,,Comunismul a fost moşit în hrube ascunse, de minţi scelerate, alãptat de forţe oculte, a crescut şi-a formulat şi şi-a pus în practicã programul, netulburat de nimeni, a guvernat şi poruncit cum a vrut, şi-a impus legile ce le-a voit, a mutat popoare pe alte locuri, a distrus naţionalitãţi, destine, culturi şi vieţi, a umplut jumãtate din omenire cu lagãre, temniţe, crime şi gropi comune, cu sînge şi lacrimi“ - Ion Gavrilã Ogoranu.

     Nu de puţine ori am întîlnit replici de forma ,,Atîta Rezistenţã anticomunistã!“ sau ,,Ce tot vreţi cu foştii deţinuţi? Despre actualii de ce nu vorbiţi?“ Dacã am adãuga şi declaraţia unui fost general de securitate care scria cã în Rezistenţa fãgãrãşeanã ar fi acţionat cinci sau şase indivizi, avem tabloul complet pentru ignoranţã, rãutate, minciunã şi dezinformare.

 Sau avem explicaţia pentru refuzul de a se scrie o paginã de istorie realã pentru perioada 1945-1964. Le-aş propune tuturor celor care gîndesc astfel, sã încropim listele cu numele la toţi fãgãrãşenii care au activat în Rezistenţa activã şi cea pasivã din Ţara Fãgãraşului şi vom vedea cã nu ne ajunge un caiet întreg. Nu vom putea niciodatã sã spunem cã am finalizat lista, cu viii şi morţii, pentru cã în fiecare sat fãgãrãşean, tot la douã case, au fost familii care au sprijinit lupta anticomunistã şi s-au opus principiilor comuniste. Dar trebuie sã ştim cã în spatele fiecãrui nume se aflã o tragedie, un om ucis sau închis pentru mulţi ani, chinuri la securitate şi în temniţã, o familie zdrobitã, copii marginalizaţi şi batjocoriţi, gospodãrii ruinate, jale şi suferinţã, fricã şi deznãdejde, destine frânte, dintre care multe nu s-au mai putut ridica niciodatã pe linia de plutire. Niciodatã în istoria Ţãrii Fãgãraşului nu s-a suferit mai mult ca în acei ani, dar în acelaşi timp nu s-au ridicat mai uniţi şi mai dîrzi oamenii acestor locuri decît atunci cînd au luptat împotriva comunismului. Altãdatã, cînd au ajuns la un asemenea necaz, fãgãrãşenii au trecut munţii în ţarã. De data aceasta n-aveau unde se duce, singura cale pe care au gãsit-o a fost rezistenţa faţã de noul duşman.

