să recupereze fostele teritorii creştine din perioada primară a Bisericii care au fost separate de lumea creştină în mod violent. Acest lucru s-a datorat supremaţiei politice a Islamului în Mediterană. Cel care a iniţiat expediţia a fost Infante Henrique, adică prinţul Henric supranumit şi ,,Navigatorul“ cel care a devenit în anul 1433 şi promotorul colonizării Madeirei şi a insulelor învecinate din Atlantic. Henric a fost înfăţişat de către cronicarii de curte drept un războimic pios şi gentil precum şi un prolific om de afaceri în comerţul cu sclavi. Henric a folosit profiturile obţinute din exploatarea insulei Madeira pentru a sponsoriza expediţii de-a lungul coastei de vest a Africii, fapt ce a dus şi la primele contacte europene cu oamenii de culoare din Senegambia. Primele expediţii au constat în capturarea de sclavi-procedeu înlocuit treptat cu relaţii comerciale paşnice. Cele mai puternice relaţii comerciale au fost stabilite cu populaţiile din Senegambia care erau integrate în comerţul transsaharian cu aur, fildeş şi sclavi. Corăbiile trimise de negustorul Fernao Gomes în anul 1470 au dezvoltat comerţul cu piper de pe coasta Malagueta şi au dezvăluit totodată bogatul potenţial al Coastei de Azur după care au explorat delta Nigerului şi au descoperit arhipelagul Sao Tome. În anul 1455 Papa Nicolae V a proclamat Atlanticul de Sud ,,mare clausum“ portugheză. Aceste drepturi au fost confirmate în anul 1479 prin tratatul de la Alcacovas-Toledo, tratat ce stipula cedarea insulelor Canare Castiliei în schimb ce Portugalia păstra drepturile asupra insulelor Azore, Madeirei, Capului Verde şi ,,pămîmturilor deja descoperite şi celor ce urmează să fie...şi asupra altor insule ce ar putea fi găsite şi cucerite dincolo de Canare, către Guineea“. Regele Joao I care a urcat pe tronul Portugaliei în anul 1481 îşi propune ca obiectiv politic atingerea Indiei pe calea mării pentru a obţine controlul profitabilului comerţ cu piper şi mirodenii din Răsărit. Ambiţia lui Joao nu excludea nici misionarismul creştin. În misiuni vor fi trimişi emisari care vorbeau perfect ebraica şi araba avînd drept scop culegerea de informaţii. În anul 1487 Alfonso de Paiva şi Pero de Covilha au călătorit de la Cairo la Aden fiind deghizaţi în negustori musulmani după care s-au despărţit: Covilha a navigat pe un traseu ce a vizat Oceanul Indian reuşind să viziteze Calicut, Goa li Sofala după care a pătruns în Somalia ajungînd la curtea suveranului creştin al Etiopiei. Acolo va rămîne o perioadă de 30 de ani. În anul 1488 Bartolomeo Diaz a înconjurat Africa pe la Capul Bunei Speranţe trecînd în Oceanul Indian. Jopao va trimite în anul 1490 emisari la Mali şi Timbuktu pentru relaţii comerciale şi căutarea unor noi aliaţi creştini. În acelaşi timp el urmărea să dezvolte acolo baze permanente de unde să poată dirija comerţul şi evanghelizarea-două obiective ce mergeau mînă-n mînă. Începînd din anul 1490 arhipelagurile Capului Verde au fost integrate în sfera de influenţă a Portugaliel cu ranguri de căpitănii cu puteri juridice instituţionale, militare şi economice depline care au fost cedate unor supuşi care şi-au luat angajamentul să le colonizeze şi să le dezvolte pe propria cheltuială. Primii colonişti au provenit din rîndul evreilor convertiţi la creştinism, ţigani şi deţinuţi deportaţi din Europa. În anul 1493, din porunca regelui, toţi copiii familiilor evreieşti care au fost expulzate din Castilia au fost separaţi, botezaţi şi trimişi să colonizeze Sao Tome. Portugalia a devenit port-drapelul civilizaţiei creştine. Cel mai mare succes al misionarismului s-a dovedit a fi Congo unde elitele s-au convertit fiind receptive la influenţele europene. Catolicismul nu a avut aşadar numai un rol misionar-a fost şi un promotor al valorilor creştine.

