|
 Alecu Dalea rupe tăcerea După 20 de ani, Actul Revoluţionar Anticomunist din Făgăraş prin ochii unui principal participant
An de an, Monitorul de Făgăraş a scris despre actul revoluţionar din 1989 care a avut loc în Făgăraş. Au ieşit la iveală poveşti puţin cunoscute marelui public şi a început să se contureze o imagine asupra evenimentelor din Decembrie 1989. În cele mai multe cazuri a fost pomenit numele lui Alecu Dalea,
profesorul care a devenit o figură centrală în memoria celor care au participat la manifestaţii în acele zile. După 20 de ani de tăcere, Alecu Dalea a cerut un ,,Drept la replică“, prin care pe de o parte se demistifică iar pe de altă parte îi acuză pe ,,revoluţionarii“ Stelian Săpătorul şi Gheorghe Androne de autoamăgire şi fabulaţie. Redăm integral documentul trimis de Alecu Dalea, consistent şi extrem de interesant, o adevărată lecţie de sinceritate şi decenţă. Intertitlurile aparţin redacţiei. (Alin Bujor)
Revoluţia Anticomunistă Făgărăşeană a început în 1947
„Autoamăgirea este polimorfă şi seducătoare. Polimorfă prin natura fundamental cuantică a psihismului. Seducătoare prin repetare pentru că satisface iluzorii necesităţi ale sinelui degradat, prin corupţie, la eu-l separat. Polimorfismul o face extrem de greu de identificat, iar seducţia o face irezistibilă. Aşa că autoamăgirea se practică masiv şi curent. Este ,,pîinea cea de toate zilele“ a eu-lui separat. Eu-l separat şi alter-itatea se presupun, se condiţionează şi se generează reciproc fără ca, prin această dialectică subiacentă, să fie, împreună, Realul. Sistemul lor sub-ontic este factic pînă la ficţiune.
Aceste gînduri teoretice mi-au venit citind două articole apărute, unul în "Monitorul de Făgăraş" (MdF) pe data de 15 dec. 2009, altul în "Bună Ziua Făgăraş" (BZF) pe data de 22 dec. 2009, articole trimise mie din America de d-l Nicolae Visea. Neavînd Internet nu am avut cunoştintă de aceste articole.
Înainte de a face precizări la cronologia evenimentelor şi la faptele reale petrecute în decembrie 1989 în Făgăraş, doresc să fac o precizare a termenilor în care mă exprim. Eu numesc faptele de pe 21 şi 22 dec. 1989 în Făgăraş Act Revoluţionar Anticomunist şi nu Revoluţie Anticomunistă Făgărăşană. Pentru că Revoluţia Anticomunistă Făgărăşană a început pe data de 30 dec. 1947 - instaurarea Republicii (horibile dictus) - cînd s-a constituit, practic simultan cu aceasta, Rezistenţa Anticomunistă din Munţii Făgăraşului şi a culminat cu Actul Revoluţionar Anticomunist din 21 - 22 dec. 1989. În toţi aceşti ani şi în zilele însîngerate şi întunecate ale acestor ani Ţara Făgăraşului a dat jertfe de vieţi şi de destine pentru împlinirea idealurilor dreptăţii sociale, a libertăţii şi demnităţii persoanei şi pentru lumina credinţei în natura divină a vieţii să triumfe. Jertfa de vieţi şi de destine din Ţara Făgăraşului şi din toate părţile României este creatoarea libertăţii de azi a cetăţenilor României, fie ei născuţi români, unguri, saşi, şvabi, ţigani sau de alte neamuri. Istoria nu are dreptul să uite Rezistenţa Anticomunistă din Munţii Făgăraşului şi nu are dreptul să uite Actul Revoluţionar Făgărăşan din decembrie 1989“. .jpg)
,,Revoluţia au facut-o toţi cei care au ieşit în stradă“
,,Am aflat cu stupoare că s-au distribuit „Diplome de Revoluţionari“. Dumnezeule Mare - pînă aici s-a ajuns cu neruşinarea! Păi, d-lor diplomataţi ai revoluţiei, dacă v-ar fi atins numai umbra bunului şimţ aţi fi fugit în Patagonia ca să nu vă ajungă o atît de mare ruşine. Dar nu, voi vă şimtiţi bine şi vă bălăciţi în neruşinare. Nu vedeţi că sînteţi victime ale autoamăgirii?! Şi, ca victime ale autoamăgirii, minţiţi, pe zi ce trece, mai mult şi mai fantastic, mai neruşinat. D-l de sine diplomatat al revoluţiei Stelică Săpătoru este numit în BZF iniţiator (se înţelege că al Actului Revoluţionar). Ce aţi iniţiat d-voastră, d-le de minute revendicator, în dec. 1989? Ce? D-voastră aţi fost, în măsura în care aţi fost, unul din multele sute de făgărăşeni ieşiţi în stradă şi care, prin acest act, şi-au riscat viaţa. Toţi şi fiecare dintre ei şi nu numai unul anume sau altul anume. Revoluţia nu a făcut-o Săpătoru, nici Androne, nici Dalea, nici