România lui Rilã

Aproape cã am uitat de ţiganul Rilã. Cel luat de la coada ciurdei de vaci din satul Pãrãu şi ridicat de comunişti la rang de ministru. Dacã ar fi fost în zilele noastre aceastã mega promovare, îi spuneam lui Rilã, rrom. Un fel de ţigan spãlat, parfumat, integrat în UE, familist, cu nenumãraţi puradei alfabetizaţi pe la şcoli bugetate cu euro. Cum era sã uit de Rilã cînd situaţia românilor este precum acum 2-3 decenii. Cozi la ghişee, cozi la farmacii, cozi la alimentara, cozi la uşa ministrului, cozi la uşa şefului de la partid, cozi la şeful de post, cozi la medic, cozi la preşedintele de la consiliu sau la cel de la sindicat, cozi la Pensii, cozi la Şomaj, etc. Şi pilele funcţioneazã tot ca atunci. Un simplu telefon şi un plic sau comision cãtre primar, director, parlamentar, şef sau şefuleţ rezolvã orice problemã, loc de muncã, sau abatere de la legile sau ordonanţele în vigoare. Numirile pe funcţii tot pe criteriul ,,tainului“ se fac. La bar sau în buza sediului de partid se împart posturile din instituţiile bugetare. În urmã cu cîteva zile s-au împãrţit funcţiile de directori în şcoli, funcţiile în primãrie, funcţiile în serviciile publice de cãtre cei mai buni dintre „aleşii“ noştri. Aceia care iubesc sã fie şefi. Mã întreb cu un om poate sã se împartã între atîtea funcţii şi responsabilitãţi. Director de şcoalã, şef peste angajaţii toţi din administraţie, şef peste partid, şef peste dascãli şi educatori, şef peste comisii, şef peste oraş, şef în propria firmã, şi mai ştiu eu pe unde, dar tot şef. Şi sã mai aibã şi rezultate bune...de asta chiar mã îndoiesc. Este un fel de Rilã, promovat cîndva şi devenit ,,Duru“. În ritmul acesta Rilã poate deveni nemuritor. Vom avea o Românie în care în toate funcţiile cheie este cîte un Rilã, iar românii şi rromii deopotrivã vor spune la unison ,,Sã trãiţi Domnule Director Rilã“. Am tot încercat sã înţeleg fenomenul acesta. Pentru cã de bunã seamã este un fenomen care a cuprins toatã ţara, de la capitalã pînã în ultimul sat. Noi oamenii de rînd, crescuţi sub semnul omeniei şi al bunul simţ avem însã o satisfacţie. Cã acest Rilã tînjeşte dupã privirea noastrã mai mult decît dupã linguşelile şi banii primiţi pentru funcţia de sforar şef. (Lucia Baki)

Comments

Comentariu nou

Cautare

Cele mai noi articole

Cele mai citite articole

EDITORIAL

Cu spatele la altar!

Oamenii bisericii privesc, aplaudă şi se complac în mocirla politică. Preoţi, primari, miniştri mint în faţa altarului. O şedinţă politică în faţa altarului. Au fost ingredientele unei acţiuni desfăşurate într-o biserică din judeţul Prahova, organizată de preoţi, parlamentari, primari, miniştri. Toţi s-au înşirat la o masă împodobită, amplasată în faţa altarului, dar cu spatele la altar. S-a vorbit mult şi degeaba.

S-a aplaudat, s-a bisat, iar la sfîrşit s-a trecut la îmbrăţişări şi pupături de mîini. Care pe care. Pe oameni îi pot înşela şi manipula, dar pe Dumnezeu, cu siguranţă, nu!Încă o dovadă că în ziua de azi religia şi biserica nu mai înseamnă credinţă. Aşa vor ei, tagma preoţească şi acei inşi care au impresia că stăpînesc lumea. În ziua de azi, omul trăieşte în nimicnicia lui, fără principii morale. Mare păcat!

Citește mai departe...

În ediţia tipărită

Făgărăsenii spun că s-au săturat de emisiunile politice de la TV

Piaţa mass-media din România abundă de televiziuni şi de radiouri care completează presa scrisă ca formatori de opinie. Toate sînt urmărite, într-o măsură mai mare sau mai mică, de cetăţeni, pentru că le consideră surse de informaţii. Mai nou şi internetul sau reţelele de socializare sînt folosite ca surse de informaţii, deşi nu arată întotdeauna realitatea. În ultimii ani, cetăţenii s-au maturizat în ceea ce priveşte alegerea sursei din care obţin informaţiile care le arată ce se întîmplă în jurul lor, în oraşul, judeţul în care locuiesc sau în ţară. Tocmai de aceea, numărul celor care urmăresc emisiuni Tv sau radio este diferit. (Continuarea doar în ediţia tipărită)

Citește mai departe...