Mirajul ce a purtat numele de Orient
 

     Regele Manuel I care a urcat pe tronul Portugaliei în anul 1495 promovează o expediţie dincolo de Capul Bunei Speranţe încredinţîndu-i în acest sens comanda corăbiilor lui Vasco da Gama care va ajunge la Calicut în vestul Indiei pe data de 21 mai 1498. Conducătorul din Calicut l-a primit pe Vasco da Gama într-un mod inechitabil: şedea tolănit pe o canapea acoperită cu broderii din aur înconjurat de cupe, ligheane şi vase din aur. În acelaşi timp a refuzat cadourile europenilor spunînd că sînt nedemne chiar şi de cel mai sărac negustor întors de la Mecca. După trei luni, Gama s-a întors înapoi spre casă nereuşind să lege o pritenie strînsă cu autorităţile din Calicut. În iulie 1499 Manuel proclamă desoperirea Indiei de către Portugalia. Pentru Columb acest lucru s-a dovedit a fi doar o himeră pînă la sfîrşitul vieţii. Portughezii vor pune bazele unei flote alcătuite din corăbii rezistente-asemănătoare unor fortăreţe-care deţineau o mare putere de foc cu care puteau lua prin surprindere oraşele porturi din Orient. După prima expediţie a lui Vasco da Gama au urmat voiaje de forţă bazate pe corăbii bine înarmate care deţineau pînă la 1000 de oameni. Mulţi aventurieri s-au alăturat misiunilor cu un scop vădit de îmbogăţire jefuind corăbiile comerciale musulmane şi aşezările întîlnite în cale. În anul 1505 Coroana portugheză a creat ,,Estado da India“ ( Statul India ) numindu-l ca vicerege pe aristocratul Francisco de Almeida cu misiunea de a impune supremaţia navală portugheză în Oceanul Indian şi de a stopa comerţul musulman cu mirodenii prin blocarea Mării Roşii şi capturarea porturilor Kilwa şi Sofala din Estul Africii. Figura cea mai emblematică a expamsiunii către Est a fost Alfonso de Albuquerque care a sporit controlul maritim portughez cu ajutorul unor forturi militare dispuse pe uscat pentru a proteja factoriile comerciale din Mozambic, Goa, Malacca şi Ormuz. În jurul anului 1520 întîlnim corăbiile portugheze navigînd nestînjenit de-a lungul Coastei Coromandel spre estul Indiei, Bengal, Burma şi insulele mirodeniilor din Moluce. Coroana a început să controleze comerţul prin cucerirea sau supunerea de bună-voie a conducătorilor din insulele încorporate în ceea ce ei numeau Statul India. Cercetătorul Jill Dias spune că ,,În realitate, portughezii au ajuns să aibă o întinsă dar superficială prezenţă în Asia. Acei conducători care recunoşteau suveranitatea portugheză o făceau în general prin plata unui tribut simbolic ce lăsa sistemele politice şi administrative indigene practic intacte. Într-adevăr enorma expansiune geografică şi diversitatea culturală şi politică a posesiunilor Coroanei au împiedicat integrarea într-o administraţie unificată impusă din Goa. Mai mult, slaba prezenţă militară din Golful Bengal, sud-estul Asiei şi Orientul îndepărtat au influenţat decisiv modelele portugheze de acţiune“ După ce Malacca a fost capturată aventurierii portughezi au luat contact cu China pentru ca în 1543 negustorii care au acţionat pe cont propriu vor găsi şi calea spre Japonia. Aceste noi descoperiri au făcut din portughezi nişte intermediari în comerţul din China de Sud. Introducerea armelor de foc europene în Japonia a dus la cîştigarea bătăliei de la Nagashino de către Oda Nobunaga care a folosit 3000 de ,,muschetari“ adică purtători de muschetă. Acest fapt a dus la unificarea Japoniei. Cea mai eficientă rută constituită de portughezi a fost Goa-Malacca-Macao-Nagasaki. Orientul îndepărtat a fost explorat de negustorii portughezi dar nu a devenit niciodată parte a Imperiului. Mulţi emigranţi portughezi au început să vină în Orient-în anul 1540 se estima că în jur de 6-7000 de rezidenţi trăiau în posesiunile şi factoriile dintre Sofala şi China. Prezenţa otomană în Marea Roşie precum şi ambiţiile Angliei şi ale Olandei la care s-au mai adăugat creşterea puterii Persiei (Iranul) şi a Imperiului Mogul au făcut ca ,,Estado da India“ să cunoască regresul rămînînd în cele din urmă doar cu Goa, Damao, Bassein, Diu, Macao, Timorul de Est-în Orient şi cîteva aşezări de pe coasta estică a Africii.

Activitatea misionară
 

     În jurul anului 1630 se aflau 1800 de misionari în teritoriile asiatice descoperite de portughezi reprezentînd majoritatea ordinelor religioase dintre care cei mai numeroşi erau iezuiţii urmaţi îndeaproape de franciscani. Cînd Sfîntul Francisco Xavier a navigat spre Japonia venind dinspre Malacca în anul 1549 japonezii au văzut în iezuiţi o modalitate de a dezvolta comerţul. Războinicii japonezi au început să vadă implementarea misionarismului creştin ca pe un amestec în treburile interne astfel încît începînd din anul 1580 misionarii creştini au fost persecutaţi într-un mod brutal şi expulzaţi în anul 1614.

