Misterul pascal al Crucii |
![]() |
Marţi, 30 Martie 2010 16:11 | ||||||
,,Misterul pascal al Crucii şi Învierii lui Cristos se află în centrul Veştii celei bune pe care apostolii şi, urmîndu-i pe ei, Biserica trebuie s-o vestească lumii. Planul de mîntuire al lui Dumnezeu s-a împlinit «o dată pentru totdeauna»“ (Evrei 9, 26) prin moartea răscumpărătoare a Fiului său, Iisus Cristos. Procesiunile de la Ierulalim Palestina biblică nu este numai ţara pelerinajelor, ci şi a marilor procesiuni religioase. Cele mai impunătoare sînt cele legate de Patimile Mântuitorului şi de Înviere. Drumul Crucii - Via Dolorosa sau Via Crucis - aminteşte omului măsura dragostei lui Dumnezeu faţă de el. Această dragoste se vede, mai mult decît oricînd, în Vinerea Mare, cînd credincioşii păşesc pe urmele Mântuitorului, pe străduţele înguste ale vechiului oraş Ierusalim. După tradiţia Bisericii din Ierusalim, Drumul Crucii este împărţit în 14 popasuri; fiecare dintre ele marchează un eveniment deosebit. Primele 9 opriri au loc în diferite puncte ale oraşului, pe cînd ultimele 5 opriri au loc în interiorul Bisericii Sfântului Mormânt. Fiecare dintre cele 14 opriri este însemnată cu o placuţă cu numarul ei. Începe Calvarul. Fiul lui Dumnezeu este judecat pentru păcatele noastre. Prea mult pentru un om, dar nu şi pentru El. ,,Au adus pe Iisus de la Caiafa în pretoriu. Şi era dimineaţă. Ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se întineze şi să poată mînca Paştile. Pilat deci a ieşit afară la ei şi Iisus primeşte Crucea pe umeri după o noapte de bătăi şi batjocură. ,,Iar ostaşii au adus pe Iisus în curte, adică în pretoriu, şi au adunat toată cohorta. L-au îmbrăcat cu purpură, au împletit o cunună de spini şi I-au pus-o pe cap. Apoi au început să-L salute: Plecăciune Împăratul Iudeilor! Şi-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau şi i se închinau. După ce şi-au bătut, astfel, joc de El, L-au dezbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus afară ca să-L răstignească“ (Marcu, 15, 16-20) Soldaţii romani pun partea transversală a Crucii în spatele lui Iisus. Este grea. Plin de răni şi extenuat, cade, dar ostaşii îi pun din nou Crucea în spate şi Îl biciuie. Rănile îi sînt adînci. Bucăţi din carne îi sar la lovirea biciurilor de tortură. Aveau plumb în vîrf pentru ca supliciul oricărui condamnat să fie din cale afară de greu. Funiile cu care Crucea i-a fost legată în spate îi fac răni, de asemenea. Trupul Său devine numai rană. Maria află că Fiul ei este dus la moarte de la celelalte femei care l-au însoţit pe Iisus în viaţa sa publică. Aleargă să-L întîmpine. Ar vrea să-L îmbrăţişeze, dar soldaţii brutali nu o lasă să se apropie de El. Privirile li se întîlnesc o clipă. Se privesc în ochi cu durere şi îşi unesc inimile în suferinţă pentru întreaga umanitate. Iisus este din ce în ce mai slăbit. Romanii se tem că va muri din cauza rănilor înainte de execuţie şi-l obligă pe un ţăran din Cirene să-i ducă crucea. ,,Pe cînd ieşeau, au găsit pe un om din Cirene, numit Simon, şi l-au silit să ducă Crucea lui Iisus“ (Matei 27, 32) În mulţime era o femeie care se numea Veronica. Iisus o priveşte duios. Inima ei este străpunsă de iubire şi de suferinţă. Aleargă la El şi îi şterge faţa plină de răni cu o maramă. Chipul Său se întipăreşte pe pînză. Prima icoană. Faţa dumnezeiască a Mîntuitorului transfigurată de suferinţă. La un anumit loc, Simon lasă Crucea care este pusă iar în spatele lui Iisus. Face cîţiva paşi şi cade a doua oară. Este ridicat de soldaţi şi pus să o ducă din nou. Nu mai poate. Este batjocorit şi bătut mereu. Femeile care mergeau în urma lui izbucnesc în plîns. El se întoarce spre ele şi le spune: ,,Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plîngeţi pe Mine, ci plîngeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri. Căci, iată, vor veni zile cînd se va zice: Ferice de cele sterpe, de pîntecele care n-au născut şi de sînii care Crucea devine ca un munte de plumb în spatele lui Iisus. Îl covîrşeşte cu totul. În fond avea doar un trup omenesc. În asta constă splendoarea creştinismului: Dumnezeu a luat un trup slab să sufere în el pentru noi. Omul suferinţei simte cum încheieturile mîinilor îi pleznesc, ochii stau Condamnaţii ajung la Golgota. Iisus este împreună cu doi tîlhari. Crucea sa este pusă jos. Se sapă groapa în care avea să fie împlîntată. Este dezbrăcat de haine. Din trupul încărcat de răni pentru păcatele oamenilor ţîşneşte sîngele ca dintr-un izvor. Hrănitorul făpturii stă dezbrăcat şi ruşinat aşteptîndu-şi osînda ca un tîlhar de rînd. Iisus este culcat pe Cruce, în mîini şi picioare i se bat piroane colţuroase. Sîngele curge din plin, El suferă cumplit, dar nu zice nimic. Nu scoate niciun zgomot. Era timpul tăcerii. Crucea este ridicată. ,,...Şi răstignindu-L, I-au împărţit hainele între ei, trăgînd la sorţi, ca să ştie ce să ia fiecare. Cînd L-au răstignit era ceasul al treilea. Deasupra Lui era inscripţia cu vina Lui: Împăratul iudeilor. Împreună cu El au răstignit doi tîlhari: unul la dreapta Lui şi altul la stînga Lui. Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: A fost pus în numărul celor fărădelege“. (Marcu 15, 24-28) Iisus este îngropat într-un mormînt pe care-l avea Iosif din Arimateea. ,,...Iosif a luat trupul, L-a înfăşurat într-o pînză curată de in şi L-a pus într-un mormînt nou al lui însuşi, pe care-l săpase în stîncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormîntului şi a plecat“. (Matei 27, 59-60)
Powered by !JoomlaComment 3.26
3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved." |