Orban. Revoluţia au făcut-o toţi cei ieşiţi pe stradă şi toţi cei care, nefiind în stradă, au ieşit pe balcoane cu lumînări aprinse. Şi ei au făcut Revoluţia. D-lor diplomataţi ai revoluţiei, de ce faceţi curăţenie etnică în Actul Revoluţionar Făgărăşan din dec. 1989? De ce? Nu se pomeneşte nici un ungur, nu se pomeneste nici un sas. Şi asta în Făgăraş, oraş cosmopolit (în sensul corect, deci bun al termenului). Făgăraşul s-a născut şi s-a dezvoltat cosmopolit. În Făgăraş au trăit şi au muncit creator împreună încă de la început şi români şi unguri şi saşi. De unde această intoleranţă etnică? Autoamăgirea, această forţă malefică vă împinge şi la asta. Şi vă împinge la a inventa merite ce nu le-aţi avut, la a inventa „grupuri de acţiune“ care nu au existat. În MdF sînt numit „lider politic al Grupului Gigi Androne“. Aceasta este o infamie şi un nonsens. Infamie pentru că un atare grup nu a existat, ceea ce implică cu necesitate că eu nu am existat (în sensul strict ca persoană de acţiune). Nonsens pentru că în regimul totalitar naţional-comunist nu era posibilă, principial nu era posibilă, existenţa liderilor politici necomunişti, sistemul neconcepînd pluralismul politic. Pluralismul politic ar submina totalitarismul naţional-comunist şi, într-un proces cvasiexponenţial, l-ar anihila, trimiţîndu-l la muntele de deşeuri ale istoriei. Ceea ce, sugerez a se remarca, s-a şi întîmplat. Cu d-l diplomatat al revoluţiei Gigi Androne am avut de-a lungul anilor, unele sporadice întîlniri, dar nu am lucrat niciodată împreună, organizat şi subversiv.Se pomeneşte, atît în BZF cît şi în MdF, cu insistenţă un himeric grup de acţiune Săpătoru. Nu am avut cunoştinţă de existenţa unui asemenea grup şi nu am lucrat, deci, cu un asemenea grup. Cu d-l de sine diplomatat al revoluţiei Săpătoru nu am avut contacte deosebite şi despre o conlucrare strînsă pentru Revoluţie nici nu poate fi vorba“.
Au scris pe ziduri ,,Jos tiranii“ în noiembrie 1989
,,În ce mă priveşte d-l de minute revendicator Săpătoru face afirmaţii mincinoase ce nu le pot trece cu vederea. În MdF afirmă că, în vara 1989, aş fi scris pe zidul Liceului Radu Negru „Jos Ceauşescu" şi că aş fi scris şi pe conducta de aburi. Sînt minciuni care nu mă ating, neavînd nimic comun cu mine. Adevărul despre scrierea pe ziduri în Făgăraş este următorul. Cu circa o săptămînă înainte de începerea lucrărilor congresului al XIV-lea al P.C.R., eu, Mişu Dalea şi Orban Ladislau am căzut de acord că trebuie să ieşim în stradă cu pancarde şi să cerem abolirea din Constituţie a punctului care desemna P.C.R. ca unică putere politică din România. Trebuia să ieşim pe 20 nov. 1989, prima zi a congresului. Pentru că trei eram prea puţini am contactat pe d-l Florin Enache care, după cum auzisem, se opusese în şedinţa de partid realegerii lui Ceauşescu. Întîlnirea a avut loc în garsoniera mea din blocul A turn din Tudor Vladimirescu. D-l Enache şi-a declinat participarea la această acţiune, spunînd că de fapt el o va propune pe tovarăşa Ceauşescu. Deci am rămas în continuare trei. Fapt pentru care am hotărît să nu ieşim ziua cu pancarde, ci să ieşim noaptea şi să scriem pe ziduri. Ceea ce am şi făcut. Eu şi fratele meu de arme Laci Orban în cartierul 13 Decembrie, Mişu Dalea cu un prieten al lui (cu care făcea lucrări de zugrăvire) în zona Bisericii Brâncoveneşti. Asta a fost în noaptea de 19 spre 20 noiembrie. Laci Orban a scris pe restaurantul Transilvania „Jos tiranii“ şi pe Liceul Radu Negru tot „Jos tiranii" deşi eu îi sugerasem să scrie „Jos analfabeţii“ (numai că analfabeţii era prea lung şi nu mai avea destul zid!). Eu am scris pe o casă „Jos hoţii" şi pe poarta directorului combinatului (Şuteu, care era la Bucureşti la congres) am făcut o cruce mare neagră. Pe conducta de aburi nu am scris. M-aş mîndri să o fi făcut, dar nu am făcut-o. Deci afirmaţiile fantastului domn Săpătoru privind scrierea pe ziduri în Făgăraş sînt în întregime neadevărate“. .jpg)
Săpătoru nu a făcut manifeste
