Oamenii din antichitatea evreiascã şi conducãtorii lor vedeau în prooroci o posibilitate de a fi într-un contact permanent cu divinitatea supremã, cu Dumnezeu. Proorocii transmiteau voinţa sau nemulţumirile zeitãţii supreme. Monoteismul poporului evreu nu permitea decît cultul lui Yahwe-Dumnezeul absolut, acest lucru s-a perpetuat şi în celelalte douã religii monoteiste-creştinismul şi islamismul.

     În ebraicã existã trei cuvinte folosite pentru prooroc: ,,nabî“; ,,ro eh“ şi ,,hozeh“. Primul are înţelesul ,,prooroc“ sub forma care ni s-a transmis pînã astãzi, cel de-al doilea este un participiu activ al verbului ,,a vedea“ fiind tradus ,,vãzãtorul“, iar cel de-al treilea, tot un participiu activ al unui alt verb ,,a vedea“ nu are un echivalent în majoritatea limbilor moderne şi este tradus cu ,,prooroc“ sau ,,vãzãtor“. În studiile care s-au fãcut asupra fenomenului proorociei, s-a vorbit mai mult despre unicitatea acestei mişcãri spirituale în Israel, şi în acelaşi timp, ea a fost supusã judecãţii şi criticii ca şi cum n-ar fi fost unicã. Dispunem de o singurã sursã de informaţie cu privire la prooroci în cadrul mozaismului şi aceasta este Biblia, mai exact Vechiul Testament şi se continuã în Noul Testament întrucît Iisus pe lîngã atribuţiile de Fiu al lui Dumnezeu este considerat şi Prooroc. Sã ne aducem aminte la proorocia pe care a fãcut-o cu privire la Ierusalim care s-a adeverit întocmai în anul 70 d.Hr. cînd cetatea a fost complet distrusã de romani. Aşadar fenomenul profeţiei are un loc bine delimitat nu numai în cadrul religios al israeliţilor ci şi pe plan istoric. De regulã, proorocul era bãrbat (N.R- mai sînt şi excepţii-vezi episodul aducerii lui Iisus la templu cînd pe lîngã dreptul Simeon intervine ,,profeteasa Ana“ Luca 3,36-37) care transmitea cuvîntul lui Dumnezeu şi credea cu tãrie cã acest lucru schimba radical o anumitã situaţie. Dumnezeu intervenea în istorie prin intermediul acestor ,,trimişi“. Deseori proorocii erau cunoscuţi sub numele de ,,omul lui Dumnezeu“. O calitate distinctã a proorocului era prezicerea. Aceastã practicã era justificatã de 3 motive. Primul se referea la faptul ca oamenii sã-şi exercite responsabilitatea moralã în prezent şi sã fie conştienţi de ceea ce-i aşteaptã în viitor. Acest lucru face ca prezicerea sã poarte cu sine o încãrcãturã spiritualã deosebitã şi sã nu fie doar o simplã prognosticare de a satisface curiozitatea firii. Alt motiv ar fi cã prezicerea se datoreazã faptului cã proorocii vorbesc în numele Conducãtorului sfînt al istoriei care este Dumnezeu. Iar o altã explicaţie se referã la aceea cã prezicerea aparţine noţiunii de ,,slujbã profeticã“ . Proorocii au fost bãrbaţi cu puteri psihice deosebite, lucruri care sînt considerate în limbajul actual ,,puteri paranormale“. De exemplu Elisei cunoştea ceea ce se vorbea în secret, iar Ezechiel era renumit prin cunoaşterea detaliatã a Ierusalimului cînd se afla în Babilon.

