Anteic si eolian

În modul de a percepe realitatea sîntem de multe ori, ajutati de simboluri categoriale, care vin din strãvechime. Aplicîndu-le în lumea noastrã, întelegem mai bine ce s-a îântîmplat cu noi, sub semnul actualitãtii si eternitãtii. Asadar, în acceptiunea din acest text, omul anteic este legat indestructibil de pãmînt, din care îsi trage forta si existenta, în timp ce omul eolian îl reprezintã pe cel cãruia i-a fost sustras pãmîntul de sub picioare, ajungînd sã rãtãceascã în bãtaia vînturilor, fãrã punctul arhimedic de sprijin. Simtul proprietãtii este adînc sãdit în om si nu numai. Mai toate fiintele delimiteazã si protejeazã ce le apartine de ce este al altora. Omul devine deci stãpîn pe casa, pãmîntul si lucrurile sale dintr-o pornire naturalã. Legãtura cu pãmîntul, ograda pãrinteascã, casa, grãdina si ogorul fixeazã solid în spatiu si timp, o fiintã, o familie, un sat sau o comunitate de la oras. Comunismul a tins sã altereze însãsi natura umanã, slãbind în mod artificial tocmai legãtura omului cu pãmîntul, prin extirparea simtului de proprietate. Erai stãpîn pe casa ta dar nu si pe pãmîntul de sub casã! La sate, colectivizarea fortatã a deposedat milioane de oameni de averea funciarã, tãrãnimea fiind transformatã într-o clasã de pauperi agricoli. Ca pe un covor pe care îl smucesti brusc de sub picioare, pãmîntul a fost smuls de sub talpa tãranuluui, fãcînd sã cadã o întreagã clasã socialã din pozitie verticalã în... patru labe. Asa se face cã dintr-o fiintã anteicã, cu rãdãcinile adînc înfipte în pãmînt, românul a devenit un fel de pleavã umanã în bãtaia vînturilor, o fiintã eolianã. Axa verticalã a existentei sale, care îl fixase de mii de ani în spatiu si timp, a fost dintr-o datã retezatã. Consecintele pe plan moral si comportamental au fost si continuã sã fie incalculabile. Se creasã iluzia cã toto sîntem în mãsurã egalã producãtori si proprietari. Dar diferenta a constat în aceea cã nu toti s-au putu înfrupta în egalã mãsurã. Egalitarismul a fost lozinca, dar furtul pe apucate a devenit practica curentã. Numai cã puternicul simt natural de proprietate s-a rãzbunat. Sufletul acestui neam a fost atît de grav afectat încît nu putini sînt aceia care si astãzi se mai laudã cît de bine se descurcau în comunism. Asa au acumulat avere si stare activistii, securistii, militienii, gestionarii, maistrii, brigadierii, magazionerii, presedintii, contabilii, primarii, secretarii... si asa a fost ruinatã tara. Omul cinstit a fost considerat prost, neajutorat... Agoniseala usoarã, necinstitã, fãrã muncã proprie, a dus la revers, la un anumit dispret fatã de bunuri, la un mod risipitor de a fi si la satisfacerea plãcerilor vietii într-un registru minor, în chip neserios si inconsistent. Au înflorit astfel petrecerile în zi de lucru, la care luau parte tovãrãseste tot felul de sefi pe care subalternii din sate se vedeau nevoiti sã-i omeneascã si sã le cînte în strunã. Multi dintre acesti „cavaleri ai apocalipsei hãmesitilor“, linge blide, îngroasã azi, nostalgic, rîdnurile unor partide în care nu cred, dar pe care le atîtã si le intoxicã cu falsul lor patriotism sau cu nu nationalism scandalos, agresiv. În fapt ei nu fac decît sã se lamenteze cã s-au dus timpurile cînd tãiau frunzã la cîini si mîncau si neau pe gratis. Dar poate ceea mai gravã consecintã este cã tinerii români, îndepãrtati prin modele si educatie de aproape tot ce îi lega pe strãbunii lor de pãmînt, descurajati si umiliti, fãrã perspective în propria tarã, lasã meleagul natal si o iau încotro vãd cu ochii. Legãtura anteicã îsi va lua revansa abia mai tîrziu si de celel mai multe ori prea tîrziu!. Si numai atunci cînd fiecare în parte va întelege cã fãrã axa ce izvoreste din pãmîntul propriu, existenta e goalã, pur biologicã. (Viorel Paltin, 2006)

Comments

Comentariu nou

Cautare

Cele mai noi articole

Cele mai citite articole

EDITORIAL

Cu spatele la altar!

Oamenii bisericii privesc, aplaudă şi se complac în mocirla politică. Preoţi, primari, miniştri mint în faţa altarului. O şedinţă politică în faţa altarului. Au fost ingredientele unei acţiuni desfăşurate într-o biserică din judeţul Prahova, organizată de preoţi, parlamentari, primari, miniştri. Toţi s-au înşirat la o masă împodobită, amplasată în faţa altarului, dar cu spatele la altar. S-a vorbit mult şi degeaba.

S-a aplaudat, s-a bisat, iar la sfîrşit s-a trecut la îmbrăţişări şi pupături de mîini. Care pe care. Pe oameni îi pot înşela şi manipula, dar pe Dumnezeu, cu siguranţă, nu!Încă o dovadă că în ziua de azi religia şi biserica nu mai înseamnă credinţă. Aşa vor ei, tagma preoţească şi acei inşi care au impresia că stăpînesc lumea. În ziua de azi, omul trăieşte în nimicnicia lui, fără principii morale. Mare păcat!

Citește mai departe...

În ediţia tipărită

Făgărăsenii spun că s-au săturat de emisiunile politice de la TV

Piaţa mass-media din România abundă de televiziuni şi de radiouri care completează presa scrisă ca formatori de opinie. Toate sînt urmărite, într-o măsură mai mare sau mai mică, de cetăţeni, pentru că le consideră surse de informaţii. Mai nou şi internetul sau reţelele de socializare sînt folosite ca surse de informaţii, deşi nu arată întotdeauna realitatea. În ultimii ani, cetăţenii s-au maturizat în ceea ce priveşte alegerea sursei din care obţin informaţiile care le arată ce se întîmplă în jurul lor, în oraşul, judeţul în care locuiesc sau în ţară. Tocmai de aceea, numărul celor care urmăresc emisiuni Tv sau radio este diferit. (Continuarea doar în ediţia tipărită)

Citește mai departe...