,,Vine la rînd acum chestiunea manifestelor. Şi, în MdF, vine iarăşi de minute revendicatorul domn Săpătoru şi începe încă din 1988 activitatea împotriva comuniştilor (atît de perfectă în subtilitatea ei că nu s-a simţit) şi începem să facem manifeste - adică şi el facea manifest. Mai mult însă scria Cristi Tătaru, ba 200 în MdF, ba 300 în BZF şi asta pe noapte (se întelege, deci, că mai multe nopţi). Adevărul este că într-o seară, pe la mijlocul lui decembrie, scriam în garsoniera din T.V. cu Mişu Dalea manifeste cînd a sosit Cristi Tătaru şi ni s-a alăturat. E adevărat că, neavînd mănuşi, am tras ciorapi pe mîini pentru a nu lăsa amprente. Asta a fost o singură dată cînd am scris manifeste împreună cu Cristi Tătaru. Unele manifeste le-am lipit, noaptea, pe stîlpi prin oraş, eu, Mişu Dalea şi Laci Orban. Restul de manifeste le-am aruncat într-adevăr peste gardul unităţii militare din T.V. Dar pentru asta nu am fost nici chemat la miliţie, nici bătut. Iar atotfabulatorul domn Săpătoru nu are nimic de a face cu acele manifeste“.
Percheziţionat şi interogat de Securitate
,,Povestea cu lucrarea despre concepţia mea despre lume şi viaţă este cu totul şi cu totul alta. Legături peste hotare nu aveam de nici un fel, numai unele cunoştinţe care plecaseră şi care mai veneau cînd şi cînd în vizită în ţară, dar asta e altceva. Malefica forţă autoamăgirea lucrează din plin în cazul Săpătoru. El trebuie să ştie totul despre toate. Mai ales cînd nu ştie nimic. Un singur exemplu: afirmaţia că aş fi scris pe conducta de aburi. Eu nu am scris pe conducta de aburi şi nu am afirmat niciodată în faţa nimănui ca aş fi scris. De unde ştie d-l Săpătoru că eu am scris? Din generatorul de minciuni megalomanic autoamăgitoare. Eu nu aveam radio (şi securitatea ştia asta). Dar Europa Liberă o ascultam. Şi anume la vecinul meu de palier, ing. Ciprian Florea. Cipi Florea, zis între noi şi Cipriotu, s-a dovedit a fi un ardelean de mare caracter cu un simţ al umorului foarte rafinat şi un prieten de nădejde pe care te puteai baza. Eu am avut întotdeauna încredere în el şi m-am şi bazat pe el. La el am ascuns caietele cu textele din Nae Ionescu, în 1985 cînd au venit să-mi percheziţioneze garsoniera locotenentul de securitate Rus din Făgăraş şi un căpitan de securitate din Braşov (nu i-am reţinut numele). Ei veniseră sub pretextul că sînt informaţi că eu manipulez şi depozitez valută şi reviste porno. Eu ştiam însă ce căutau ei. Şi ce căutau ei se afla ascuns la Cipriotu, pentru că nu am putut pur şi simplu să le arunc şi să scap de ele. Tot Cipriotu este singura persoană căreia i-am arătat manifestele scrise cu letraset (Lettres assettes) prin 1986. Cipriotu m-a acoperit şi bag mîna în foc că nu m-a „ciripit" în nici o parte. Fain fecior Cipriotu. Cinste lui şi să-i dea Dumnezeu sănătate! Înainte de a părăsi subiectul percheziţie doresc să scot în evidenţă un fapt semnificativ şi foarte important. În cursul percheziţiei care a durat în jur de patru ore, căpitanul de la Braşov a spus la un moment dat: „Vedeţi, dom' profesor, la putere oamenii vin şi pleacă. Ceauşescu este acum la putere. Mîine poate să nu mai fie. Pe noi nu ne interesează cine este la putere. Pe noi ne intereseză ca sistemul să dăinuie" (nu sînt vorbele lui, însă sensul spuselor cu siguranţă). Am rămas siderat şi n-am avut replică. Spre norocul meu nu am avut replică. Abia după ce au plecat, fără a găsi ceva încriminator, am înţeles prin ce pericol trecusem. Căpitanul îmi întinsese o periculoasă momeală. M-au chemat în continuare la securitate pe strada Inului să dau declaraţii sub presiune. Într-o zi i-am spus lt. Rus că am nevoie de timpul şi energia mea şi că voi redacta concepţia mea despre lume şi viaţă pe care le-o voi pune la dispoziţie dacă mă lasă după aceea în pace. D-l Rus a primit propunerea. Aşa că am redactat textul şi i l-am înmînat (un amănunt picant: textul ce l-a primit d-l Rus a fost transcrierea în curat, efectuată de prietena mea de atunci, Mariana Grama, după ciornele mele; aşa că dacă au făcut analiza grafologică au luat plasă, nu era scrisul meu!). Deci textul, ce l-am intitulat „Concepţia despre lume şi viaţă a profesorului Dalea", nu m-au pus ei să-l scriu, aşa cum fals apare în MdF, ci l-am scris din proprie iniţiativă pentru a scăpa de sîcîielile lor. Şi de data asta, de sine diplomatat al revoluţiei Săpătoru, ştie totul fără să ştie nimic“.