Inspiraţia profeticã
 

     Fenomenul cunoaşte mai multe moduri distincte. Proorocul are contactul nemijlocit cu Dumnezeu. ,,Cuvîntul Domnului a vorbit...“. Dumnezeu este autorul cuvintelor pe care le-a transmis poporului prin proorocul aflat într-o stare conştientã. Nu era vorba de şamanism sau posesie. Acestea intrã în categoria fenomenului de posesie. Ori Dumnezeu nu intrã cu forţa într-un om ci îi încredinţeazã planul sãu pentru omenire într-un mod cît se poate de normal şi îi comunicã direct. O altã modalitate o reprezintã visurile şi vedeniile. Ieremia a beneficiat de cuvîntul lui Dumnezeu în urma unui vis dar cele mai multe exemple le avem în cazul proorocului Zaharia care avea des vedenii. Daniel are la rîndul sãu o vedenie. În zilele noastre, aceste vedenii sînt recunoscute ca revelaţii. În DEX, revelaţia este definitã ca „dezvãluire, descoperire neaşteptatã a unui fenomen neobservat, a unui adevãr ascuns“ sau „fenomen prin care Dumnezeu îşi dezvãluie natura şi voinţa sa anumitor persoane“. Multe persoane simple au trãit astfel de fenomene, dar acestea au rãmas necunoscute mulţimii. Putem exemplifica: Edgar Case, Ab ru Shin, etc.

Moduri de comunicare
 

     Forma prin care cuvîntul lui Dumnezeu se fãcea cunoscut era oracolul. În templele pãgîne camerele unde zeii îşi rosteau mesajele erau numite ,,oracole“. Altarul oracular al lui Apollo de la Delphi a fost cel mai renumit dintre acestea. Cuvîntul oracol este o traducere a cuvîntului ebraic ,,dabar“ şi se referã la ,,cuvîntul“ sau ,,declaraţia“ lui Dumnezeu fãrã a se indica precis felul în care se exprima. În Noul Testament termenul este înlocuit cu grecescul ,,logia“ înseamnã ,,declaraţie divinã“ şi se referã la întreg Vechiul Testament. B.B. Warfield trage concluzia cã ,,ta logia“ sînt ,,mesaje divine care au autoritate şi înaintea cãrora oamenii stau cu o teamã sfîntã şi se închinã în umilinţã“ (The Inspiration and Authority of the Bible“) Fiecare prooroc şi-a lãsat amprenta personalã asupra oracolului primit de la Dumnezeu. Uneori proorocii şi-au rostit cuvintele sub forma unor pilde sau alegorii.

