Autorul acestor rînduri, n-a încetat sã „cauterizeze“, sã ardã cu fierul rosu al cuvîntului, potrivit propriei întelegeri a lucrurilor, si a dorintei de bine, relele politice, economice si sociale care ne dominã, cu credinta cã lauda necontrolatã, narcisismul, ce ne gîdilã frumos urechia si orgoliul national, sînt confortabile pentru toatã lumea, dar nu conduc la progres si nu se potrivesc cu timpurile tulburi pe care le trãim. Evident, este epocã de tranzitie care pare a se eterniza! Poate cã vrem sau nu sã ne întoarcem în „viitorul de aur al omenirii“, acea Fata Morgana, cu care am fost amãgiti de comunism ani de-a rîndul sau de un trecut mai îndepãrtat de care ne-a fost greu sau imposibil sã ne aducem aminte, trecut ce n-a fost nici el roz sau ideal, desi reprezenta o anumitã normalitate si un fel de continuitate cu istoria noastrã dublu milenarã. Întoarcerea în timp s-a dovedit imposibilã din mai multe motive: în primul rînd pentru cã România, dulce-amara noastrã tarã s-a schimbat vreme de 50 de ani atît de radical, încît nu s-a mai putut regãsi pe sine si nu si-a mai putut reafla continuitatea, matca fiintalã. Rîndul de oameni care au fãcut România din 1918, cu sufletul, mintea, armele si bratele, au pus prin efectul biologic al caducitãtii vietii si succesiunii generatiilor, caputl în tãrînã. România mai existã nominal în geografia lumii, limba noastrã româneascã „ca un fagure de miere“, mai dãinuie încã la Pontul Euxin, între Carpati, Danubiu, Tisa si Nistru asa cum continuã sã vieze minunile lui Dumnezeu, pe care le vedem în policromia florilor, în gîze si în ce mai însufleteste aceastã planetã tot mai sãracã si tot mai murdarã. Pãsim în viitor înfrigurati si tristi de ce se întîmplã cu noi si de ce se petrece pe glob. Ne-am învãtat sã ne multumim cu un surogat de existentã, cu sferturi de mãsurã, cu o muncã întristãtor de ineficientã si de slab productivã, astfel încît sã nu putem da copiilor nostri nicio sperantã de viatã mai bunã. Cred cã ceva nu e în ordine cu noi, iar dacã vom vrea sã îndreptãm lucrurile va trebui sã începem prin a stîrpi rãul care ne roade pe dinãuntru. Va trebui sã începem un rãzboi necrutãtor împotriva nouã însine. Va trebui sã întelegem odatã pentru totdeauna cã minciuna, hotia, înselãciunea nu mai au loc în viata noastrã. An de an noi nu reusim ca natiune sã ne acoperim nevoile elementare de hranã, cãldurã, îmbrãcãminte, curãtenie si sãnãtate. Nu avem justitie si dreptate socialã, dar pãstrãm o spoialã de societate civilã cu legi, guverne, parlamentari si institutii caricaturale, roase de lãcomie, iniferente fatã de popor si fatã de ele însele. Nu facem decît sã perpetuãm si sã aruncãm pãcatele noastre asupra noilor generatii, pe care le crestem în acelasi fel egoist, dusmãnos fatã de aproape, desi ne proclamãm o tarã crestinã. Mari si nejustificate discrepante s-au sãpat în acesti ultimi ani în societate, prin sãrãcirea pînã la limita cea mai de jos si prin îmbogãtirea scruntatã, obraznicã, fãrã limite a unei infime minoritãti. N-am reusit sã creem decît o peliculã subtire de sfertodocti îmbuibati, care defraudeazã finantele, umflã facturile la electricitate, gaze si apã, schimbã partidele ca tiganii caii, dar n-am favorizat si am împiedicat cu toatã energia formarea unei clase de mijloc, pozitive, optimiste si prospere. Oare cei care conduc destinele acestei tãri nu înteleg cã bunãstarea lor rãmîne doar un fapt biologic si cã pãcatul de a trãi într-o sferã caldã, pusã cu nepãsare în mijlocul unui întreg popor înfometat nu va fi iertat de Pronia Cereascã în vecii veciilor, cã fãrãdelegile unora se vor întoarce cu asprime asupra copiilor lor. (Viorel Paltin, 2002)

Comments

Comentariu nou Cautare

Scrieti comentariu
Nume:
Email:	fara notificarecu notificare
Titlu:
	Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

Powered by !JoomlaComment 3.26

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."