De Înviere |
În pragul celei mai mari sărbători creştine, Învierea, se cuvine să fim călăuziţi de Lumina Lumii, de Mântuitorul Iisus Hristos. Să uităm măcar pentru o clipă intrigile, vorbele grele, orgoliile, invidia, furăciunile, supărările şi să dăm frîu smereniei, bucuriei şi faptelor bune. Întorcîndu-ne în timp, la începutul primului mileniu, ni se derulează fiecăruia în minte firul evenimentelor care a schimbat cursul istoriei. Cînd lumea s-a împărţit înainte de Hristos şi după Hristos. Atunci toţi îl aşteptau pe Mesia. Se declarau pregătiţi să-L întîmpine şi să-L recunoască. Dar venirea Lui nu le-a plăcut. Le încălca toate regulile după care îşi duceau viaţa. Se aşteptau ca Trimisul să vină pe norii cerului, să fie unul de-al lor şi nicidecum un biet tîmplar, un om simplu şi drept. Mai marele lor a întărit nerecunoştinţa rupîndu-şi hainele sfinte de pe el şi strigînd cu ochii plini de ură ,,Moarte!“. Fiul Omului, Mesia trimis de Dumnezeu pentru mântuirea lumii, i-a bulversat într-atît încît ei s-au transformat în călăi. Nişte criminali notorii şi laşi. ,,Iisus murea pe cruce. Sub arşiţa grozavă/Pălea curata-i frunte ce-o sîngerase spinii/Pe stîncile Golgotei tot cerul Palestinii/Părea că varsă lava. Şi chiar în clipa morţii huliră cărturarii/Cu fierea oţetită îl adăpau străjerii.../Rîdea cu hohot gloata cu spasmele durerii/Şi-l ocărau tîlharii“ zugrăvea Vasile Voiculescu în poezia ,,Pe cruce“ chinul lui Iisus. Fariseii cu feţele smerite şi bărbile argintate şi stufoase L-au răstignit fără să le pese măcar. Au manipulat norodul pentru a le face voia. De pe cruce, Iisus i-a iertat. ,,Iartă-i Tată că nu ştiu ce fac!“ au fost cuvintele Mântuitorului în faţa cumplitelor chinuri. Traversăm Săptămîna Mare în care Iisus Domnul a trăit şapte zile de patimi. Dacă Ierusalimul L-a întîmpinat cu crengi de finic în Ziua de Florii, tot el L-a ucis în chinuri. Mântuitorul ne-a adus Legea nouă, schimbarea conştiinţei, iubirea de Dumnezeu şi a aproapelui. Pentru toate acestea a plătit cu viaţa, un tribut mult prea greu şi pentru Dumnezeu-Omul. ,,Fiţi blînzi cu cei ce vă insultă,/Iertaţi pe cei ce vă lovesc,/Iubiţi pe cei ce-n contra voastră/Cu vrăjmăşie se pornesc" a sintetizat în versuri Alexandru Vlahuţă esenţa învăţăturilor lui Iisus. Întîmpinăm din nou Marele Praznic al Învierii Domnului. Alergăm în stînga şi-n dreapta pentru pregătirea sărbătorilor, umplem bisericile, ne spovedim la preoţi, primim canoane, facem milostenie, sîntem care mai de care mai activi. Pe ecranele televizorului sînt difuzate filme despre Iisus, despre patimi, despre apostoli, despre biserică. Toate la concurenţă cu evenimentele mondene sau politice. Fiecare îşi umple timpul cum crede că e mai bine. Noi, românii, avem însă ceva special. Tradiţiile şi obiceiurile păstrate de veacuri ne aduc mai aproape tainele vieţii creştine. Îmbinăm rigorile vieţii cotidiene cu obiceiurile creştine. Mi-a plăcut o poezie a lui Petru Dugulescu numită ,,Se-ntoarce Dumnezeu în România“ care caracterizează starea de azi a românilor. ,,Se-ntoarce Dumnezeu în România,/Trecînd prin vamă, fără paşaport!/S-alunge pe tirani şi tirania,/Să ne aducă-n ţară omenia,/O marfă ce-am vîndut-o la export. Se-ntoarce-n ţară Domnul cu Scriptura/Ca să ne-nveţe viaţa de creştini;/Dar ateismul şi nomenclatura/Şi-au transformat subtil coloratura/Şi -I împletesc din nou cununi de spini...“. Hristos a Înviat! (Lucia Baki)
Powered by !JoomlaComment 3.26
3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved." |