Samuel din Rama
 

     Numele proorocului Samuel vine de la verbul ,,Shaal“ ,,a cere“, etimologie popularã, ,,Sam-U-El“ cu înţelesul ,,cerut de la Dumnezeu prin rugãciune“. Samuel a fost un lider din seminţia lui Simeon şi strãnepot al lui Isahar. Proorocul Samuel a fost contemporan cu Saul şi David. S-a nãscut într-o familie de efraemiţi din Rama dintr-un descendent levit. Pãrinţii lui au fost Elcana şi Ana. Ca şi alte nume sonore din Biblie, Samuel a venit pe lume într-un chip miraculos întrucît mama sa a fost stearpã mult timp. De mic a fost crescut la templul din Silo sub supravegherea ierarhului Eli care se ocupã şi de educaţia sa. Pe cînd era încã un bãieţel a trãit experienţa chemãrii în lucrarea de prooroc şi în timp a fost recunoscut ca ,,prooroc al Domnului“: ,,Şi pruncul Samuel slujea Domnului sub povara preotului Eli. În zilele acelea cuvîntul Domnului era rar şi nici vedeniile nu erau dese. Şi iatã în vremea aceea, cînd Eli stãtea culcat la locul sãu şi ochii lui începuserã a se închide şi nu mai putea sã vadã; Cînd sfeşnicul Domnului nu se stinsese încã şi Samuel era culcat în cortul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu, a strigat Domnul cãtre Samuel: Samuele! Samuele! Iar el a rãspuns: Iatã-mã! De ce m-ai chemat? Şi acela i-a zis: Nu te-am chemat. Du-te şi te culcã. Şi s-a dus Samuel şi s-a culcat. Iar Domnul a strigat a doua oarã pe Samuel: Samuele, Samuele! Şi acesta s-a sculat şi a venit iar la Eli şi a zis: Nu te-am chemat, fiul meu! Du-te înapoi şi te culcã! Samuel nu cunoştea atunci glasul Domnului şi cuvîntul Domnului nu i se descoperise încã. Dar Domnul a strigat pe Samuel şi a treia oarã. Şi s-a sculat acesta şi a venit la Eli şi a zis: Iatã-mã! La ce m-ai chemat? Atunci a înţeles Eli cã Domnul cheamã pe copil. Şi a zis Eli cãtre Samuel: Du-te înapoi şi te culcã şi cînd Cel ce te cheamã te va mai chema, tu sã zici: Vorbeşte, Doamne, cã robul tãu ascultã!...Şi a crescut Samuel şi Domnul a fost cu el şi n-a rãmas neîmplinit nici unul din cuvintele Lui. Atunci a aflat tot Israelul, de la Dan pînã la Beer-Şeba, cã Samuel s-a învrednicit sã fie prooroc al Domnului...“ ( 1 Regi 3, 1-20 ) În urma unei victorii majore a filistenilor împotriva israeliţilor chivotul legãmîntului a fost capturat, bãtrînul Eli moare şi preoţia a fost transferatã de la Silo. Samuel îi mobilizeazã pe evrei şi obţine victoria de la Miţpa dupã care îşi asumã rolul de judecãtor în Israel şi slujeşte la Betel, Ghilgal, Miţpa şi Rama dar conducerea sa va fi contestatã de bãtrînii poporului care cereau un rege. În cele din urmã Samuel îl unge rege pe Saul insuflat direct de Dumnezeu, dar acesta este pedepsit întrucît a încãlcat porunca divinã (N.R- de fapt din punct de vedere istoric a fost un gest de generozitate al lui Saul care îi cruţã viaţa regelui Agag al amaleciţilor; Samuel îl ucide pe Agag dupã care se retrage la Rama) Ultimul act al proorocului va fi ungerea secretã a lui David la Bethleem. Proorocul se stinge din viaţã la Rama.

Natan, dat de Dumnezeu
 

     Este un prenume teoforic existent în ebraicã sub forma ,,Nathanael“ sau ,,Nethan el“ adicã ,,dat“ sau ,,oferit“ şi ,,ael“ ,,el“ sau ,,il“ : ,,dat de Dumnezeu“. Apare fãrã ca sã fie prezentat atunci cînd David îşi exprimã dorinţa de a construi un templu. La început Natan cade de acord dar dupã ce stã de vorbã cu Dumnezeu îi dã de ştire lui David cã aceastã lucrare va putea fi înfãptuitã doar de urmaşul sãu. Natan este cunoscut în primul rînd pentru denunţarea curajoasã a pãcatului regelui David: uciderea lui Urie Hititul şi pentru pilda în care i-a prezentat pãcatul. Natan este cel care îl proclamã pe Solomon ca împãrat.