,Nicio biserică ortodoxă nu a tras clopotele pentru martirii Timişoarei
,,Cu circa două săptămîni înaintea revoluţiei, am folosit ocazia că Laci Orban era în posesia cheii apartamentului unei studente la Braşov şi ne-am întîlnit în acel apartament din 13 Dec., eu, Mişu Dalea şi Laci. Laci adusese un maldăr de almanahuri ce aveau pe prima pagină portretul lui Ceauşescu. Am tăiat portretele şi am „pictat" gratii pe portrete. Am aşteptat să se usuce vopseaua şi am plecat, eu şi Mişu Dalea. Laci Orban a rămas să facă ordine şi curăţenie şi a luat, la plecare, toate portretele cu Ceauşescu după gratii cu sine şi le-a ascuns acasă sub covor.Că adunarea de comemorare a morţilor de la Timişoara va fi la Big a fost de la bun început stabilit, aveam şi semnul cu mîna deschisă ce arăta 5, la 5 la Big. Despre Corso nu a fost nicicum vorba. Nu ştiu cine lansase însă şi această ştire falsă, aşa că înainte de 5 a trebuit să trec pe Corso şi să fac la lume semnul cu mîna deschisă: la 5 la Big, la Big!
În dimineaţa zilei de 21 dec. am mers în centru pentru că trebuia să facem cît mai larg cunoscută adunarea de la 5 la Big şi să rezolvăm chestiunea tragerii clopotelor la biserici. Intrînd în Negoiu m-am aşezat la o masă unde se aflau deja George Constantin şi Stelică Săpătoru. Le-am spus şi lor despre adunarea comemorativă de la 5 la Big, invitîndu-i prin aceasta să participe. După care am ieşit. (Convingerea mea este că atunci a luat d-l de sine diplomatat al revoluţiei Săpătoru pentru prima dată contact cu mişcarea revoluţionară incipientă din Făgăraş. Poate că mă înşel. Dacă mă înşel îmi cer iertare. Aceasta este însă convingerea mea.) M-am întîlnit apoi cu Mişu Dalea şi cu Günther Stefani zis şi „Mîţu ăl mare". Discutînd chestiunea tragerii clopotelor la biserici, am hotărît ca eu şi Mişu Dalea vom merge la bisericile ortodoxe, Mîţu va merge la saşi, la Biserica Evanghelică şi va încerca să găsească pe cineva pentru Biserica Catolică (Pater). Dacă mă înşel în privinţa lui Mîţu rog să fiu corectat şi cel care a fost la Biseriaca Evanghelică să spună adevărul. Pînă atunci ramînem la versiunea cu Mîţu, pentru că cineva a fost cu siguranţă la Biserica Evanghelică, aceasta fiind singura care la ora 5 a tras clopotele. La Biserica Brâncovenească preotul ne-a promis să tragă clopotele şi ne-a vîndut 250 de lumînări (clopotele însă nu le-a tras). La Biserica Ortodoxă din Codru Drăguşanu nu am înregistrat nici o reacţie pozitivă. A rămas ca Mişu să meargă la Biserica din Cimitir. Din cîte ştiu eu, nici o biserică ortodoxă nu a tras clopotele. Preotul din Cimitir însă a fost cu noi, în stradă la Revoluţie. El a spus în stradă, la Biserica Brâncovenească, Tatăl Nostru şi nu preotul de la această Biserică. Iarăşi ştie Săpătoru totul despre toate fără să ştie nimic. Iar lumînările ce au fost date oamenilor la Big nu au fost cumpărate de el“.