Cronologia evenimentelor istorice
 

     Se impune o cronologie a evenimentelor din perioada 1945-1964 pentru ca generaţiile de azi sã înţeleagã, pe cît cu putinţã, de ce a existat atîta teroare, atîta suferinţã şi atîtea închisori. România a ieşit din rãzboi ca un popor învins şi tratat ca tare de sovietici şi de democraţiile apusene. A fost ţara care prin aşezarea geograficã era ruptã de apus neavînd graniţã decît cu ţãri comuniste. Intrase în epoca nouã, comunistã, dupã douã dictaturi, carlistã şi antonescianã în care poporul a fost dresat sã fie supus, înfricoşat şi obligat sã fie bun executant la tot ce i se impunea. Dupã 1944, a fost impus PCR-ul şi la nici un an un Petru Groza la cîrma ţãrii cînd s-a suprimat libertatea şi s-a instaurat treptat regimul de teroare, al bunului plac, al celor ce au profitat de ocazie şi şi-au dorit puterea şi traiul bun pe spatele semenilor lor. A devenit repede ţara de batjocurã a Anei Pauker, Luca Laslo, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Burah Tescovici (Teohari Georgescu), Pantiuşa Botnarenco, Alexandru Nikolski, Walter Roman, Vincse şi Aranici. Oamenii politici şi de culturã, fãrã coloanã vertebralã, au dezertat repede, milogindu-se în faţa noilor stãpînitori şi fãcîndu-le voia. În mlaştina disperãrii care se contura, s-a închegat o rezistenţã armatã anticomunistã. A început în Bucovina, în martie 1944, organizatã de Armata Românã, de ofiţeri precum lt. Motrescu, Cenuşe, Vatamaniuc şi a durat pînã în 1962. S-a extins peste munţi în toatã ţara. Trebuie menţionate grupurile de paraşutisti lansate în ţarã pentru a lupta împotriva armatei societice. Unele s-au autodesfiinţat, iar altele s-au activat în 1948, în munţi. La Sîmbãta de Sus-Fãgãraş au acţionat scriitorul Constantin Gane şi Gheorghe Pele şi apoi la Arnota. Se spera în alegeri libere în 1946 şi în ajutor apusean. Şi pentru cã erau speranţe zadarnice s-au format grupuri militare de rezistenţã anticomunistã. Îi gãsim la conducerea acestora pe generalii Coroamã, Mitrea, Carlaonţ, amiralul Horia Mãcelaru, col. Arsenescu. În 1947, exista o înţelegere între toate forţele politice anticomuniste (PNŢ- ing. Pop, PNL- ing Bujoi, Mişcarea Legionarã- prof. Nicolae Pãtraşcu, Nistor Chioreanu, George Manu), grupurile din Armata Românã, organizaţiile studenţeşti şi alte forţe. S-a format şi un comandament unic al rezistenţei. În toatã ţara s-au alcãtuit grupuri înarmate cu scopul de a acţiona la momentul potrivit. A fost anunţat Consiliul Naţional Român de la Paris (gen. Rãdescu) care a anunţat guvernele apusene. Serviciile secrete apusene avînd însã înfiltraţi agenţi sovietici, regimul comunist din România a fost informat despre rezistenţa anticomunistã. Şi astfel, în primãvara lui 1948 au început arestãrile masive cînd intelectuali, studenţi, elevi, oameni politici, militari, muncitori, ţãrani au ajuns în beciurile securitãţii. A urmat, în noiembrie 1948, procesul ,,Marii Trãdãri“ care s-a încheiat cu sute de ani de închisoare pentru cei implicaţi. Din Ţara Fãgãraşului au fost încarceraţi foarte mulţi tineri. Au rãmas nearestaţi foarte puţini. Aceştia au format rezistenţa armatã din România. Dar fãrã un comandament unic pe ţarã care sã-i organizeze, fãrã o legãturã externã, cu tactici şi strategii, rezultatele nu au putut fi de amploare. Rezultatul, rezistenţa a fost distrusã pînã prin 1962. În 1964, prin Deceretul de graţiere au fost eliberaţi toţi deţinuţii politic din închisori şi lagãre. Au activat grupuri de rezistenţã anticomunistã, conform documentelor din arhivele securitãţii, în Banat (col. Uţã Ion, Tãnase, Domãşneanu, Popovici, etc), în Apuseni (Calotã, Şuşman, Dabija etc), în Hunedoara (Caragea, Vitan), Rodna (Bodiu), Vâlcea (Jijie, Pele, Serban Secu), Craiova (Carlaonţ, Dumitraşcu), Gorj (cpt. Brâncuşi), Dobrogea ( Fudulea, Gogu Puiu, Ciolacu, Trocan), Crişul Alb (Cantemir, Luluşa, Mihuţ), Maramureş (Popşa, Zubaşcu, preoţii greco-catolici), Vrancea (fraţii Paraginã, Lupşa), Bârşad (Dan Constantin), Bacãu (Corduneanu), Cluj ( Paşca, Podea, Pop Oniga, Deac), Suceava (Hazmei), Munţii Fãgãraşului, versantul sudic (col. Arsenescu, fraţii Toma şi Petru Arnãuţoiu, Apostol), versantul nordic ( Ionele Gheorghe, Faina, Cândea, grupul Gavrilã sau grupul carpatin fãgãrãşean, Vultanul, grupul de sprijin Viştea, etc).