Colonizarea din Sudul Atlanticului
 

     În anul 1500 flota condusă de Pedro Alvares de Cabral a debarcat pe coasta Braziliei care a fost imediat reclamată de Portugalia conform prevederilor tratatului de la Tordesillas din 1494 încheiat cu binecuvîntarea Papei. Conform acestui tratat teritoriile de la est de meridianul de 370 de leghe vest de insulele Capului Berde urmau să aparţină Portugaliei în timp ce teritoriile din Vest erau acordate Spaniei. Portugalia s-a lovit de ambiţiile Franţei dar în anul 1549 francezii au fost alungaţi din Brazilia. O influenţă deosebită în centralizarea Braziliei au avut-o iezuiţii deşi se aflau în număr mult mai mic ca în Asia. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea comerţul cu sclavi peste Atlantic a dus la strămutarea pe plantaţiile braziliene a 50.000 de africani din Guineea, Mina, Congo şi Angola. În anul 1807, din cauza invaziei franceze în Portugalia, regele Joao VI
împreună cu familia şi întreaga sa curte se refugiază în Brazilia. După o revoluţie liberală în Portugalia în anul 1820 parlamentul portughez va cere întoarcerea regelui în ţară. Prinţul moştenitor Pedro este implorat însă de portughezi să rămînă şi avînd acceptul Marii Britanii, Pedro a declarat independenţa Braziliei, proclamîndu-se el însuşi monarh în anul 1822. Acest eveniment a însemnat începutul destrămării Imperiului.

Sfîrşitul Imperiului
 

     În anul 1908 regele corupt Carlos şi moştenitorul său au fost împuşcaţi iar noul rege Manoel II este detronat de revoluţia din 1910-an în care Portugalia devine Republică. În primul război mondial Portugalia se află de partea aliaţilor-în 1926 vine la putere Antonio Oliveira Salazar care impune o conducere de tip fascist iar în timpul celui de-al doilea război mondial va fi neutră. Între 1968-1974 preşedintele Caetano înăbuşă rebeliunile din Guineea, Mozambic şi Angola. După o confruntare sîngeroasă ,,revoluţia garoafelor roşii“, în 1974, organizaţie condusă de generalul Spinola înlătură de la putere succesorii lui Salazar. În acelaşi an Portugalia recunoaşte dreptul coloniilor la autodeterminare şi suveranitate. Guineea-Bissau, Insula Capului Verde, Sao Tome, Mozambicul şi Angola devin teritorii independente. În decembrie 1999 Portugalia renunţă la ultima colonie care revine Chinei. ( Ştefan Botoran )

Vasco da Gama descoperă Indiile
 

- Vasco da Gama, conte de Vidigueira s-a născut în 1469 la Sines şi a decedat la 24 decembrie 1524 în Kohi India
- A fost un explorator portughez care a descoperit calea maritimă dintre Europa şi India.
- Era de origine nobilă, părinţii săi având şapte sau opt copii.
- Vasco da Gama porneşte la data de 8 iulie 1497 din portul Restelo Lisabona la bordul corăbiei Nau S. Gabriel (120 t), iar fratele său Paulo da Gama la bordul lui S. Rafael însoţite de corăbiile Bérrio, Santa Fé) (100 t) sub comanda căpitanului Nicolao Coelho. Echipajul flotei însuma 150 -170 de oameni, sub comanda celor mai buni căpitani şi cârmaci din Portugalia cu experienţă de navigare pe Oceanul Pacific. Vasco da Gama navighează spre vest pe Atlantic. La 4 noiembrie ajunge în golful S.Elena (Sankt-Helena) pe coasta de vest africană făcând un ocol larg la depăşirea "Capului Bunei Speranţe" ajungând la 25 noiembrie "Moselbai". La data de 20 mai 1498 ajung corăbiile lui "da Gama" în apropiere de Calicut pe coasta Malabar. Pentru prima oară ajunge o corabie europeană coasta Indiei pe calea maritimă şi înconjurarea Africii. Vasco da Gama încheie un acord comercial cu Samorim ce domneşte în Calicut şi se reîntoarce la 8 octombrie încărcat cu mirodenii. Prima navă din flota sa sub comanda lui Nicolao Coelho ajunge înapoi în patrie la 10 iulie 1499, Vasco da Gama numai la 9 septembrie, întârzierea se datorează morţii fratelui său pe Insulele Azore.
- Ca răsplată a meritelor sale la reîntoarcere 1503 sau 1504 primeşte de la rege o pensie de 400.000 Reais devenind membru al curţii regelui Manuel I.
 