,,Important este că la Big nu am rămas singuri“
,,Adevărul este, pînă la urmă, simplu. Nu cred că este cu adevărat important cine şi cîţi au fost cîteva minute singuri la Big. Cu adevărat important este că n-am rămas singuri. Că după cîteva minute de friguroasă singurătate, am avut căldura inimilor deschise ale fraţilor ce au venit şi au participat. Asta este cu adevărat important. Doar am cîntat cu toţii „Deşteptă-te Române“ într-o emoţie la unison, înălţătoare şi purificatoare. Asta nu v-o amintiţi d-lor diplomataţi ai revoluţiei!După aceasta am spus oamenilor că ne întîlnim şi mîine la aceeaşi oră. Cineva a spus însă: „De ce mîine? Să mergem acum să-i dăm jos! Să mergem la partid!" Şi, pentru că ideea ni s-a părut la toţi bună, am zis să mergem la partid! Şi am mers. În timp ce se forma coloana pe şosea ca să mergem la partid, au sosit în viteză TAB-urile de la U.M. din T.V.. Nu ştiu cu ce intenţie au intrat atît de brutal în coloana de oameni. Din fericire oamenii s-au ferit la timp şi nu a fost nimeni lovit. TAB-urile au luat poziţie în faţa sediului P.C.R. care era şi Primărie, iar noi ne-am masat peste drum de ei în Piaţa Republicii. În faţa Primăriei s-a format un cordon de miliţieni. Am constatat că între ei nu era nici unul care să fi făcut rondul prin oraş şi prin aceasta să fi avut probleme cu populaţia. Probabil că au fost toţi scribi de prin birouri. Asta arată că d-l Luca, comandantul Miliţiei şi apoi al Poliţiei, avea cu adevărat inteligenţă politică“.
Armata a fraternizat cu revoluţionarii
,,Se lăsase o linişte extrem de tensionată cînd, la Primărie, s-a spart un geam. A fost un şoc teribil pentru toţi şi ar fi putut fi fatal. Dintr-un impuls dincolo de raţiune, am sărit şoseaua în cîtiva paşi şi m-am postat în faţa miliţienilor, spunînd oamenilor că nu ei sînt vinovaţi, ei îşi fac numai meseria, vinovatul este Ceauşescu, el trebuind să cadă. Copleşitoarea tensiune s-a destins simţitor, am reintrat în rîndul manifestanţilor şi am hotărît să mergem să scoatem oraşul în stradă. Am mers spre intersecţia Negoiu - Garofiţa, unde unii voiau la Miliţie, ne-am opus din răsputeri şi am orientat coloana spre Liceul Radu Negru pentru a merge în 1 Decembrie şi apoi în 13 Decembrie. Cînd am ajuns, pe 1 Decembrie, spre linia ferată a apărut în coloană Laci Orban cu steagul tricolor fără stemă. Cu Tricolorul Găurit! Laci Orban adusese şi portretele lui Ceauşescu după gratii şi le-a dat manifestanţilor. Asta aţi avut d-le diplomatat al revoluţiei Androne, nu un tablou, ci un portret tăiat dintr-un almanah şi pus de noi după gratii. Domnilor istorici, vă rog să luaţi notă: la Făgăraş, pe 21 decembrie 1989, noi am avut în stradă Tricolorul Găurit, simbol al Revoluţiei noastre Anticomuniste.O bună parte din noi am mers din 1 Decembrie în strada Gării pentru a reveni în oraş. Aici ne-au ajuns TAB-urile. Cînd au făcut joncţiunea cu noi au oprit şi, din primul TAB, a ieşit, prin turelă, un maior de blindate (cred să îmi amintesc că se numea Radu, maiorul Radu; a fost şi în FSN-ul provizoriu imediat după Revoluţie) şi-a ridicat căciula cu stema de maior şi a spus „Armata