Unul dintre cei mai mari gînditori ai tuturor timpurilor, germanul Immanuel Kant, personaj sobru şi auster, despre care se spune că a trăit drama cunoaşterii fără să aibă curiozitatea de a ieşi din oraşul lui şi că nu a voit să vadă Marea Nordului, deşi s-a aflat la 30 km distanţă, a spus cîndva aceste vorbe, care săgetează cerul, asemeni unui dom gotic, răsfrîngîndu-şi baza în fiinţa morală. Kant a zis cam aşa: Nimic nu mă domină şi nu mă vrăjeşte mai mult decît ,,cerul înstelat de deasupra mea şi ideea morală din mine“. Există, aşadar, sădit în om, dacă este să le dăm crezare celor mai înţelepţi, un instinct infailibil despre bine şi rău, care pe unii îi face să încline către Dumnezeu, iar pe alţii, biete imitaţii cu chipul şi asemănarea Lui, către Satana. În sufletul şi mintea noastră sălăşluieşte o ţesătură fină, stînd în echilibru precar între bine şi rău şi care se răsfrînge înafara noastră, prin fapte, gesturi, lumina din privire, către lume, înţeleasă ca univers cu cer înstelat şi mistere de nepătruns...Avem, totodată, prin aceasta un instrument de mare precizie, cu care operăm fără greş în dilema multipolară a existenţei, separînd cu cea mai mare uşurinţă lumina de întuneric. Mă refer la individul normal, instruit sau neinstruit. Dereglarea acestui mecanism invizibil, prin intervenţia unei multitudini de forţe malefice, echivalează la nivelul sufletului individual cu un fel de catastrofă cosmică: este ca şi cum întregul sistem planetar ar intra în conflict cu sine însuşi, revărsîndu-şi sau bulversîndu-şi mişcările precise. În societatea românească de azi părem a fi pe cale să trăim un astfel de cataclism moral. Asistăm la o totală debusolare, care îşi are originea în relativismul eticilor contemporane, la care se adaugă criza de mult cronică a instituţiilor tradiţionale. Pare o butadă, dar în România de azi a devenit aproape...imoral să fi onest. Spuneţi-mi ce este aia să te ţii de cuvînt...? Sau, mai exact, să promiţi şi să-ţi respecţi promisiunea? Să nu iei decît atît cît este, în mod cinstit, al tău?A trecut destulă vreme de la campania electorală, care a propulsat actualele formaţiuni politice la putere, spre a ne da seama cu claritate că promisiunile cele mai simple, dincolo de vorbe bombastice, nu s-au îndeplinit. Se poate spune că naţiunea a fost înşelată în modul cel mai umilitor cu putinţă, atîta vreme cît speranţa a putut fi înlocuită cu o disperare neputincioasă sau, mai rău, cu totală apatie. Exemplul celor care conduc destinele acestei ţări, bunele intenţii exhibate dar neaplicate de ei în practica vieţii de stat sau răstălmăcite ipocrit au indus în mintea şi sufletul colectiv nevoia de imitare. Aşa s-a ajuns treptat, la schimbarea pînă la necunoaştere a fundamentelor morale, creîndu-se în viaţa de zi cu zi o etică a minciunii şi înşelătoriei, a furtului nepedepsit, arogant şi prosper. Nu o astfel de schimbare s-a promis! O anti-morală cu cerul răsturnat şi ,,planetele“ proiectate haotic în întuneric a pus stăpînire pe întreaga noastră societate, încît răul este luat drept bine şi invers...A-ţi educa azi copiii să fie cinstiţi, buni cetăţeni, patrioţi devine aproape ridicol şi denotă o lipsă totală de prevedere, fiindcă echivalează cu a-i dezarma pentru viaţă. Să fi căzut deja atît de rău cu toţii? Disperatul strigă Nuuu!; apaticul dă din umeri şi adoarme din nou...În fond nu mai e deloc moral să fi onest şi nici nu se mai poartă... (Viorel Paltin)

Comments

Comentariu nou Cautare

Scrieti comentariu
Nume:
Email:	fara notificarecu notificare
Titlu:
	Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

Powered by !JoomlaComment 3.26

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."