Moartea cãprioarei

„Dar legea ni-i desartã si strãinã/Când viaţa-n noi cu greu se mai aninã,/Iar datina si mila sînt desarte, Când soru-mea-i flamândã, bolnavã si pe moarte“. Poate n-aţi uitat versurile?! Plîngînd soarta cãprioarei, Labis a descris în versurile sale soarta unui întreg neam, cel nãscut în pãmîntul liber dominat de trãinicia Carpaţilor. S-au schimbat mute de atunci. Dar nu atît de multe încît sã transforme în stîncã simţirile acestui neam. A fost un 1946, a fost un 1964, a fost un 1987 si mai apoi un sîngeros 1989. Morţii nu ne lasã sã-i uitãm asa cum si-ar dori o mînã de avortoni contrafãcuţi în incubatoarele nevãzute ale minciunii. Au trecut douã decenii în care datina si legea, invocate cîndva de Labis, au fost date pe o bucatã de pîine, pe o vilã la colţul strãzii sau pe o limuzinã de 350 de cai. Vor mai urma, probabil, si alte astfel de iluzii desarte puse la rang de adevãr. Nu e de mirare cã astãzi, românul este debusolat si transformat într-un las fãrã pereche în faţa lumii. România a devenit ţinta tuturor experimentelor nefaste ale lumii moderne. Cu acordul unui ministru diabolic se experimenteazã Codex alimentarius, cu acordul sefilor spãgari de la Mediu s-a dat frîu liber poluãrii industriale, prin act decizional s-a redus la tãcere si s-a flãmînzit tagma bugetarã, s-a atentat la viaţa pensionarului de rînd si a nou-nãscutului, s-a nimicit sistemul sanitar si educaţional. Ce-a mai rãmas? Taxarea fãrã scrupule, tot prin lege, a aerului, a stropilor de rouã pe care-i cãlcãm dimineaţa si a zilelelor rãmase de trãit. Pentru cã apa de ploaie se taxeazã, la fel ca orice bun cu care venim în contact si lista dãrilor este în crestere. Pînã la genocid mai este un pas pe care-l pîndesc toţi cei care decid. Nu e de mirare cã lumea este acum cu susul în jos. Sînt atît de multe exemple care certificã acest lucru. Minciuna este pusã la rang de adevãr, incopentenţa este promovatã ca elitã, mila este cãlcatã în picioare, tradiţia este luatã în derîdere, lacrimile celor suferinzi sînt considerate copilãrii, iar legea este pusã la zid de chiar cei care trebuie sã o respecte. Cred cã românul suferã de domnie. Pe vremuri erau numiţi domni doar aceia care aveau sînge nobil sau primeau prin testament rangul respectiv. Ca sã nu mai vorbim cã în urmã cu douã milenii, un singur Om era numit Domn si cãruia îi serveau toţi pãmîntenii. Era Mântuitorul. Acum sînt domni toţi, ţãrani, ţigani, cersetori, directori cu numele, inspectori hoţi, dascãli nescoliţi, ziaristi fãrã coloanã, preoţi spãgari, medici cu buzunare înţesate de plicuri negre, ingineri cu diplome plãtite, ministrii de searã, presedinţi fãrã cuvînt. Sînt mulţi... M-a socat recent o stire. Patriarhia îsi face spãlãtorie de haine! Business care se adaugã altora deschise pînã acum: televiziune, radio, ziare, turism, imobiliare, construcţii etc. Spãlãtoria „Bob de rouã” a SC Ţarina Pãstorului SRL va întregi profiturile de miliarde de euro ale BOR. Dar va surclasa, de bunã seamã, rolul bisericii în rîndul oamenilor, acela de a-i atrage în turma credinţei. No comment! Tot Labis este cel care explicã, în versuri, aceste patimi si ale neamului. „Ce-i inimã? Mi-i foame! Vreau sã trãiesc, si-as vrea.../Tu, iartã-mã, fecioarã - tu, cãprioara mea!/Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!/Plâng. Ce gândeste tata? Mãnânc si plâng. Manânc!“ (Lucia Baki)

Comments

Comentariu nou

Cautare

Cele mai noi articole

Cele mai citite articole

EDITORIAL

Cu spatele la altar!

Oamenii bisericii privesc, aplaudă şi se complac în mocirla politică. Preoţi, primari, miniştri mint în faţa altarului. O şedinţă politică în faţa altarului. Au fost ingredientele unei acţiuni desfăşurate într-o biserică din judeţul Prahova, organizată de preoţi, parlamentari, primari, miniştri. Toţi s-au înşirat la o masă împodobită, amplasată în faţa altarului, dar cu spatele la altar. S-a vorbit mult şi degeaba.

S-a aplaudat, s-a bisat, iar la sfîrşit s-a trecut la îmbrăţişări şi pupături de mîini. Care pe care. Pe oameni îi pot înşela şi manipula, dar pe Dumnezeu, cu siguranţă, nu!Încă o dovadă că în ziua de azi religia şi biserica nu mai înseamnă credinţă. Aşa vor ei, tagma preoţească şi acei inşi care au impresia că stăpînesc lumea. În ziua de azi, omul trăieşte în nimicnicia lui, fără principii morale. Mare păcat!

Citește mai departe...

În ediţia tipărită

Făgărăsenii spun că s-au săturat de emisiunile politice de la TV

Piaţa mass-media din România abundă de televiziuni şi de radiouri care completează presa scrisă ca formatori de opinie. Toate sînt urmărite, într-o măsură mai mare sau mai mică, de cetăţeni, pentru că le consideră surse de informaţii. Mai nou şi internetul sau reţelele de socializare sînt folosite ca surse de informaţii, deşi nu arată întotdeauna realitatea. În ultimii ani, cetăţenii s-au maturizat în ceea ce priveşte alegerea sursei din care obţin informaţiile care le arată ce se întîmplă în jurul lor, în oraşul, judeţul în care locuiesc sau în ţară. Tocmai de aceea, numărul celor care urmăresc emisiuni Tv sau radio este diferit. (Continuarea doar în ediţia tipărită)

Citește mai departe...