e cu noi". Noi toţi am răspuns într-un glas „Armata e cu noi". Deci, la Făgăraş, pe 21 decembrie 1989 Armata a fraternizat cu revoluţionarii. Şi asta vă rog, d-lor istorici, să o consemnaţi. Şi spun cu revoluţionarii şi nu cu manifestanţii, pentru că, încă din strada 1 Decembrie, cei ieşiţi în stradă ca disperaţi ce nu mai puteau accepta un sistem bazat pe minciună, furt, manipulare şi crimă, au scandat „Jos comunismul". Acesta este actul prin care disperaţii au devenit revoluţionari. Acesta este actul eminamente revoluţionar. A cere „Jos comunismul".“
Noaptea fanteziilor
,,Din strada Gării am mers în strada T.V. unde, ajunşi la Biserica Brâncovenească, am oprit, toată lumea a îngenunchiat şi preotul din Cimitir a spus Tatăl Nostru. După acest act de închinare la Atotputernicul, mulţi au depus lumînările la Troiţă şi s-au dus la casele lor. Eu m-am găsit cu Mişu Dalea care era cu un cunoscut. Acesta mi-a spus că nu e bine să merg acasă, în garsonieră, e mai bine să merg cu Mişu la el acasă şi să înnoptăm acolo. Am găsit că are dreptate şi am mers la el. Locuia într-un apartament într-un bloc de patru etaje din T.V. nu departe de blocul A turn unde locuiam eu. Aici d-l de sine diplomatat al revoluţiei Săpătoru fantazează întrecîndu-se pe sine. Cît de grea a fost noaptea aceea în turnul Bisericii Evanghelice nu ştiu. Eu nu am înnoptat în turnul Bisericii Evanghelice. Şi, la drept vorbind, mă îndoiesc foarte tare că el a înnoptat acolo. (Perfida, atotprezenta autoamăgire la lucru.)“
Bucurie nemanipulată
,,A doua zi, pe 22 decembrie, puţin după 9 am ieşit în oraş şi am mers în centru unde am cumpărat, în libraria Facla, două „Omagii" ale „tovarăşului". Episoadele cu „Omagiile" nu fac obiectul fantazărilor d-lor diplomataţi ai revoluţiei, aşa că le las deoparte. În jur de ora 10 s-a format din nou o coloană şi ne-am îndreptat, trecînd din nou pe 1 Decembrie, spre Combinat pentru a scoate lumea în oraş. Înainte de a ajunge la bifurcarea Hurez - Combinat am zărit o Dacie care venea dinspre Hurez şi care făcea semnale cu luminile. Ajungînd la noi a oprit. Cel ce şofa a coborît şi ne-a strigat „A căzut tiranul". În acel moment coloana a părut că explodase. Unii fugeau în extaz strigînd „A căzut tiranul", alţii au pus panourile cu realizările socialismului la pămînt şi le-au călcat în picioare. După această descărcare euforică ne-am reîncolonat şi am mers spre Combinat. În dreptul Şcolii Generale am făcut joncţiunea cu coloana care venea deja din Combinat şi, împreună, ne-am întors în oraş. După trecerea pe sub podul căii ferate m-am întors să văd cîţi veneau cu noi şi am rămas înmărmurit, toată şoseaua pînă la fabrica de fulgi era o masă compactă de oameni. Străzile pînă la Primărie erau înţesate de lume. Piaţa Republicii era o mare de oameni. Cred că în acea zi au fost în stradă, în Făgăraş, mai bine de 10.000 de oameni. Actul nostru Revoluţionar Anticomunist a fost unul autentic. Cei ieşiţi în stradă în 21 decembrie au fost cu toţii nişte disperaţi cinstiţi. Cei ce s-au bucurat cu noi în 22 au fost oameni normali, obişnuiţi, nemanipulaţi de nici un fel de forţe oculte“.
