Comunitatea din Victoria trăieşte coşmarul unor decizii portocalii aberante pe care le resimte, poate, cel mai dur cu putinţă dintre toate localităţile din ţară. Şi aşa lovită de soartă, prin izolarea de drumul naţional sau de calea ferată, prin şomajul excesiv instalat în ultimii 20 de ani, prin îmbătrînirea rapidă a populaţiei, prin îmbolnăvirea înainte de vreme a populaţiei din cauza mediului toxic şi al noxelor ce depăşesc limitele admise, Victoria se încăpăţînează să supravieţuiască. Poate de aceea factorii de decizie de la Bucureşti fac din populaţia de aici un cobai pentru năstruşnicele lor proiecte cărora le spun europene. Acum le-au anulat oamenilor şansa la asistenţă medicală prin desfiinţarea spitalului. Asta după ce un predecesor al ministrului actual de etnie maghiară a decis, în urmă cu 6 ani, în deşteptăciunea lui, că spitalul din Victoria trebuie reorganizat reducîndu-i substanţial volumul de activitate. Acum, actualul ministru va fereca cu un lacăt masiv din metal clădirea spitalului. Ar trebui Primăria Victoria să ia o decizie şi să înfiinţeze în curtea spitalului un cimitir pe care să-l denumească ,,Cimitirul portocaliu". Victoria a fost şi locul unde au fost închise clădiri de şcoli, după ce au fost reduse clasele de elevi. De asemenea, locul în care s-au produs primii şomeri de la sociatatea de gaz sau din industria chimică de stat. Este totuşi bine că aici există patru biserici pregătite să cînte prohodul oraşului cînd Bucureştiul dictează aşa ceva. Dincolo de aceste lucruri vizibile, există o realitate şi mai sumbră. Actualul guvern, mixat între democraţi liberali şi etnicii maghiari, răzbate dincolo de incompetenţă şi laşitate prin acceptarea ideilor lui de către norod. M-a surprins vineri tăcerea oamenilor din spital, pacienţii deopotrivă cu angajaţii şi localnicii. Deşi decizia adusă în trombă cu limuzina directorului din Sănătate transforma spitalul în cimitir, oamenii au tăcut, s-au rezumat la simple întrebări cu răspunsuri evitate cu şmechereală şi laşitate de şefii plătiţi bine de la buget, au acceptat o nouă minciună şi o nouă amăgire spuse din stomacul gras al directorului de la judeţ care s-a comportat precum un ştab comunist. Oamenii au lăsat decizia luată în întunericul nopţii să le anuleze speranţa de viaţă şi acel trai decent stipulat în legea fundamentală a ţării, acea Constituţie nerespectată chiar de cei care ne conduc. Un Bălescu, un primar, un ales local indiferent cum se numeşte a bifat încă odată victoria asupra norodului român. Întrebări precum de ce tace românul, de ce nu-şi cunoaşte drepturile, de ce nu-i trage la răspundere pe cei care i-a ales, de ce nu-şi cere drepturile prevăzute de lege, de ce se lasă copleşiţi de faptele grosolane ale semenilor lor, de ce îşi pleacă umil capul în faţa nedreptăţilor aleşilor, au rămas şi rămîn în continuare fără răspuns. Astfel de răspunsuri au fost îngropate de veacuri în cimitire prtocalii, galbene, roşii sau verzi ale aceloraşi dinozauri politici care şi-au schimbat părul, dar nu şi năravul. Ne merităm soarta? Se poate spune că da, pentru că ne reprezintă tăcerea, laşitatea şi acea şmechereală individuală. Nu avem puterea încă să schimbăm atitudinea ciobanului din Mioriţa şi a Meşterului Manole care au preferat sacrificiul decît curajul schimbării. (Lucia Baki)

Comments

Comentariu nou Cautare

Scrieti comentariu
Nume:
Email:	fara notificarecu notificare
Titlu:
	Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

Powered by !JoomlaComment 3.26

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."