Ilie-proorocul rãzboinic
 

     Ilie este profetul care nu a murit ca orice pãmîntean ci a fost luat direct la cer într-un vîrtej de vînt. Numele este teoforic prin excelenţã: ,,Elijahu“ din cele douã nume date lui Dumnezeu ,,El“ şi ,,Jahwe“ traduse prin ,,Domnul este adevãrat Dumnezeu“ ce reliefeazã credinţa monoteistã şi conservatoare a evreilor. Ilie mai era numit şi Tesviteanul dupã locul naşterii sale: Tesba sau Tisbe ( Tesbe ). Dupã datele pe care le gãsim în Biblie ( 3 Regi 18, 20-39 ) şi dupã cele reproduse de autorii ,,Onomasticoanelor“, proorocul Ilie a luptat cu preoţii idolatri aduşi în ţarã de Izabela, soţia regelui Ahab care era de origine fenicianã. Ilie avea şi calitãţi taumaturgice; el învie din morţi pe fiul tînãr al unei vãduve. Episodul a avut loc în Sarepta Sidonului. Cea mai mare ispravã a sa este însã uciderea preoţilor lui Baal dupã o confruntare ,,religioasã“ care are loc pe Muntele Carmel. Ilie i-a executat pe aceşti ,,duşmani“ ai credinţei fãrã sã clipeascã. ,,Prindeţi pe proorocii lui Baal, ca sã nu scape niciunul din ei! Şi i-au prins şi s-a dus Ilie la pîrîul Chişonului şi i-a junghiat acolo“ (3 Regi 18, 40) Acest aspect s-a perpetuat din pãcate în istoria omenirii. Cele mai sîngeroase rãzboaie au fost cele religioase. Ilie face parte din tradiţia de profeţie extaticã apãrutã încã din timpul lui Samuel. Ilie este mai presus de toate un om de acţiune. Şi mai palpitantã este cãlãtoria extreterestrã a lui Ilie. El pãrãseşte lumea rãpit fiind de un car cu foc: ,,...deodatã s-a ivit un car şi cai de foc şi a ridicat pe Ilie în vîrtej de vînt la cer“ Descrierea arhaicã a scriitorilor ,,inspiraţi“ dacã s-ar face în termeni moderni am putea face foarte bine asemãnãri chiar cu o navã extraterestrã care l-ar fi luat pe Ilie. Carul cu cai de foc ar fi fost un O.Z.N în concepţia ufologilor iar vîrtejul de vînt ar fi fost fumul şi zgomotul produs de ridicarea navei la cer. Este o ipotezã deloc neglijabilã.

Elisei din Valea Iordanului
 

     Semnificaţia numelui este ,,Dumnezeul meu este mîntuitor“ sau ,,Dumnezeul slavei“ În scrierile lui Josephus Flavius numele sãu este consemnat sub forma ,,Elissaios“ iar în Noul Testament ,,Elisaios“ Provenea din Valea Iordanului, mai exact din Abel -Mehola. Cînd l-a chemat Ilie sã-i continue misiunea era tînãr. Elisei provenea dintr-o familie înstãritã. Activitatea lui se extinde în timpul regilor Ahab, Ahazia, Ioram, Iehu, Ioahaz şi Ioas însumînd 50 de ani. În cazul chemãrii lui Elisei la misiunea profeticã nu a avut loc o ungere ci o ordinare prin investitura cu mantaua profeticã a lui Ilie. Elisei a rãmas ucenicul lui Ilie pînã la intrarea acestuia în spaţiul cosmic. Eliseu a fost consilier al regelui cînd se implicã în anumite probleme de stat care au grãbit rãsturnarea dinastiei Omri prin ungerea ca rege a lui Iehu. Elisei avea darul cunoaşterii şi al previziunii precum şi capacitatea de a face minuni. A avut o casã în Samaria dar a cãlãtorit foarte mult prin ţarã bucurîndu-se de un larg acces atît la curţile regale cît şi în locuinţele ţãranilor.

