Dineu cu politicieni

Cu mare greutate am acceptat să mă înscriu într-un partid politic. Pentru că aveam o părere formată, de loc bună, despre oamenii politici de acum, despre modul în care respectă ei vreo doctrină sau vreun crez politic. Au fost multe lucruri pe care le-am pus în balanţă acceptînd o adeziune politică. Aveam în gînd o singură doctrină, una creştin democrată, precum cea promovată şi respectată de Iuliu Maniu sau de Zelea Codreanu, adevăraţi oameni politici care nu degeaba s-au susţinut reciproc. Adăugînd şi activitatea mea în sprijinul aflării adevărului despre Rezistenţa anticomunistă, nu au existat prea multe opţiuni. PNŢCD şi Partidul pentru Patrie. Ambele erau ba în formare, ba măcinate de disensiuni interne. Dată fiind situaţia la nivel local, am acceptat să fiu membru PNŢCD. Pe parcurs am constatat însă că doctrina ţărănistă a lui Iuliu Maniu a ajuns pe mîinile unor neaveniţi. În asentimentul meu au fost mulţi dintre bătrînii prezenţi la ultimul congres al PNŢCD, cel de sîmbătă, 29 ianuarie. Un ţărănist vechi din Sânicolaul Mare a vorbit răspicat cu graiul din Banat: ,,Eu n-am fost niciodată la Bucureşti, dar acum am lăsat tot şi am venit. Şi nu-mi place ce văd aici. Credeam că azi se termină cu scandalurile şi ne unim toţi. Am aşteptat destul, ajunge!“. Acest om a impus respect numai prin cuvîntul său şi avea mare dreptate. La nivelul lui Maniu, Mihalache, Coposu nu s-a mai ridicat niciun lider pentru ţărănişti. Un Ciorbea, un Sârbu, un Pavelescu sau un Miluţ au fost doar nişte membrii care au aruncat PNŢCD în răfuieli şi interese. Au făcut jocurile altor lideri de partide fie ele socialiste, democrate sau liberale, aducînd dezbinare. Ceea ce s-a petrecut la centru de două decenii s-a perpetuat şi în teritoriu, fie Braşov, Făgăraş, Iaşi sau Cluj. Ţărăniştii adevăraţi i-au lăsat în faţă pe cei guralivi şi de nimic. Rezultatul, fără reprezentare în parlament sau în forurile judeţene şi locale. Încotro se îndreaptă PNŢCD, nu se ştie. Dar bătrînii ţărănişti mai au încă încredere, mai văd o ultimă şansă, în această unificare. ,,Cine s-a fript odată, acum suflă şi în congres“ spunea Doru Braia, ţărănist din tată în fiu de la tribuna recentului congres. Am văzut de curînd piesa ,,Dineu cu proşti“ pe scena Teatrului Naţional, cu Horaţiu Mălăiele şi Şerban Ionescu. Sînt fenomenali actorii noştri! Fiecare invitat la dineu avea obligaţia să ducă cu el cîte un prost, iar dintre proştii lor se premia cel mai prost, adică prostul proştilor. Ca-ntr-un astfel de dineu se întîmplă şi în politică. Îşi premiază fiecare prostul adus la masa electorală. Girul este dat de electorat care a ajuns să voteze din prostie şi din interes. În funcţie de ceea ce primeşte, o găleată, bani, salam, umbrele, promisiuni, pune ştampila. La final se numără voturile şi urmează premierea cîştigătorilor. Ies primari, consilieri, preşedinţi, parlamentari. C-antr-un dineu precum cel regizat de Ioan Caramitru, dar de data aceasta cu politicieni. (Lucia Baki)

Comments

Comentariu nou

Cautare

Cele mai noi articole

Cele mai citite articole

EDITORIAL

Cu spatele la altar!

Oamenii bisericii privesc, aplaudă şi se complac în mocirla politică. Preoţi, primari, miniştri mint în faţa altarului. O şedinţă politică în faţa altarului. Au fost ingredientele unei acţiuni desfăşurate într-o biserică din judeţul Prahova, organizată de preoţi, parlamentari, primari, miniştri. Toţi s-au înşirat la o masă împodobită, amplasată în faţa altarului, dar cu spatele la altar. S-a vorbit mult şi degeaba.

S-a aplaudat, s-a bisat, iar la sfîrşit s-a trecut la îmbrăţişări şi pupături de mîini. Care pe care. Pe oameni îi pot înşela şi manipula, dar pe Dumnezeu, cu siguranţă, nu!Încă o dovadă că în ziua de azi religia şi biserica nu mai înseamnă credinţă. Aşa vor ei, tagma preoţească şi acei inşi care au impresia că stăpînesc lumea. În ziua de azi, omul trăieşte în nimicnicia lui, fără principii morale. Mare păcat!

Citește mai departe...

În ediţia tipărită

Făgărăsenii spun că s-au săturat de emisiunile politice de la TV

Piaţa mass-media din România abundă de televiziuni şi de radiouri care completează presa scrisă ca formatori de opinie. Toate sînt urmărite, într-o măsură mai mare sau mai mică, de cetăţeni, pentru că le consideră surse de informaţii. Mai nou şi internetul sau reţelele de socializare sînt folosite ca surse de informaţii, deşi nu arată întotdeauna realitatea. În ultimii ani, cetăţenii s-au maturizat în ceea ce priveşte alegerea sursei din care obţin informaţiile care le arată ce se întîmplă în jurul lor, în oraşul, judeţul în care locuiesc sau în ţară. Tocmai de aceea, numărul celor care urmăresc emisiuni Tv sau radio este diferit. (Continuarea doar în ediţia tipărită)

Citește mai departe...