,,Nu am fost un pedagog bun“
,,A rămas să fac judeţ cu minciunile ce privesc direct persoana mea. Nu am fost un pedagog foarte bun cum vrea să ştie MdF. Nu am fost nici măcar un bun pedagog, pentru că nu am avut răbdarea caracteristică şi necesară unui bun pedagog, eu repezind şi ironizînd elevii. Asta este profund anti-pedagogic. Am înţeles prea tîrziu că elevii vin la şcoală să înveţe şi nu să dea zilnic examene. Funcţia fundamental pedagogică a profesorilor şi învăţătorilor este de a găsi mijloacele adecvate ca elevii să înveţe în orele cît sînt la şcoală. Asta nu am făcut şi din această cauză elevii mei au pierdut cu mine şi nu au cîştigat. Îmi pare nespus de rău.E posibil să fi fost simpatizat de elevi, sau de unii dintre ei, dar simpatia în rîndul elevilor este pentru un professor, de cele mai multe ori, o notă proastă şi una bună. Respectul pentru calităţi pedagogice dovedite ar fi cu totul altceva. Am dat ceea ce se numea "meditaţii" şi am primit bani pentru asta. În garsoniera mea aveam, cît pare asta de neobişnuit, patru piese de mobilă ce poartă numele curent de scaune. E adevărat că două dintre ele erau mai tot timpul ocupate de cărţi. Pe caietele cu texte din Eliade, Cioran, Nae Ionescu şi sanscrită nu am permis nimănui să se aşeze. Copii manuscrise după Noica nu am avut de ce să fac, operele lui fiind publicate şi eu avînd cărţile lui. Pe Noica, spre marele meu regret nu am reuşit să-l întîlnesc niciodată, iar la înmormîntarea lui, cu toată părerea de rău nu am putut fi prezent. Cine a frecventat "Negoiu" şi alte locaşuri asemenea nu are calificarea morală să-mi amintească de „căderile mele în patimă". Despre asta pot să vorbesc eu însumi cu obiectivitate şi detaşare“
Dalea, arestat în Palatul Victoria
La adunarea de la Casa de Cultură pentru strîngerea de semnături pentru punerea mea în libertate, s-a făcut o afirmaţie pe care citind-o, am rămas perplex. Eu am fost nici mai mult, nici mai puţin decît şef de promoţie (se întelege că la facultate). Dumnezeule Mare, de unde atîta pornire spre mistificare!? Păi fraţilor, eu am fost foarte departe de aşa ceva. Între noi fiind vorba, eu am repetat anul trei. Staţi! Nu e cazul să mă lapidaţi pentru asta. Departe de a fi o catastrofă, asta s-a dovedit pentru mine pînă la urmă o binefacere. Am stat în Cluj un an în plus care a însemnat un an în plus în Biblioteca Centrală Universitară. Şi asta mi-a făcut cu adevărat bine. Pînă la urmă i-am păcălit pe universitarii clujeni şi mi-au dat diplomă. Iar la şcoala chimică, începînd să predau fizica, am început încetul cu încetul, să chiar pricep cîte ceva din ce va să zică fizica. În orice caz destul cît să nu mă fac de rîs in faţa clasei. Metoda însă vă sigur că este bună, funcţioneză sută la sută dacă cineva vrea cu adevărat să înveţe ceva, dacă vrea cu adevărat să priceapă ceva, trebuie să înceapă să dea lecţii despre asta. Succesul este garantat.
Arestat am fost nu în timpul evenimentelor din Piaţa Universităţii, ci pe data de 18 februarie 1990 în Palatul Victoria, reşedinţa de pe atunci a Guvernului provizoriu FSN. În Palatul Victoria, contrar afirmaţiilor mincinoase, strînse ca probe în dosarul meu penal, nu am comis distrugeri, ci m-am opus distrugerilor. Nu m-am opus însă aruncării pe fereastră a ,,operelor tovarăşului Ceauşescu“. Asta nu o consider distrugere. Tot acolo, în Palatul Victoria, am elaborat şi redactat „Declaraţia în opt puncte a protestatarilor din Piaţa Victoriei", declaraţie care a fost citită la televiziune de un student şi dată seara pe post, la o oră cînd noi cei din Palat, eram în curs de arestare. Am fost ţinut 37 de zile în arestul de la subsolul Poliţiei Capitalei. După punerea mea în libertate provizorie am aflat de fenomenul „Piaţa Universităţii" şi mă mîndresc să fi fost un Golan a Pieţei Universităţii, eu mergînd în fiecare sfîrşit de săptămînă în „Zona liberă de neocomunism" din Piaţa Unversităţii pînă la brutala ei „demontare" de o mineriadă (din cele multe) ale fostului ministru ceauşist, emanatul (foarte rău miroşitorul) Revoluţiei, Ion Iliescu vinovat de crime capitale şi de crime imprescriptibile“.
,,Nu am fost informator“
Am ajuns acum la mărturisirea promisă la început. Iat-o. Nu am fost informator nici al Securităţii şi nici al Miliţiei. Am făcut armata (saşe luni) la securitate, la arma „Miliţie" pentru că nu am avut de ales, nu eu am vrut asta, ci ei au vrut-o. Datorită acestui fapt în 1978 maiorul de miliţie Tăutu a făcut o tentativă de a mă racola informator al lui. L-am refuzat categoric. Fapt pentru care am fost urmărit sistematic de miliţie, şicanat şi provocat. Am răspuns întotdeauna la provocări (de unde se vede că nu am fost un om cu adevărat inteligent) şi am primit sistematic amenzi pînă în pragul revoluţiei. Nu am avut contacte şi legături cu nici un fel de forţe mai mult sau mai puţin oculte, nici cu KGB şi nici cu CIA. Am ieşit în stradă din disperare şi din neputinţa de a mai accepta naţional-comunismul ca sistem bazat pe minciună, furt, manipulare şi crimă.“
,,Nu mă cheamă nimic în România“
,,Mai am acum de răspuns inteligentului Făgăraşan, care este sigur că am fost turnator la Secu şi că am luat şi bani pentru asta, numai pentru că nu am mers niciodată în ţară după stabilirea mea în Germania.
