Exemplul polonez |
Nu ştiu cum se face (dar bănuiesc), că în ultimii ani, în preajma Paştelui, DNA face ca prin minune un efort susţinut numai bun pentru a umple emisiunile televiziunilor şi a le creşte ratingul. Dacă anul trecut Paştele era cît pe ce să fie eclipsat de ,,drama“ lui Gigi Becali, care era închis pentru că făcuse pe justiţiarul, anul acesta show-ul Directiei Naţionale Anticorupţie s-a axat pe trei arestări spectaculoase, un înalt magistrat şi doi milionari, totul transmis non-stop de televiziunile de ştiri. Ca un ,,promo“ a fost agăţat înainte şi senatorul Cătălin Voicu, spre satisfacţia aceloraşi televiziuni. Nu o să comentez natura arestărilor, dar nu pot să nu remarc sicronizarea asta ciudat de perfectă. În acestă perioadă oamenii stau pe la casele lor, primesc musafiri şi uite că au pe tavă şi un subiect numai bun de dezbătut ore în şir. Potriveala asta a fost din nefericire întreruptă de o tragedie adevărată şi cu mult mai multă substanţă. Aeronava prezidenţială poloneză, cu 97 de pasageri la bord s-a prăbuşit la aterizarea pe aeroportul din Smolensk. În avion se afla crema politicii şi armatei din Polonia, în frunte cu preşedintele Lech Kaczynski. Toţi urmau să ia parte la evenimentele de comemorare organizate la 70 de ani de la masacrul de la Katin, unde trupele sovietice au ucis mii de polonezi. Deşi Kaczynski nu era chiar cel mai popular preşedinte din istoria recentă a Poloniei, zeci de mii de polonezi au ieşit sincer şi spontan în stradă pentru a-i aduce lui şi celor dispăruţi odată cu el un omagiu. Tragedia a unit o ţară întreagă, iar oamenii au simţit nevoia să îşi cînte imnul naţional. În viaţa politică poloneză este acum o mare gaură dar sînt sigur că Polonia va merge înainte, pentru că a dovedit de-a lungul istoriei că e o adevărată naţiune. Nici Hitler, cu toată furia lui, nu a putut să o distrugă şi nici comunismul impus de Stalin. Chiar şi actuala criză economică mondială a fost demontată rapid de polonezi pentru că în cei 20 de ani trecuţi de la dispariţia comunismului au ştiut să facă reforme, să aibă o democraţie viabilă şi instituţii credibile. Dacă vrem să ţinem minte ceva din această Săptămînă Luminată care tocmai a trecut, ar trebui să ne amintim că nu contează ceea ce credem că sîntem acum, ci modul în care vom fi pomeniţi. Ar trebui să facem mai mult şi să ne plîngem mai puţin, oricît de greu este.
Powered by !JoomlaComment 3.26
3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved." |