Isaia din Sion
 

     Ebraicul ,,Yesayahu“ înseamnã ,,Iahwe este mîntuire“. Se pare cã Isaia a provenit dintr-o familie regalã conform tradiţiei iudaice, iar tatãl sãu se numea Amoţ. Activitatea lui profeticã s-a desfãşurat în timpul regilor Ozia, Ahaz şi Ezechia. El a fost chemat sã fie profet ,,în anul morţii regelui Ozia“ adicã în 740-739 î.Hr. Ultima lui apariţie este datatã în timpul domniei lui Sanherib din anul 701 d. Hr. dacã presupunem o a doua campanie a lui Sanherib împotriva Ierusalimului. Potrivit tradiţiei, Isaia a fost tãiat cu fierãstrãul în timpul regelui Manase-unii cred cã acest fapt este menţionat în Evrei 11,37 (,,Au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tãiaţi cu fierãstrãul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de caprã, lipsiţi, strîmtoraţi, rãu primiţi“) dar referirea este neclarã şi se pare cã tradiţia nu a avut o bazã istoricã sãnãtoasã. Este posibil însã ca Isaia sã fi trãit pînã în timpul domniei lui Manase-lucru care ar putea avea o conexiune cu legenda morţii sale. Ştim despre Isaia cã a fost cãsãtorit şi tot ce este posibil ca şi soţia lui sã fi profeţit conform pasajului de la Isaia 8,3. Isaia a fost contemporan şi cu alţi profeţi: Mica, Amos şi Osea. Amos şi Osea au profeţit împotriva triburilor din Nord în timp ce Isaia şi Mica şi-au concentrat profeţiile asupra lui Iuda şi a Ierusalimului. În prima jumãtate a secolului al VIII-lea î.Hr. Israelul sub domnia lui Ieroboam II şi Iuda în care domnea Ozia s-au bucurat de o perooadã de mare prosperitate. Dupã urcarea pe tron a lui Tiglat-Pileser III (745-727 î.Hr.) Asiria a început din nou sã-şi impunã jugul asupra ţãrilor din Vest. Pecah care era rege în Israel şi Reţin, regele Damascului, au format o coaliţie anti-asirianã şi au încercat sã-l oblige pe Ahaz, regele lui Iuda, sã li se alãture. Ahaz cere ajutorul regelui asirian, acţiune care face din Iuda un regat satelit al Asiriei. În anul 732 î.Hr. asirienii cuceresc Damascul şi anexeazã o parte a teritoriului vechiului regat Israel, mai precis teritoriile din Nord; Osea va domni în restul regatului ca vasal al împãratului Asiriei. Evreii se rãscoalã iar rezultatul direct al acţiunii lor va fi asedierea Samariei de cãtre Salmanasar. Sargon al II-lea cucereşte în totalitate Samaria chiar în anul în care urcã pe tron. În acest context istoric şi-a desfãşurat Isaia misiunea. I-a sfãtuit în repetate rînduri pe liderii politici cã strategia lor va pune în pericol independenţa regatului, lucru care s-a şi întîmplat. Isaia i-a avertizat pe evrei şi în legãturã cu mişcãrile lor de independenţã încercînd sã le explice cã nu au încã forţa necesarã de a se opune Asiriei. Isaia a profeţit despre viitoarea Împãrãţie a pãcii; ziua Domnului care va înjosi pe oricine este mîndru şi înãlţat vorbind şi despre femeile mîndre din Ierusalim: ,,Şi mai zice Domnul: Pentru cã fiicele Sionului sînt atît de mîndre şi umblã cu capul pe sus şi cu priviri obraznice, cu paşi domoli, cu zãngãnit de inele la picioarele lor...În ziua aceea va lua Domnul toate podoabele: inele, sori, luniţe, cercei, brãţãri, vãluri, cununi, lãnţişoare, cingãtoare, miresme, talismane, inele, verigi de nas, veşminte de sãrbãtoare, mantii, şaluri, pungi, oglinzi, pînzeturi subţiri, turbane şi tunici...“ (Isaia 3, 16-23) Existau la acea vreme adevãrate ,,reviste de modã“ pentru superbele ,,fiice ale Sionului“ care erau deosebit de drãgãstoase. Evreii au avut dintotdeauna un gust rafinat al erotismului-şi acest lucru se vãdeşte din Biblie. Isaia a profeţit şi evenimente privitoare la naţiunile strãine: Asiria, Babilonul, Etiopia, Fenicia. În profeţiile lui Isaia se încadreazã exilul babilonian precum şi activitatea lui Cirus care va face popoarele sã tremure; va fi promisã şi izbãvirea din robia Babilonului. Teme predominante în cartea lui Isaia sînt urmãtoarele: mustrarea liderilor politici, mîngîierea pentru cei cu inima zdrobitã, religia falsã şi cea adevãratã, izbãvirea condiţionatã de pocãinţã, izbãvirea Sionului, rebelii împotriva lui Dumnezeu şi slujitorii supuşi. Cele mai importante profeţii ale lui Isaia sînt fãrã doar şi poate acelea privitoare la Iisus: fãgãduinţa de izbãvire se împlineşte prin patimile, moartea şi preaslãvirea lui Mesia. A profeţit şi despre naşterea lui Iisus. ,,Pentru aceasta Domnul meu vã va da un semn: Iatã, Fecioara va lua în pîntece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel“ se specificã clar în Isaia 7,14. Profeţeşte chiar şi pe Ioan Botezãtorul. ,,Un glas strigã: În pustiu gãtiţi calea Domnului, drepte faceţi în loc neumblat cãrãrile Dumnezeului nostru...“ ( Isaia 40, 3 ). Profeţiile lui Isaia cu privire la activitatea, sfîrşitul dramatic apoi Învierea lui Iisus sînt foarte clare şi precise şi nu lasã nici un loc de ambiguitate deşi distanţa dintre el şi Iisus este foarte mare în timp.

