Întuneric de decembrie

In memoriam Viorel Paltin

De îndată ce se face decembrie, o obsesie bîntuie minţile românilor, ale celor care au ieşit pe străzi cu piepturile goale la Timişoara, ale celor care au rămas marcaţi fizic şi psihic pe toată viaţa participînd la demonstraţiile oamenilor neînarmaţi, întîmpinaţi de tancuri, tab-uri şi gloanţe de arme automate, pe malurile Begăi, la Bucureşti, Sibiu, Cluj şi în alte centre, unde mulţimi de oameni au simţit atunci că nu se mai poate: viaţă sau moarte! Acum ziua se face tot mai mică pînă la solstiţiul de iarnă din noaptea de 21-22 decembrie, şi noaptea rămîne mai lungă decît ziua pînă pe 21 martie... Obsesia este legată de faptul că după atîţia ani de la acel decembrie 1989, încă nu s-a făcut lumină într-o serie de aspecte privind ceea ce s-a numit emfatic „revoluţia română“. Ca şi cînd acele pagini de istorie pe care le-au scris cu sînge românii s-a fi petrecut, în urmă cu milenii, şi ar fi fost înecate de negura vremurilor... Avem în arta picturii bisericeşti faimosul „albastru de Voroneţ“, iar în „arta“ disimulării, omisiunii şi escamotării adevărului „întuneric de decembrie“. Cineva - este vorba despre destul de mulţi indivizi interesaţi, care compun acest „cineva“ multiplu - a avut tot interesul să nu se afle tot adevărul despre ororile şi autorii acestora din revoluţie şi din acest punct de vedere afirm cu toată energia că revoluţia nu a reuşit. Logica aceasta este simplă: dacă revoluţia ar fi fost încununată de succes, revoluţionarii adevăraţi ar fi scotocit prin toate tenebrele acestor zile, ar fi aflat adevărul oricît de crud şi de bine ascuns ar fi fost el şi l-ar fi expus în lumina reflectoarelor... Nu s-a procedat aşa, ci exact invers, ceea ce duce inevitabil la concluzia că nu revoluţionarii au reuşit, ci oponenţii lor. Temători de consecinţe, lupii s-au îmbrăcat peste noapte în piei de oaie şi, întrucît evenimentele îi prinseseră în poziţii de autoritate, au deturnat sensul profund al ridicării populare, canalizîndu-l către o aşa-zisă împăcare generală, spălînd creierele cu un soi de detergent care se cheamă: uitarea. (...) Planează încă peste miile de morminte, peste lacrimile părinţilor, rudelor şi prietenilor acest funest „întuneric de decembrie“, doliu al zilei şi nopţii interminabile, teribile întrebări, „enigme ne-splicate“, iar cei răspunzători dorm liniştiţi, ca nişte sugari în scutece de mătase... Îmi vin acum în minte versurile lui Nichifor Crainic: „Întrebat-am bufniţa cu ochiul sferic./ Oarba care vede-n întuneric/Tainele neprinse în cuvînt: / - Unde sînt cei care nu mai sînt?/ - Unde sînt cei care nu mai sînt?/ Zis-a bufniţa: Cînd va cădea/ Marele-ntuneric vei vedea.“ (Viorel Paltin, 2006)

Comments

Comentariu nou

Cautare

Cele mai noi articole

Cele mai citite articole

EDITORIAL

Cu spatele la altar!

Oamenii bisericii privesc, aplaudă şi se complac în mocirla politică. Preoţi, primari, miniştri mint în faţa altarului. O şedinţă politică în faţa altarului. Au fost ingredientele unei acţiuni desfăşurate într-o biserică din judeţul Prahova, organizată de preoţi, parlamentari, primari, miniştri. Toţi s-au înşirat la o masă împodobită, amplasată în faţa altarului, dar cu spatele la altar. S-a vorbit mult şi degeaba.

S-a aplaudat, s-a bisat, iar la sfîrşit s-a trecut la îmbrăţişări şi pupături de mîini. Care pe care. Pe oameni îi pot înşela şi manipula, dar pe Dumnezeu, cu siguranţă, nu!Încă o dovadă că în ziua de azi religia şi biserica nu mai înseamnă credinţă. Aşa vor ei, tagma preoţească şi acei inşi care au impresia că stăpînesc lumea. În ziua de azi, omul trăieşte în nimicnicia lui, fără principii morale. Mare păcat!

Citește mai departe...

În ediţia tipărită

Făgărăsenii spun că s-au săturat de emisiunile politice de la TV

Piaţa mass-media din România abundă de televiziuni şi de radiouri care completează presa scrisă ca formatori de opinie. Toate sînt urmărite, într-o măsură mai mare sau mai mică, de cetăţeni, pentru că le consideră surse de informaţii. Mai nou şi internetul sau reţelele de socializare sînt folosite ca surse de informaţii, deşi nu arată întotdeauna realitatea. În ultimii ani, cetăţenii s-au maturizat în ceea ce priveşte alegerea sursei din care obţin informaţiile care le arată ce se întîmplă în jurul lor, în oraşul, judeţul în care locuiesc sau în ţară. Tocmai de aceea, numărul celor care urmăresc emisiuni Tv sau radio este diferit. (Continuarea doar în ediţia tipărită)

Citește mai departe...