Dragostea Fiului

Mi-a plãcut o istorioarã pe care am auzit-o recent. M-a impresionat prin adevãrul pe care l-a pus în evidentã si care se aplicã oricînd la fel de bine. Lãsînd la o parte zbuciumul zilnic, evenimentele cotidiene, necazurile, sãrãcia, somajul, boala, invidia, egoismul, înavutirea, oportunismul, rãutatea, orgoliul, sã încercãm, mãcar o clipã, sã privim spre partea plinã a paharului cu un gînd bun, cu un zîmbet si cu încredere.
Un om bogat, pasionat de artã, avea în colectia lui opere ale tuturor marilor maestri, renascentisti, clasici si moderni, din toate scolile si curentele. Deseori stãtea împreunã cu unicul sãu fiu, admir]nd minunatele piese din colectia lor. Dar a izbucnit rãzboiul si fiul a fost înrolat si trimis la luptã. El a dat dovadã de mult curaj si a murit la datorie, în timp ce salva viata unui camarad. Tatãl a fost foarte îndurerat aflînd trista veste. O lunã mai tîrziu, a auzit bãtãi la usã. În prag stãtea un tînãr cu un pachet mare în brate... ,,Sînt solatul pentru care fiul dumneavoastrã si-a dat viata. Mi-a povestit mult despre pasiunea d-voastrã pentru artã. Eu sînt un pictor necunoscut, dar fiul si-ar fi dorit sã aveti acest tablou“. Era un portret al fiului sãu, pictat de tînãr. Tatãl a scos un suspin si cu ochii plini de lacrimi a multumit tînãrului, oferindu-i si o sumã de bani pentru tablou. L-a arãtat apoi tuturor vizitatorilor colectiei sale, înainte de a le da voie sã vadã marile capodopere colectionate. Dupã moartea bãtrînului tatã, s-a organizat licitatia marii lui colectii de tablouri. La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Licitatia a început cu portretul fiului, dar nimeni nu s-a arãtat interesat de acest tablou. Toti participantii asteptau marile capodopere sperînd la un chilipir. ,,Am venit pentru Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso si alti maestri!... Haideti sã trecem, cu adevãrat, la licitatie!“... Adjudecãtorul a insistat ,,Fiul“, ,,Il vrea cineva?“ S-a auzit o voce timidã: ,,Dau eu 10 pentru acest portret“. Era cel care fusese, ani multi, grãdinarul tatãlui si al fiului. Fiind un om sãrac, nu putea sã ofere mai mult. Nimeni n-a dat mai mult. Pentru toti contau maestrii! S-a auzit apoi ,,Adjudecat!“. Moment în care sala s-a pregãtit pentru ce urma. Calm însã, adjudecãtorul a pus jos ciocãnelul, spunînd: ,,Îmi pare rãu, dar licitatia s-a încheiat. Cînd am fost desemnat sã conduc aceastã licitatie, mi s-a comunicat o prevedere din testament: licitatia se referã numai la potretul fiului ! Cine îl ia, mosteneste întreaga avere, care include si toatã colectia de opere de artã! Omul care-l primeste pe fiul obtine TOT!...“ Dumnezeu Tatãl a trimis acum 2000 de ani pe Fiul sãu ca sã moarã pe cruce, pentru cã acela care îl primeste pe Fiul obtine totul... ,,Cã într-atît a iubit Dumnezeu lumea încît pe Fiul Sãu Cel Unul-Nãscut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul sã nu piarã, ci sã aibã viatã vesnicã“. (Ioan 3/ 16).

Comments

Comentariu nou

Cautare

Anonim - DRAGOSTEA FIULUI

|11-02-2013 20:09:14

Raspunde

Cele mai noi articole

Cele mai citite articole

EDITORIAL

Cu spatele la altar!

Oamenii bisericii privesc, aplaudă şi se complac în mocirla politică. Preoţi, primari, miniştri mint în faţa altarului. O şedinţă politică în faţa altarului. Au fost ingredientele unei acţiuni desfăşurate într-o biserică din judeţul Prahova, organizată de preoţi, parlamentari, primari, miniştri. Toţi s-au înşirat la o masă împodobită, amplasată în faţa altarului, dar cu spatele la altar. S-a vorbit mult şi degeaba.

S-a aplaudat, s-a bisat, iar la sfîrşit s-a trecut la îmbrăţişări şi pupături de mîini. Care pe care. Pe oameni îi pot înşela şi manipula, dar pe Dumnezeu, cu siguranţă, nu!Încă o dovadă că în ziua de azi religia şi biserica nu mai înseamnă credinţă. Aşa vor ei, tagma preoţească şi acei inşi care au impresia că stăpînesc lumea. În ziua de azi, omul trăieşte în nimicnicia lui, fără principii morale. Mare păcat!

Citește mai departe...

În ediţia tipărită

Făgărăsenii spun că s-au săturat de emisiunile politice de la TV

Piaţa mass-media din România abundă de televiziuni şi de radiouri care completează presa scrisă ca formatori de opinie. Toate sînt urmărite, într-o măsură mai mare sau mai mică, de cetăţeni, pentru că le consideră surse de informaţii. Mai nou şi internetul sau reţelele de socializare sînt folosite ca surse de informaţii, deşi nu arată întotdeauna realitatea. În ultimii ani, cetăţenii s-au maturizat în ceea ce priveşte alegerea sursei din care obţin informaţiile care le arată ce se întîmplă în jurul lor, în oraşul, judeţul în care locuiesc sau în ţară. Tocmai de aceea, numărul celor care urmăresc emisiuni Tv sau radio este diferit. (Continuarea doar în ediţia tipărită)

Citește mai departe...