Lumi paralele

     Un articol publicat în Monitorul de Fãgãraş este ca un glonţ pentru liberalii din administraţia publicã localã de la Fãgãraş. Spun asta pentru cã şi-au dat frîu liber ideilor şi furiei într-o şedinţã a comisiei economice din legislativ. Erau ca nişte viespi care şi-au înconjurat prada pentru a o anihila creindu-şi astfel liniştea de care au nevoie pentru a-şi duce planurile diabolice la bun sfîrşit. Cetãţeanul trebuie însã sã ştie cã nu este inclus în planul lor decît în calitate de contribuabil disciplinat care-şi plãteşte dãrile la buget din care ei, sã se înfrupte. Şi pentru cã n-au reuşit sã sperie condeiul, au trecut la ameninţãri directe, de tipul vom scie şi noi. Atacurile infecţilor galbeni din clasa politicã localã în presa favorabilã lor se vor întoace ca un bumeranbg asupra lor. Şi asta pentru cã oamenii ştiu sã discearnã minciuna de adevãr, ştiu sã vadã lipsurile, ştiu sã critice, ştiu sã-şi cearã drepturile. Cum poate liberalul din legislativ sã-i cearã fãgãrãşeanului sã-l creadã din nou cînd el îşi rupe maşina pe strada Negoiu în timp ce municipalitatea şi-a tras un stadion la suprapreţ cînd nu era necesar?
     Intimidare, ameninţare, atac murdar sînt armele liberalilor locali cu scopul de a pune pumnul în gura prersei scrise. La fel cum portocalii de la centru declarã presa o vulnerabilitate la siguranţa naţionalã. Mã întorc în urmã cu douã decenii pentru cã vreau sã-mi aduc aminte de începuturile presei scrise în România postdecembristã. Îmi vine în minte numele unui singur formator de ziarişti liberi, Ioan Cristoiu. La şcoala lui s-au format mulţi jurnalişti, care mai apoi au devenit şi ei formatori. Apãreau ziare pe bandã rulantã. Toate aveau un singur lucru în comun: informaţia. Presa şi-a dobîndit în scurt timp titulatura de „paznic al democraţiei“. Se respecta, atunci, Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului care spunea „Orice persoanã are dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare“.
     Izul de cernealã proaspãtã imprimatã pe hîrtia de ziar se resimţea în fiecare dimineaţã pe strãzi, în birouri, în cafenele, în instituţii publice, în oraşe, în comune şi în casele multor români. Toţi erau dornici sã afle noutãţi, sã se informeze asupra deciziilor aleşilor, sã comenteze acţiunile politicienilor, sportivilor, directorilor de orice fel, conaţionalilor de la capãt de ţarã sau ale semenilor lor de peste graniţe. Succesul era garantat pentru cã aceastã industrie a presei se baza pe onestitate şi respect. De multe ori, presa îşi disputa chiar şi locul I în topul încrederii populaţiei surclasînd Biserica sau Armata. Acum însã lucrurile s-au schimbat. Dacã pentru cititori presa a rãmas aceeaşi, în opinia celor de la conducere, reprezintã o vulnerabilitate. Putem spune şi fãrã sã greşim cã în România postdecembristã s-au creat douã lumi paralele. Una reprezentatã de marea masã a cetãţenilor sprijinitã de presã şi alta formatã din politicienii de toate culorile. La intersecţia acestor douã lumi, din patru în patru ani se vor declara învinşii şi învingãtorii. (Lucia Baki)

Comments

Comentariu nou

Cautare

Cele mai noi articole

Cele mai citite articole

EDITORIAL

Cu spatele la altar!

Oamenii bisericii privesc, aplaudă şi se complac în mocirla politică. Preoţi, primari, miniştri mint în faţa altarului. O şedinţă politică în faţa altarului. Au fost ingredientele unei acţiuni desfăşurate într-o biserică din judeţul Prahova, organizată de preoţi, parlamentari, primari, miniştri. Toţi s-au înşirat la o masă împodobită, amplasată în faţa altarului, dar cu spatele la altar. S-a vorbit mult şi degeaba.

S-a aplaudat, s-a bisat, iar la sfîrşit s-a trecut la îmbrăţişări şi pupături de mîini. Care pe care. Pe oameni îi pot înşela şi manipula, dar pe Dumnezeu, cu siguranţă, nu!Încă o dovadă că în ziua de azi religia şi biserica nu mai înseamnă credinţă. Aşa vor ei, tagma preoţească şi acei inşi care au impresia că stăpînesc lumea. În ziua de azi, omul trăieşte în nimicnicia lui, fără principii morale. Mare păcat!

Citește mai departe...

În ediţia tipărită

Făgărăsenii spun că s-au săturat de emisiunile politice de la TV

Piaţa mass-media din România abundă de televiziuni şi de radiouri care completează presa scrisă ca formatori de opinie. Toate sînt urmărite, într-o măsură mai mare sau mai mică, de cetăţeni, pentru că le consideră surse de informaţii. Mai nou şi internetul sau reţelele de socializare sînt folosite ca surse de informaţii, deşi nu arată întotdeauna realitatea. În ultimii ani, cetăţenii s-au maturizat în ceea ce priveşte alegerea sursei din care obţin informaţiile care le arată ce se întîmplă în jurul lor, în oraşul, judeţul în care locuiesc sau în ţară. Tocmai de aceea, numărul celor care urmăresc emisiuni Tv sau radio este diferit. (Continuarea doar în ediţia tipărită)

Citește mai departe...