Ieremia şi „Plângerile“
 

     Are la bazã un vechi nume biblic ,,Yirmeyah“ sau ,,Irmejahu“, forma finalã ,,Jahu“ este numele lui ,,Jahwe“ În traducere înseamnã ,,Jahwe sã înalţe“ Ieremia a fost fiul preotului Helchia sau Hilchia din seminţia lui Veniamin şi s-a nãscut în jurul anului 650 î.Hr. în localitatea Anatot. Îşi începe activitatea de tînãr vestind dramele prin care va trece poporul evreu apucînd chiar sã trãiascã personal una dintre ele: cãderea Ierusalimului între 587-586 î.Hr. Evreii cad în robia Babilonului sub regele Nabucodonosor. Starea de spirit a naţiunii israelite se gãseşte în ,,Plîngerile lui Ieremia“ scrise sub forma unui poem care are şi o mare valoare literarã. Ieremia şi-a desfãşurat misiunea profeticã în timpul ultimilor regi ai regatului Iuda: Iosia, Ioahaz, Ioiachim, Iehonia şi Sedechia. Ieremia a împrumutat de la profetul Osea citate iar referirile pe care le fac ambii profeţi la persoana lui Iisus Hristos sînt foarte frecvente.

Iezechiel din ţara Caldeilor
 

     Numele ebraic ,,Jechezkel“ redat şi în formele Ezechiil şi Ezechiel este un nume teoforic respectînd tradiţia ebraicã veche cu privire la aleşii lui Dumnezeu în care intrã numele lui ,,Iahwe“ în forma scurtã ,,El“ sau ,,Il“ Se prezintã în primul capitol al cãrţii sale: ,,În anul al treizecilea, în ziua a cincea a lunii a patra, cînd mã aflam între robi, la rîul Chebar, mi s-au deschis cerurile şi am vãzut nişte vedenii dumnezeieşti...A fost cuvîntul Domnului cãtre mine, preotul Iezechiel, fiul lui Buzi, preotul la rîul Chebar, în ţara Caldeilor. Acolo a fost peste mine mîna Domnului“ ( Iezechiel 1, 1-3 ) Iezechiel a profeţit pe cînd se afla împreunã cu iudeii în captivitatea din Caldeea. Mesajul profeţiilor sale este cifrat şi greu de decriptat din dorinţa de a nu fi înţeles de asupritori.