Inteligenţa Voastră Sclipitoare, cînd am venit în Germania, am mers direct la Zirndorf, unde m-am predat şi am solicitat azil politic. Mi s-a ridicat paşaportul românesc şi am primit un act de identitate german provizoriu. La trei zile după ce am dat Interviul mi s-a acordat azilul politic şi ca urmare am primit un act de identitate german în toată regula. Se numeşte Reisepass şi este unicul meu act de identitate atît pentru Germania cît şi pentru celelalte ţări. Pe o filă al acestui act stă scris: „Gültig für alle Länder ausgenommen Rumänien". În traducere: „Valabil pentru toate ţările cu excepţia României". Eu nu am, deci, dreptul formal de a merge în România. Aş fi putut face şi eu ca unii, care avînd şi ei un asemenea act de identitate, au primit de la Ambasadă viză pentru România şi au mers în ţară. Nu am făcut-o pentru că:
1. nu ar fi fost principial corect faţă de autoritatea germană care mi-a acordat azil politic tocmai pentru faptul că în Romania îmi era periclitată libertatea
şi
2. nu mă cheamă nimic în România. “
,,Cetăţenii liberi au ales un criminal“
La alegerile din mai 1990, cetăţenii liberi ai României, cu adevărat liberi, au pus în fruntea ţării un criminal calificat: pe Ion Iliescu. Şi spun “criminal calificat“ pentru că Ion Iliescu este direct vinovat de tot sîngele ce a curs in România după fuga dictatorului. Maşinaţia cu teroriştii pusă în operă de Iliescu şi acoliţii lui pentru a accede la putere, a-şi asuma puterea şi a şi-o asigura, este o crimă imprescriptibilă. Ion Iliescu s-a făcut vinovat în două rînduri de crimă de înaltă trădare. Prima dată pe 22 decembrie 1989 cînd a cerut să fie chemaţi ruşii pentru a ne "ocroti" de terorişti (de teroriştii pe care îi inventase şi pusese tocmai el la "lucru"). Să-i inviţi în 1989 pe ruşi să ocupe militar România, şi asta numai pentru a accede la putere, este o crimă capitală. Nu ar fi fost pentru prima dată cînd ruşii şi-ar fi pus la Bucureşti cozile de topor la putere. Pentru că Ion Iliescu a fost în mod dovedit coada de topor a lui Gorbaciov, asta a dovedit-o el însuşi fără putinţă de tăgadă, cînd a semnat cu Gorbaciov, în numele României, tratatul de aservirea României Rusiei Sovietice. Aceasta a fost a doua crimă de înalta trădare a lui Ion Iliescu. Prima dată ne-a salvat de ruşi generalul Guşe. Cetăţeni liberi ai României, aveti a-l ţine pe generalul Guşe in recunostinţă fără uitare. A doua oară ne-a scăpat de ruşi un cetăţean pe numele lui Boris Ielţin. Comică istoria asta cosmică, nu-i aşa?! ... Şi ironică, usturător de ironică. Am fost scăpaţi de ruşi de către un rus care fără multe fasoane, l-a pus pe reformatorul salvator al comunismului Gorbaciov, l-a presat între filele cărţii de istorie. Aveţi, cetăţeni liberi ai României, a aprinde şi pentru el o lumînare în decembrie. Şi pentru că cetăţenii liberi ai României l-au pus de trei ori pe un criminal în fruntea ţării, nu am, Inteligenta Voastră Sclipitoare, nici o chemare de a merge în ţară. Domnilor diplomataţi ai revoluţiei le spun: luaţi aminte şi nu mai minţiţi. Minciuna este o crimă capitală. Pentru că este crimă împotriva Informaţiei. Şi Informaţia este substanţa metafizică a lumii. Luaţi aminte!
Fratelui meu de arme Laci Orban îi cer iertare pentru puţinătatea rîndurilor ce i le-am consacrat. Am avut de corectat multe neadevăruri puse pe seama mea. Şi vreau să-l consolez pentru faptul că nu a fost niciunde pomenit. Faptul că nu ai fost pomenit, frate Laci, este pînă la urmă un cîştig. Nu s-au pus în circulaţie pe seama ta minciuni şi neadevăruri. În afara de marele neadevăr ce constă în omisiune“.
A scris aceste rînduri Alecu Dalea, fost profesor la Şcoala Chimică din Făgăraş. Nürnberg, 14 februarie 2010.
|