Apariţiile de la Fatima
- Fátima este un oraş în Portugalia, faimos pentru viziunile religioase din 1917.
- Are aproximativ 10.000 de locuitori şi este situat în districtul Santarém, în Portugalia centrală, la 187 km sud de Porto şi la 123 km nord de Lisabona.
- Aici există una din cele mai mari mănăstiri romano-catolice din lume (biserică de pelerinaj).
-La 13 mai 1917, fraţii Jacinta (7 ani) şi Francisco Marto (11 ani), însoţiţi de fetiţa Lucia dos Santos (10 ani) se aflau cu oile la păscut în apropiere de Fátima, în locul denumit local „Cova da Iria“ („Grota Sfintei Irina“). La un moment dat, ei ar fi văzut un fulger, după care ar fi apărut o lumină puternică. Apropiindu-se, copiii ar fi observat în mijlocul luminii conturul unei femei ("Doamna din Lumină"). Ea i-ar fi îndemnat pe copii să se roage şi să revină în acelaşi loc în ziua de 13 a fiecărei luni.
- La 13 iunie 1917 cei 3 copii au revenit, împreună cu alte 50 de persoane. După o oarecare aşteptare, copiii au fost văzuţi îngenunchind lângă un măslin şi vorbind cu cineva nevăzut. La urmă, cu toţii ar fi auzit o bubuitură, urmată de ridicarea unui nor deasupra măslinului, care a dispărut curând în înaltul cerului. La cea de-a treia apariţie, din 13 iulie 1917, au fost prezenţi deja 4500 de persoane. Ca şi la 13 iunie 1917, martorii ar fi remarcat acelaşi nor alburiu, după care fetiţa Lucia dos Santos a spus că "Doamna din Lumină" ar fi promis un miracol pe data de 13 octombrie 1917.
-La ultima apariţie, pe data de 13 octombrie 1917, au fost prezenţi cca 70.000 de oameni. Veniţi din toate părţile Portugaliei, dar şi de peste hotare, ei au aşteptat miracolul, pe o vreme de ploaie neîncetată. Această ultimă apariţie a “Doamnei din Lumină” ar fi fost precedată, ca de obicei, de un fulger. Cei 3 copii au îngenunchiat în faţa măslinului, vorbind cu fiinţa nevăzută de către ceilalţi.
- “Minunea” s-ar fi produs după plecarea “Doamnei din Lumină”. Ploaia ar fi încetat subit, iar norii grei s-ar fi risipit în câteva clipe. Potrivit relatărilor unora dintre cei prezenţi, soarele a apărut pe cer sub forma unui disc argintiu, care a început să se rotească cu viteză, proiectând fascicule intense policrome. Soarele s-ar fi oprit de trei ori şi tot de atâtea ori şi-ar fi reluat rotirea. Rotirea soarelui ar fi durat cca 10 minute.
- Pe acel loc s-a construit ulterior o biserică de pelerinaj.
- Francisco şi Jacinta Marto au murit în timpul Epidemiei de Gripă Spaniolă din anul 1919. Aceştia au fost exhumaţi în anul 1935, iar mai apoi în anul 1951, cînd s-a făcut constatarea că trupul Jacintei nu putrezise. Trupul lui Francisco era însă descompus.
- Francisco şi Jacinta au fost declaraţi "venerabili" de către papa Ioan Paul al II-lea într-o slujbă publică ţinută în Fatima la data de 13 mai 1989. Papa Ioan Paul s-a intors in Fatima la data de 13 mai 2000 pentru a-i declara pe aceştia "binecuvantaţi".
- Lucia a mărturisit că a revăzut-o pe Maica Domnului din nou, în anul 1925, în Mănăstirea Doroteana din Pontevedra, Spania. În anul 1931 a mai avut o viziune în care Hristos Insuşi a învăţat-o două rugăciuni noi şi a însărcinat-o cu un mesaj pentru ierarhia Bisericii.
- Lucia a murit la data de 13 februarie 2005, la vîrsta de 97 de ani. După moartea acesteia, cardinalul Joseph Ratzinger, actualul papă, a ordonat sigilarea chiliei acesteia.
- Pelerinii pioşi ce vin la Fatima vizitează şi biserica parohială la care mergeau cei trei copii, cît şi cimitirul în care au fost înmormîntaţi la inceput cei doi tineri - Francisco şi Jacinta - aflate la marginea oraşului Fatima. Ei străbat în genunchi distanţa dintre piaţa bisericii şi Capela Viziunilor. o distanţă de mai bine de 30 de metri.

Comments

Comentariu nou Cautare

Anonim   |07-02-2013 18:17:05 frumos Raspunde 0   0

Scrieti comentariu
Nume:
Email:	fara notificarecu notificare
Titlu:
	Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

Powered by !JoomlaComment 3.26

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."