Ţara suspinelor

Dacă există o ţară a obezilor s-ar numi Obezomia. Dacă există o ţară a sărăciei, ar fi denumită Sărămia. Dacă există o ţară a prostiei numele ei ar fi Prostomia. Dacă există o ţară a minciunii ar fi Minciumia. Dacă există o ţară a nesimţirii s-ar numi Nesinţimia. Dacă există o ţară de corupţi eu aş numi-o Corupţimia. Dacă ar fi o ţară a manelelor, ea ar fi Manelia. Putem merge la infinit cu astfel de ţări pentru că materie primă se găseşte din belşug. Dar cum ar fi să se trăiască în astfel de ţări?! Noi, românii, ne-am adapta cu siguranţă printre obezi, printre săraci, printre proşti, printre nesimţiţi, printre manelişti sau printre corupţi. Pentru că de două decenii am căpătat oareşce experienţă în aceste ţări imaginare. Am devenit obezi în proporţie de 70% pentru că nu ne mai interesează cum arătăm date fiind condiţiile actuale de trai. Sînt peste 15 milioane de români săraci pentru că n-au locuri de muncă, n-au salarii, n-au pensii garantate pentru un nivel de trai decent, n-au locuinţe, n-au după ce bea apă. Sînt consideraţi români proşti toţi aceia care se lasă amăgiţi de politicienii care vor să acceadă în fruntea ţării şi le cerşesc şi le obţin votul. Sînt catalogaţi ca nesimţiţi acei români care au ajuns să nu-şi poată achita facturile nesimţite la utilităţi, sau chiriile nesinţite şi ele, sau reţetele de medicamente necompensate, sau bucatele de pe masa copiilor, sau ratele la creditele obţinute cu buletinul, sau taxele şcolare ale pruncilor, sau şpaga pentru medici, dascăli, politicieni. Sînt români corupţi aceia care pretind şpagă, comisioane, funcţii, case, maşini şi pe care îi vedem la orice agenţie, birou, direcţie, minister, partid. Sînt manelişti majoritatea românilor care se bucură ascultînd muzica artiştilor de Ferentari şi dau pe bandă rulantă imnuri de campanie. Poate astfel de ţări n-au nevoie de reforme care să reducă cheltuielile din învăţămînt, din sănătate, din agricultură, din infrastructură, din familii, din biserică sau cele de înmormîntare. Bugetele în aceste ţări ar fi la limita crizelor perpetue cu impact asupra cetăţeanului de rînd fie el pensionar, şomer, muncitor cu leafă minimă, dascăl a cărei şcoală şi-a pierdut personalitatea juridică şi a fost comasată, medic al unui spital restructurat, inginer în căutarea unui job, absolvent de liceu sau facultate aflat la coada agenţiei de şomaj, constructorului fără pile la lucrări publice, meseriaşului cu domeniul de activitate desfiinţat, politicianului fără partid de guvernămînt, conaţionalului căzut în dizgraţie, preotului divorţat şi rămas fără cultul preferat, ziaristului scăpat de sub controlul mogulului ambiţios, investitorului ieşit din lista de priorităţi a primarului, ministrului sau preşedintelui, pruncului scos din programul de gratuitate pentru trusou sau lapte praf, directorului demis pentru rigiditatea coloanei vertebrale, cetăţeanului certat cu aurul tăcerii sau contribuabilului care îşi cere drepturile constituţiei nerevizuite. Din păcate, toate acestea le întîlnim de 20 de ani în România, ţara suspinelor.

Comments

Comentariu nou

Cautare

Cele mai noi articole

Cele mai citite articole

EDITORIAL

Cu spatele la altar!

Oamenii bisericii privesc, aplaudă şi se complac în mocirla politică. Preoţi, primari, miniştri mint în faţa altarului. O şedinţă politică în faţa altarului. Au fost ingredientele unei acţiuni desfăşurate într-o biserică din judeţul Prahova, organizată de preoţi, parlamentari, primari, miniştri. Toţi s-au înşirat la o masă împodobită, amplasată în faţa altarului, dar cu spatele la altar. S-a vorbit mult şi degeaba.

S-a aplaudat, s-a bisat, iar la sfîrşit s-a trecut la îmbrăţişări şi pupături de mîini. Care pe care. Pe oameni îi pot înşela şi manipula, dar pe Dumnezeu, cu siguranţă, nu!Încă o dovadă că în ziua de azi religia şi biserica nu mai înseamnă credinţă. Aşa vor ei, tagma preoţească şi acei inşi care au impresia că stăpînesc lumea. În ziua de azi, omul trăieşte în nimicnicia lui, fără principii morale. Mare păcat!

Citește mai departe...

În ediţia tipărită

Făgărăsenii spun că s-au săturat de emisiunile politice de la TV

Piaţa mass-media din România abundă de televiziuni şi de radiouri care completează presa scrisă ca formatori de opinie. Toate sînt urmărite, într-o măsură mai mare sau mai mică, de cetăţeni, pentru că le consideră surse de informaţii. Mai nou şi internetul sau reţelele de socializare sînt folosite ca surse de informaţii, deşi nu arată întotdeauna realitatea. În ultimii ani, cetăţenii s-au maturizat în ceea ce priveşte alegerea sursei din care obţin informaţiile care le arată ce se întîmplă în jurul lor, în oraşul, judeţul în care locuiesc sau în ţară. Tocmai de aceea, numărul celor care urmăresc emisiuni Tv sau radio este diferit. (Continuarea doar în ediţia tipărită)

Citește mai departe...