Grupurile de luptãtori şi securitatea
 

     La conducerea Securitãţii care activa şi în Ţara Fãgãraşului erau sovieticul Alexandru Filipov, Ambruş Coloman, cãpitanii Deitel Ernest, Averbuch Izu, Gergely Francisc, Nagy Alexandru, col. Gheorghe Crãciun, cp. Cârnu Ion, Alexandrescu Stelian şi Stoica. Au mai fost printre aplicanţii de la Fãgãraş ale deciziilor monstruasei securitãţi Zãgan, Vlad, Stoica (Ciungul), Silaghi, Voinea, Gherghel, Alexandrescu (cu faţa ciupitã de vãrsat), Luca, Aldea, etc. Atunci, sute de tineri erau încadraţi într-o organizaţie condusã de ing. Gheorghe Toader care avea legãturã cu rezistenţa din Garnizoana Fãgãraş prin cpt Sabin Mare, cpt Partenie Cosma, organizaţia studenţilor şi muncitorilor din Braşov prin Ion Fulicea, fraţii Alexandru, Gheorghe Jimboi. La Sâmbãta de Sus se afla cu domiciliu obligatoriu prof. Nicolae Pãtraşcu, iar la Recea se afla gen. Vasile Mitrea. În 1948 au fost arestaţi foarte mulţi tineri din aceste organizaţii. În partea rãsãriteanã a judeţului Fãgãraş s-a organizat grupul ,,Vultanul“ condus de învãţãtorul Pridon din Pãrãu şi în care au activat Marcel Cornea, Virgil Radeş, Ioan Boamfã şi Ioan Buta. Ion Mogoş şi Nicoale Mazilu au format o altã organizaţie în care au strîns tinerii din satele din jurul Fãgãraşului alãturi de Victor Ioan Picã. Pentru a scãpa de arestãri, unii tineri s-au ascuns în Munţii Fãgãraşului formînd aşa numitul Grup carpatin fãgãrãşean. La început a avut 12 tineri dupã care numãrul lor a crescut considerabil. Au fost urmãriţi îndeaproape de Securitate pentru a fi lichidaţi.

