Mitul peşterii

Dacã ar fi sã luãm lucrurile într-o anumitã perspectivã filozoficã şi am crede ce a spus Kant, atunci nimic din ce existã nu existã decît ca plãsmuire a propriilor noastre simţuri. Aşadar nici timpul, nici spaţiul, nici sãrãcia, nici bogãţia nu sunt reale. Lumea nu e adevãratã ci doar o amãgire a propriilor noastre simţuri. Platon vedea în materie de cunoaştere lucrurile dintr-un alt unghi. Concepţia lui o ilustreazã prin faimosul „mit al peşterii“. Sã presupunem, zicea Platon, cã ne-am afla într-o peşterã undeva la mijlocul ei. În faţa noastrã joacã flãcãrile unui foc. În spate s-ar situa domeniul cunoaşterii pe care nu îl putem vedea, iar în faţã dincolo de foc, pe un perete al peşterii se proiecteazã umbrele realitãţii dinapoia noastrã. Cam la fel s-a întîmplat în anii de dupã revoluţie în materie de cunoaştere. Tot ce ştim este cã nu ştim nimic. Cu trecerea timpului am ajuns sã ne îndoim de ce am vãzut în stradã cu proprii noştri ochi şi sã ne întrebãm nu dacã realitatea a existat cu adevãrat, ci dacã simţurile noastre nu ne-au jucat feste. Sã fi fost vorba de halucinaţie generalizatã? România şi opinia publicului român au fost în aceşti ultimi ani plasate într-un fel de peşterã cu jocuri înşelãtoare de umbre şi lumini. Ochii au fost mereu atraşi întro singurã direcţie, cu scopul evident de a abate atenţia naţiunii de la manevrele de culise, fãcute tacit fãrã prea multã perdea. Vedetele scenii politice de la noi, mereu aceleaşi chiar dacã au chipuri şi mãşti diferite au acţionat cu un instinct de conservare infailibil de aşa naturã încît orice încercare de a scoate la ivealã cel mai mic fragment de realitate sã fie torpilate. Bilanţul la capitolul adevãr este egal cu zero. În schimb, în presã, în faţa camerelor de luat vederi s-au perindat sute de persoane care au minţit cu neruşinare şi dezinvolturã, spre a se acoperii sau a-i acoperii pe alţii. Toate puterile de dupã '89 au promis în termeni patetici marea cu sarea, dar nu numai cã nu s-au ţinut de cuvînt ci au continuat sã escamonteze lucrurile reuşind sã învãluiascã misterul într-o enigmã. Care ar fi perspectiva în materie de cunoaştere? Sumbrã! Din nefericire nimic nu ne îndreptãţeşte sã credem cã în viitorul apropiat ar putea interveni o schimbare în acest caz. Trecerea vremii este aliatul cel mai redutabil al celor cãrora nu le convine adevãrul şi care au luptat din rãsputeri sã îl îngroape sub un morman de ani. Este cît se poate de sigur cã avem de-a face cu o manipulare de proporţii îndreptatã împotriva majoritpãţii credule şi docile care poate fi dusã de nas de fiecare datã. (Viorel Paltin, 2000)

Comments

Comentariu nou

Cautare

maria - rezumat despre un mit

|05-04-2016 20:12:46

VRUU UN MIT REZUMAT

Raspunde

maria - mit rezumat

|05-04-2016 20:13:57

un mit rezumat

Raspunde

Cele mai noi articole

Cele mai citite articole

EDITORIAL

Cu spatele la altar!

Oamenii bisericii privesc, aplaudă şi se complac în mocirla politică. Preoţi, primari, miniştri mint în faţa altarului. O şedinţă politică în faţa altarului. Au fost ingredientele unei acţiuni desfăşurate într-o biserică din judeţul Prahova, organizată de preoţi, parlamentari, primari, miniştri. Toţi s-au înşirat la o masă împodobită, amplasată în faţa altarului, dar cu spatele la altar. S-a vorbit mult şi degeaba.

S-a aplaudat, s-a bisat, iar la sfîrşit s-a trecut la îmbrăţişări şi pupături de mîini. Care pe care. Pe oameni îi pot înşela şi manipula, dar pe Dumnezeu, cu siguranţă, nu!Încă o dovadă că în ziua de azi religia şi biserica nu mai înseamnă credinţă. Aşa vor ei, tagma preoţească şi acei inşi care au impresia că stăpînesc lumea. În ziua de azi, omul trăieşte în nimicnicia lui, fără principii morale. Mare păcat!

Citește mai departe...

În ediţia tipărită

Făgărăsenii spun că s-au săturat de emisiunile politice de la TV

Piaţa mass-media din România abundă de televiziuni şi de radiouri care completează presa scrisă ca formatori de opinie. Toate sînt urmărite, într-o măsură mai mare sau mai mică, de cetăţeni, pentru că le consideră surse de informaţii. Mai nou şi internetul sau reţelele de socializare sînt folosite ca surse de informaţii, deşi nu arată întotdeauna realitatea. În ultimii ani, cetăţenii s-au maturizat în ceea ce priveşte alegerea sursei din care obţin informaţiile care le arată ce se întîmplă în jurul lor, în oraşul, judeţul în care locuiesc sau în ţară. Tocmai de aceea, numărul celor care urmăresc emisiuni Tv sau radio este diferit. (Continuarea doar în ediţia tipărită)

Citește mai departe...