Blestemul uitării |
M-a şocat o ştire de săptămîna trecută. Monumentul de la Şercăiţa a fost vandalizat, iar hoţii au furat toate elementele care erau din metal. Au scăpat tunurile care erau foarte grele şi n-au putut fi sustrase. Infractorii le-au valorificat, cel mai probabil, pentru banii necesari traiului zilnic. Monumentul este închinat eroilor satului care au participat la luptele din al doilea război mondial. Şi la Făgăraş eroii din cele două războaie mondiale sînt daţi uitării şi batjocoriţi. Şi nu de hoţii de fier vechi ci de autorităţile locale. Mormintele lor au fost vandalizate, osemintele scoase din locul de odihnă şi mutate în sensul giratoriu, sub betoane şi în bătaia tirurilor. Din cînd în cînd se mai plantează cîte o panseluţă sau cîte o lalea pe noul mormînt format aici. Nimeni nu mai spune nimic chiar dacă acţiunea derulată în urmă cu vreo patru ani a fost ilegală. Ce simplu se gîndeşte astăzi! Calci în picioare istoria şi trecutul pentru a trăi bine în prezent. Românul din ziua de astăzi are tendinţa de a uita. N-ar fi un lucru rău pentru că de multe ori este bine să mai uiţi. Dar de acolo pînă a călca cu bocancii pe trecutul şi jertfa neamului este cale lungă. Uită omul de rînd chinurile suferite în urmă cu un an, un deceniu sau cinci decenii, uită alesul local promisiunile făcute în urmă cu 2-3 ani, uită ministrul să emită normele de aplicare pentru legile de dată recentă, uită preotul să-şi îngroape morţii din parohie dacă n-are chitanţa tăiată pe taxa impusă de el, uită dascălul de activitatea extraşcolară promisă copilului la dirigenţie, uită copilul să fie disciplinat, uită părinţii de şedinţele de la şcoală, uită medicul să opereze fără să primească plicul negru în halatul său alb imaculat, uită inspectorul să amendeze evaziunea, uită poliţistul să aplice legea pentru toţi cetăţenii în mod egal, uită primarul de cetăţenii care l-au ales, uită omul să-şi iubească duşmanul, uită cetăţeanul să-şi ceară drepturile constituţionale, uită media să titreze ştirile importante pentru masele lergi, toată lumea uită. De o săptămînă românii au fost asaltaţi de ştiri legate de apocalipsă. Media n-a uitat să cînte în strună celor care au cheltuit averi şi timp dîndu-se atotştiutori în cele ce vor urma. Asta în timp ce mulţi oameni, în diferite colţuri ale lumii şi ale României, mor de foame, se chinuie pe patul unor spitale subfinanţate, sînt cocoşaţi de taxe şi facturi aberante, sînt victime ale înşelăciunilor, violurilor, agresiunilor de tot felul, etc. Îmi spunea nu demult un localnic. Mai demult nu era aşa, exista respect, era mai multă armonie, era înţelegere, oamenii se ajutau între ei, nu era atîta suspiciune. Acum totul decurge în viteză şi oamenii nu-şi mai găsesc timp pentru a privi în jurul lor. Nu-i mai interesează trecutul, nu văd suferinţele vecinului, fratelui, nu văd decît interesul lor chiar dacă acesta se clădeşte pe suferinţa semenilor. Lumea este cu sus-ul în jos şi ăsta e un semn rău. Uitarea trecutului este periculoasă, spunea dezamăgit acel localnic. Uităm prea repede şi prea de tot, iar asta a făcut ca istoria să ne poarte deseori pe apele ei tulburi ca pe nişte frunze uscate şi chiar să se răzbune ca-ntr-un blestem. (Lucia Baki)
Powered by !JoomlaComment 3.26
3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved." |