Confruntãri soldate cu morţi, rãniţi şi arestaţi
 

     Securitatea a alcãtuit 146 de dosare despre grupurile din Munţii Fãgãraşului în care amintesc 108 confruntãri directe. Unele confruntãri s-au soldat cu morţi şi rãniţi. Grupurile au acţionat pe toatã întinderea Munţilor Fãgãraş, de la Olt pînã la Zãrneşti, în Munţii Perşani şi în pãdurile şi satele apropiate pînã în zona Rupea, Sighişoara, Agnita şi Hârtibaciu.
- În noiembrie 1950 a fost ucis studentul Marcel Cornea în satul Pãrãu, în casa învãţãtorului Pridon. Atunci a fost rãnit şi prins studentul Virgil Radeş (Gilu).
- În decembrie 1950, Toma Pirãu (Porâmbu) a fost împuşcat într-o confruntare directã cu securitatea în şura lui Dumitru Cornea din Ileni care a fost arestat (avea 80 de ani) şi ucis în bãtaie de securitate înainte de a fi judecat.
- în 1950, în Sãrata, a fost împuşcat Ion Cândea, învãţãtor.
- În ajunul Crãciunului sînt împuşcaţi elevii Nicoale Mazilu şi Ion Mogoş din Toderiţa în satul Pãdureni din judeţul Timiş, în casa lui Traian Muraru.
- Într-o ciocnire în satul Râuşor sînt rãniţi şi arestaţi elevul Silviu Socol, ţãranul Gheorghe Arsu, studenţii Gheorghe Duminicã, Nicoale Stanciu din Aluniş-Olt. Sînt condamnaţi la moarte în 1951 şi executaţi. În lot cu ei sînt condamnaţi şi Partenie Cosma, Dumitru Cornea, Traian Murariu, învãţãtorul Pridon, cpt Monea Traian.
- În decembrie 1951 este rãnit grav şi arestat Dumitru Moldovan din Lisa, Vasile Moldovan, tatãl sãu, Petru Novac, tatãl lui Nelu Novac.
- În februarie 1952 în satul Voivodeni este trãdat, prins şi împuşcat Andrei Haşu (Baciu), conducãtorul grupului Gavrilã. Corpul neînsufleţit al lui Andrei Haşu este ţintuit pe un lemn şi lãsat în centrul satului trei zile pentru a ,,da o lecţie“ sãtenilor.
- În decembrie 1952 este ucis în Poiana Sibiului Ionele Gheorghe (Dumitriu) din Arieşeni-Alba, într-o confruntare directã cu securitatea, cel care s-a ascuns împreunã cu Lenuţa Faina timp de patru ani.
- De Crãciun, în 1952, este arestatã, prin trãdare, Lenuţa Faina, ,,crãiasa munţilor“ în casa cojocarului Oancea din Avrig unde se ascundea.
- În 1953 au fost arestaţi Sabin Mare, Pop Gavrilã care au venit paraşutaţi din strãinãtate.
- La 6 august 1954 mor în luptã directã cu securitatea, la Obreja- Alba, Gheorghe Şovãialã şi Gelu Novac, fiul profesorului Mihai Novac, arestat şi încarcerat şi el.
- La 20 august 1954 cade grav rãnit, la Avrig, în munţi, elevul Ion Ilioi. Preotul greco-catolic David Ioan este rãnit şi prins la Porumbacul de Jos împreunã cu Candid Bãrdaş, cumnatul sãu. În Porumbacul de Sus este prins şi arestat Cişmaş Constantin.
- În 1955, iunie, este rãnit la picior la marginea satului Viştea, Remus Sofonea. Împreunã cu Laurean Haşu sînt salvaţi de Olimpiu Borzea şi Victor Şandru din Viştea. Remus şi Laurean se hotãrãsc sã se sinucidã prin împuşcare în casa lui Olimpiu Borzea. Remus Sofonea moare, iar Laurean Haşu este salvat dupã 10 zile de comã.
- În 1955 sînt prinşi prin trãdare ( Niculescu, Grovu îi trãdeazã promiţîndu-le cã-i duce în Grecia) pe rînd studenţii: Ioan Chiujdea, Laurean Haşu, elevii Ioan Novac, Victor Metea, apoi Gheorghe Haşu, Olimpiu Borzea şi dr. Nicoale Buracu.
- În 1956, primãvara, este arestat şi Ioan Pop. Apoi şi Stanciu Pompiliu.