Daniel, cel aruncat în groapa cu lei
 

     Numele are la bazã douã elemente specifice limbii ebraice: ,,Dan“ care are sensul de judecatã şi ,,ihel“ care este o prescurtare a numelui Jahwe. Înseamnã ,,Dumnezeu e judecãtorul“ Daniel face parte din categoria proorocilor mari, anul naşterii sale nu este cunoscut cu exactitate, el fiind doar dedus din cartea care îi poartã numele. Era un om învãţat şi se trãgea dintr-o familie princiarã. A fost prins şi dus în robia Babilonului împreunã cu mai mulţi tineri de cãtre regele Nabucodonosor II în timpul domniei regelui Ioiachim din Iuda. În Babilon beneficiazã de pregãtiri pentru funcţii în serviciul regelui. Conform regulii i s-a dat un nume babilonian: ,,Belşaţar“ Îşi face repede reputaţiei datoritã inteligenţei deasupra mediei de care dãdea dovadã dar se face cunoscut mai ales prin tãlmãcirea viselor mai multor demnitari. Prezice moartea lui Iisus şi sfîrşitul tragic al cetãţii Ierusalimului: ,,Cel-Uns va pieri fãrã sã se gãseascã vreo vinã în El, iar poporul unui domn va veni şi va dãrîma cetatea şi templul...“ ( Daniel 9,6 ) Cei care au împlinit profeţiile lui Daniel în sensul dãrîmãrii cetãţii şi templului, vor fi generalul roman Vespasian ( 69-79 î.Hr. ) şi fiul sãu Titus Flavius Vespasianus, general şi împãrat între anii 79-81 î.Hr. În profeţia lui Daniel Învierea joacã un rol esenţial-vedenia despre învierea morţilor şi despre Antihrist încoroneazã opera marelui profet cu adevãruri incontestabile: ,,Şi în vremea aceea se va scula Mihail, marele voievod care ocroteşte pe fiii poporului tãu, şi va fi vreme de strîmtoare cum n-a mai fost de cînd sînt popoarele şi pînã în vremea de acum. Dar în vremea aceea, poporul tãu va fi mîntuit şi anume oricine va fi scris în carte. Şi mulţi dintre cei care dorm în ţãrîna pãmîntului se vor scula, unii la viaţã veşnicã, iar alţii spre ocarã şi ruşine veşnicã“ ( Daniel 12, 1-2 ) Conform datelor oferite de istoricul evreu Josephus Flavius ( 37-100 d. Hr. ) în opera ,,Antichitãţi iudaice“ Daniel a fost mutat de regele Darius în Media. Profetul îl menţioneazã pe Darius ca pe un monarh cu calitãţi excepţionale. Darius se bucurã cînd Daniel împreunã cu cei trei prieteni ai sãi scapã din groapa cu lei în care au fost aruncaţi la uneltirile unor demnitari şi porunceşte ca în locul lor sã fie aruncaţi demnitarii mincinoşi. De numeroase ori profetul Daniel a fãcut uz şi de cel de-al doilea nume ( Belşaţar ) lucru obişnuit la orientali.

