Anteic si eolian |
În modul de a percepe realitatea sîntem de multe ori, ajutati de simboluri categoriale, care vin din strãvechime. Aplicîndu-le în lumea noastrã, întelegem mai bine ce s-a îântîmplat cu noi, sub semnul actualitãtii si eternitãtii. Asadar, în acceptiunea din acest text, omul anteic este legat indestructibil de pãmînt, din care îsi trage forta si existenta, în timp ce omul eolian îl reprezintã pe cel cãruia i-a fost sustras pãmîntul de sub picioare, ajungînd sã rãtãceascã în bãtaia vînturilor, fãrã punctul arhimedic de sprijin. Simtul proprietãtii este adînc sãdit în om si nu numai. Mai toate fiintele delimiteazã si protejeazã ce le apartine de ce este al altora. Omul devine deci stãpîn pe casa, pãmîntul si lucrurile sale dintr-o pornire naturalã. Legãtura cu pãmîntul, ograda pãrinteascã, casa, grãdina si ogorul fixeazã solid în spatiu si timp, o fiintã, o familie, un sat sau o comunitate de la oras. Comunismul a tins sã altereze însãsi natura umanã, slãbind în mod artificial tocmai legãtura omului cu pãmîntul, prin extirparea simtului de proprietate. Erai stãpîn pe casa ta dar nu si pe pãmîntul de sub casã! La sate, colectivizarea fortatã a deposedat milioane de oameni de averea funciarã, tãrãnimea fiind transformatã într-o clasã de pauperi agricoli. Ca pe un covor pe care îl smucesti brusc de sub picioare, pãmîntul a fost smuls de sub talpa tãranuluui, fãcînd sã cadã o întreagã clasã socialã din pozitie verticalã în... patru labe. Asa se face cã dintr-o fiintã anteicã, cu rãdãcinile adînc înfipte în pãmînt, românul a devenit un fel de pleavã umanã în bãtaia vînturilor, o fiintã eolianã. Axa verticalã a existentei sale, care îl fixase de mii de ani în spatiu si timp, a fost dintr-o datã retezatã. Consecintele pe plan moral si comportamental au fost si continuã sã fie incalculabile. Se creasã iluzia cã toto sîntem în mãsurã egalã producãtori si proprietari. Dar diferenta a constat în aceea cã nu toti s-au putu înfrupta în egalã mãsurã. Egalitarismul a fost lozinca, dar furtul pe apucate a devenit practica curentã. Numai cã puternicul simt natural de proprietate s-a rãzbunat. Sufletul acestui neam a fost atît de grav afectat încît nu putini sînt aceia care si astãzi se mai laudã cît de bine se descurcau în comunism. Asa au acumulat avere si stare activistii, securistii, militienii, gestionarii, maistrii, brigadierii, magazionerii, presedintii, contabilii, primarii, secretarii... si asa a fost ruinatã tara. Omul cinstit a fost considerat prost, neajutorat... Agoniseala usoarã, necinstitã, fãrã muncã proprie, a dus la revers, la un anumit dispret fatã de bunuri, la un mod risipitor de a fi si la satisfacerea plãcerilor vietii într-un registru minor, în chip neserios si inconsistent. Au înflorit astfel petrecerile în zi de lucru, la care luau parte tovãrãseste tot felul de sefi pe care subalternii din sate se vedeau nevoiti sã-i omeneascã si sã le cînte în strunã. Multi dintre acesti „cavaleri ai apocalipsei hãmesitilor“, linge blide, îngroasã azi, nostalgic, rîdnurile unor partide în care nu cred, dar pe care le atîtã si le intoxicã cu falsul lor patriotism sau cu nu nationalism scandalos, agresiv. În fapt ei nu fac decît sã se lamenteze cã s-au dus timpurile cînd tãiau frunzã la cîini si mîncau si neau pe gratis. Dar poate ceea mai gravã consecintã este cã tinerii români, îndepãrtati prin modele si educatie de aproape tot ce îi lega pe strãbunii lor de pãmînt, descurajati si umiliti, fãrã perspective în propria tarã, lasã meleagul natal si o iau încotro vãd cu ochii. Legãtura anteicã îsi va lua revansa abia mai tîrziu si de celel mai multe ori prea tîrziu!. Si numai atunci cînd fiecare în parte va întelege cã fãrã axa ce izvoreste din pãmîntul propriu, existenta e goalã, pur biologicã. (Viorel Paltin, 2006)
Powered by !JoomlaComment 3.26
3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved." |