Loturile de luptãtori condamnaţi

- La 16 iulie 1951 la Tribunalul Militar Stalin (Braşov) a avut loc procesul pentru lotul format din: Virgil Radeş, învãţãtorul Pridon din Pãrãu, Silviu Socol, Duminecã şi Stanciu. Radeş a fost condamnat la 15 ani muncã silnicã, iar ceilalţi au fost condamnaţi la moarte şi executaţi prin împuşcare la Jilava în 1955.
- În 14 iulie 1957, toţi arestaţii au fost duşi la Tribunalul Militar Sibiu şi ţinuţi în beciurile Securitãţii, în acele celule mici, sub pãmînt, denumite ,,talpa iadului“ sau ,,trei morminte“. Procesul a ţinut cinci zile, completul de judecatã fiind format din: cp. Cojocaru Dragoş, Dinu, Tripon, procuror Luciu Virgil, toţi detaşaţi de la Tribunalul Militar Cluj. Încadrarea a fost aceeaşi pentru toţi din lot: crimã de uneltire împotriva ordinii interne şi externe, însuşire de prerogatice ale statului, constituire de organizaţie armatã teroristã, depozitare de arme în vederea unui scop criminal, tentativã de trecere frauduloasã a frantierei. Pedepsele au fost cele mai dure, condamnaţi la moarte prin împuşcare. Ion Chiujdea (Profesorul)- şef de lot, Laurean Haşu (Leu), Gheorghe Haşu (Ghiţã), Victor Metea, Nelu Novac, Ion Pop (Fileru), Olimpiu Borzea, Nicoale Buracu. Condamnaţi la muncã silnicã pe viaţã au fost: Ion Cristian, Gheorghe Borzea, Ion Bucelea. Pedepse de 25 de ani muncã silnicã: Victor Şandru, Vasile Bucelea. Zece ani de închisoare pentru Victor Dâmboi. Condamnaţii au fost legaţi cu lanţuri la mîini şi picioare şi transportaţi în ziua de 6 august 1957 la închisoarea Uranus din Bucureşti. În noaptea de 14/15 noiembrie 1957 au fost executaţi primii opt din acest lot. Dr. Nicolae Buracu a relatat teroarea acelei nopţi, cînd camarazii lui au fost executaţi. Lui Olimpiu Borzea şi lui Nicolae Buracu le-au fost comutate pedeapsele în muncã silnicã pe viaţã, dupã ce au fost ţinuţi ore în şir în faţa plutonului de execuţie. Acestora li s-a adãugat Grupul de sprijin Viştea condus de Olimpiu Borzea care a fost judecat. A fost format din: Gheorghe A. Borzea, Lucian Stanciu, Ioan Grovu (acesta nu s-a prezentat la proces, dar a primit funcţia de director la un liceu din Victoria), Ioan Bucelea, Vasile Bucelea, Victor Şandru, Ioan Cristian, Victor Dâmboiu.
- În luna august 1957 a fost judecat un alt lot de luptãtori. A fost format din: Geamãn Victor, Liviu Fogoroş, Logrea Gheorghe, Munteanu Vasile, Munteanu Octavian, Pãrintele Cornel Dascãl, Popaiov Octavian, Polexe Ioan, Albu Ieronim. În lot cu ei au fost aduşi şi luptãtorii care au activat în localitatea Râuşor.
- În septembrie 1957 au fost judecaţi alţi tineri luptãtori: Remus Budac, pr. Ioan Nãftãnãilã, Ion Ostãcioaie, Aurel Banciu, Ion Vulcu, Constantin Vulcu, Ioan Marin, Virgil Oancea. Au urmat fraţii Ioan şi Nicolae Grecu din Şoarş, şi grupul din Olteţ condus de Vasile Surdu.

Dosarele Securitãţii sînt uncomplete
 

     ,,La CNSAS a sosit de la securitate dosarul operativ 846.873, înregistrat sub numãrul 770. Sînt în toatal 124 de volume ce cuprind 49.890 file. Din acest numãr, 30 de volume au fost alcãtuite de miliţie, restul de securitate. Se mai aflã un dosar penal format din 16 volume cuprinzînd procesul din 1957 şi condamnarea luptãtorilor la Sibiu. Se mai gãsesc cîteva dosare provenite de la regionalele securitãţii, altele decît cea din regiunea Stalin. Nu se aflã dosarul cu evenimentele din 1950 şi cu procesul din iulie 1951, cu pronunţarea a 17 condamnãri la moarte. Nu se aflã informaţii cu paraşutaţii de cãtre puterile apusene în anii 1950-1953, decît în mãsura în care a fost nevoie pentru condamnarea grupului nostru. Nu se aflã nicio referire la modul în care a fost arestat şi anchetat Ion Gavrilã Ogoranu şi nici despre urmãrirea lui ulterioarã. Nici dosarele cu legãturile externe, despre avionul american venit sã-i ajute în 1951“ scria Ion Gavrilã Ogoranu. (Lucia Baki)

Comments

Comentariu nou Cautare

Scrieti comentariu
Nume:
Email:	fara notificarecu notificare
Titlu:
	Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

Powered by !JoomlaComment 3.26

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."