Alţi profeţi
 

Osea face parte din proorocii mici, se trãgea din Nord şi era ataşat de ţara sa de origine. Foloseşte foarte des metafore pentru a-şi transmite mesajul-înţelesul real scapã cititorului contemporan; nu este clar unde se sfîrşesc pasajele din cartea sa.
Amos a fost un pãstor în Tecoa care a avut viziuni în vremea regelui Ozia. El vestea judecata asupra popoarelor învecinate. Nu a avut pregãtire intelectualã, a fost un om simplu.
Miheia. Cu acest nume sînt doi prooroci, -cel din vremea regelui Ahab ( 873-853 î.Hr.) şi Miheia din Moroşet, cetate situatã la sud-vest de cetatea Ierusalimului, aproape de Gat. A fost contemporan cu Isaia şi aparţinea clasei ţãrãneşti spre deosebire de Isaia care avea genealogie nobilã. A fost un profet popular: el profeţea împotriva clasei avute, judecãtorilor corupţi şi a profeţilor mincinoşi şi lacomi. A proorocit jafurile şi crimele pe care avea sã le comitã regele Salmanasar ( 727-721 î.Hr. ) al Asiriei care a distrus Samaria, capitala regatului Israel. Un loc de frunte în cadrul profeţiei sale îl ocupã proorocia aşteptãrii lui Mesia în Betleemul din Iudea: ,,Iar tu, Betleeme, casa Efratei, mic eşti a fi-ntre miile lui Iuda ; dar din tine Cineva îmi va ieşi; În Israel sã-i fie Cîrmuitor. Ieşirile Lui erau dintr-nceput, din zilele veacului. De aceea El îi va da, pînã la vremea celei ce va sã nascã; ea va naşte, iar rãmãşiţa fraţilor lor se va întoarce la fiii lui Israel. Şi Domnul va sta şi va vedea şi turma Şi-o va paşte cu putere, iar ei vor fi întru slava numelui Domnului Dumnezeului lor; cã acum fi-vor ei mãriţi pînã la marginile pãmîntului“ ( Mihea 5, 1-3 )
Ioil a trãit în timpul domniei regelui Manase prezicînd pustiirea regatului Iuda îndemnîndu-şi totodatã concetãţenii la pocãinţã.
Avdie sau Avdia este situat de cãtre cercetãtori în perioada atacurilor arabilor şi filistenilor asupra regatului lui Iuda în timpul domniei lui Ioram sau Edomului asupra lui Iuda în timpul regelui Ahaz pe cînd tradiţia talmudicã îl plaseazã în perioada domniei regelui Ahab. Cei mai avizaţi cercetãtori au cãzut de comun acord asupra faptului cã proorocul se pronunţã asupra evenimentelor din jurul anului 586 î.Hr. cînd Ierusalimul va fi distrus de caldeii lui Nabucodonosor. Cartea proorocului Avdia este cea mai scurtã scriere din Vechiul Testament numãrînd doar 21 de versete dar este totuşi valoroasã.
Iona este trimis sã-i converteascã pe nineviteni care au ţinut cîteva zile de pocãinţã împreunã cu conducãtorul regele lor;
Naum prooroceşte despre dãrîmarea Ninivei-era originar din orãşelul Elchesia situat în Galileia. u Avacum face parte din şirul de profeţi care deplîng fãrãdelegile lui Iuda şi care se roagã pentru izbãvirea poporului: ,,Doamne auzit-am de faima ta şi m-am temut de punerile tale la cale, Dumnezeule! Fã sã trãiascã, în cursul anilor, Lucrarea ta şi, în trecerea vremii, fã-o sã fie cunoscutã! Dar, întru mînia Ta, adu-ţi aminte cã eşti milostiv!“ ( Avacum 3,2 )
Sofonie prevesteşte mînia lui Dumnezeu împotriva lui Iuda şi a Ierusalimului;
Agheu a proorocit în timpul lui darius şi a murit în ultimul an de domnie al acestuia.
Zaharia a trãit tot în timpul lui Darius şi face îndemnuri repetate la pocãinţã. Era israelit din tribul lui Levi. S-a nãscut în robia Babilonului şi s-a întors din Babilon ca preot. Va sluji împreunã cu Agheu îmbãrbãtînd poporul pentru zidirea templului în timpul lui Darius I. Profeţeşte intrarea lui Iisus în Ierusalim: ,,Bucurã-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, cãci iatã Împãratul tãu vine la tine drept şi biruitor; smerit şi cãlare pe asin, pe mînzul asinei“ (Zaharia 9,9 )
Maleahi s-a nãscut în satul Sofes şi a avut din tinereţe o viaţã curatã şi sfîntã. A proorocit ca şi alţi profeţi despre venirea lui Iisus, înfricoşata judecatã, schimbarea aşezãmîntului şi a legii lui Moise şi despre jertfa lui Iisus. ( Ştefan Botoran )
 

Comments

Comentariu nou Cautare

proorocul  - informare   |09-02-2013 00:12:38 Din anul2004 octombrie Dumnezeu a mai ales un om care incununeaza toata activitatea profetica as numi-o eu.Un prooroc de azi total nedorit de lume care iubestea lumea chiar daca lumea nu-l iubeste.Un om care va conduce lumea in viitor,un viitor ce spune de una religie pe Terra. Raspunde 0   0

Mircea Iacob  - Comentariu   |06-07-2017 19:59:50 Excelent de precis documentat a fost acest articol!!! Bravo!!! Va rog sa continuati tot asa!!! Omagiul meu sincer!!! Raspunde 1   0

filip gavrilă marius  - Daniel   |24-03-2018 23:15:18 Profetul Danie: Născut în anul = 613 î.e.n. Decedat în anul = 493 î.e.n. Raspunde 0   0

Scrieti comentariu
Nume:
Email:	fara notificarecu notificare
Titlu:
	Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

Powered by !JoomlaComment 3.26

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."