Catalizatorul Pãunescu

Nu mai e niciun secret cã dupã moarte toţi artiştii români sînt mari, regretaţi, apreciaţi, ridicaţi în slãvi, adulaţi şi duşi în prime time. Televiziunile se întrec în remember-uri, ediţii speciale şi alte diverse gãselniţe pentru a marca momentul. Dispariţia lui Adrian Pãunescu a fost prilej şi de derapaje lacrimogene însã şi de analize reci a complexitãţii sale ca personaj public. Mi-au rãmas în minte mai multe momente care m-au rîcîit pe creier şi m-au fãcut sa mã înfior jenat. Realitatea TV m-a oripilat cu fraza ,,din elicopterul închiriat de noi, în semn de omagiu am aruncat un buchet de flori deasupra cortegiului". Pe de altã parte nu pot sã înţeleg de ce a devenit o modã ca atunci cînd un artist este coborît în groapã oamenii sã aplaude furtunos. ,,Pãunescu" scandat cu accent pe finalul ,,escu" mi-a adus automat aminte de ,,Cea-u-şes-cu". E drept cã ,,strigacii“, probabil, au multe congrese la activ şi astfel ceea ce trebuia sã fie un omagiu a pus poetul într-un context istoric foarte bine definit. Pãunescu a fost şi iubit şi urît dar dacã e sã îl apreciez personal cel mai mult pentru ceva îmi vine în minte un singur cuvînt: ,,catalizator". Nu am prins pe viu Cenaclul Flacãra dar am avut curiozitatea sã încerc sã înţeleg fenomenul. Trecînd peste rolul de ,,culturã de masã pentru scoaterea poporului din întunericul cultural" cenaclul condus de Pãunescu a dat publicului nişte artişti veritabili care au dovedit ulerior cã nu au fost simple emanaţii ale unui proiect proletcultist. În condiţiile unui regim comunist aspru, Pãunescu a încercat un fel de Woodstock ambulant, asumîndu-şi rolul de actor principal şi expunîndu-se astfel atît iubirii necondiţionate cît şi urii raţionale. Sînt multe cazuri în care istoria mare îi iartã pe oamenii care au fãcut ceva cu adevãrat important de derapajele pentru care au fost criticaţi de contemporani. În fond, Adrian Pãunescu va rãmîne un poet extrem de productiv, cu unele sclipiri de geniu şi sufletul unei mişcãri culturale care s-a legitimat chiar şi în afara contextului comunist. Sînt puţini oameni acum care iubesc atît de pãtimaş România precum a iubit-o Pãunescu şi care au avut nebunia de a i se dedica. Deşi naţionalismul din timpul regimului comunist a fost categoric unul deformat, un naţionalist veritabil rãmîne un fiu marcant României indiferent de context. Iar Pãunescu a fost un naţionalist care a iubit România cum numai un basarabean poate sã facã. ,,Vreau dupã acestea pe acest pãmînt/Sã mã luaţi cu toţii drept ceea ce sunt/Acum observ cît e de greu/Sã vã arãt cã eu sunt eu". (Alin Bujor)

Comments

Comentariu nou

Cautare

Cele mai noi articole

Cele mai citite articole

EDITORIAL

Cu spatele la altar!

Oamenii bisericii privesc, aplaudă şi se complac în mocirla politică. Preoţi, primari, miniştri mint în faţa altarului. O şedinţă politică în faţa altarului. Au fost ingredientele unei acţiuni desfăşurate într-o biserică din judeţul Prahova, organizată de preoţi, parlamentari, primari, miniştri. Toţi s-au înşirat la o masă împodobită, amplasată în faţa altarului, dar cu spatele la altar. S-a vorbit mult şi degeaba.

S-a aplaudat, s-a bisat, iar la sfîrşit s-a trecut la îmbrăţişări şi pupături de mîini. Care pe care. Pe oameni îi pot înşela şi manipula, dar pe Dumnezeu, cu siguranţă, nu!Încă o dovadă că în ziua de azi religia şi biserica nu mai înseamnă credinţă. Aşa vor ei, tagma preoţească şi acei inşi care au impresia că stăpînesc lumea. În ziua de azi, omul trăieşte în nimicnicia lui, fără principii morale. Mare păcat!

Citește mai departe...

În ediţia tipărită

Făgărăsenii spun că s-au săturat de emisiunile politice de la TV

Piaţa mass-media din România abundă de televiziuni şi de radiouri care completează presa scrisă ca formatori de opinie. Toate sînt urmărite, într-o măsură mai mare sau mai mică, de cetăţeni, pentru că le consideră surse de informaţii. Mai nou şi internetul sau reţelele de socializare sînt folosite ca surse de informaţii, deşi nu arată întotdeauna realitatea. În ultimii ani, cetăţenii s-au maturizat în ceea ce priveşte alegerea sursei din care obţin informaţiile care le arată ce se întîmplă în jurul lor, în oraşul, judeţul în care locuiesc sau în ţară. Tocmai de aceea, numărul celor care urmăresc emisiuni Tv sau radio este diferit. (Continuarea doar în ediţia tipărită)

Citește mai departe...