O comunitate poate fi fericită dacă toţi indivizii care convieţuiesc împreună sînt împliniţi şi mulţumiţi de viaţa pe care o duc. O ţară este fericită dacă toţi cetăţenii ei sînt fericiţi. Şi asta pentru că fericirea totală este dată de însumarea fericirii individuale. Despre România nu se poate spune aşa ceva. România nu este o ţară fericită pentru că nici cetăţenii ei nu sînt mulţumiţi de viaţa pe care o duc. Situaţia se datorează conducerilor care au poposit la cîrma ţării mandat după mandat. Fiecare s-a ascuns după reforme teoretice care, puse în practică, au constituit un dezastru naţional. Mandatul social democrat, mandatul creştin democrat, mandatul liberal, mandatul democrat liberal au fost doar reminiscenţe ale comunismului, bazate pe minciună şi interese de grup. Deşi au avut faţă umană, le-a lipsit ce era mai important: sentimentul naţional. Astfel, România a rămas fără majoritatea bogăţiilor cu care a fost înzestrată de Dumnezeu, fără industrie, fără multe dintre tradiţii, fără şcoli, fără un sistem medical competitiv, fără reforme sociale. A contribuit la nefericirea neamului şi caracterul genetic al românului. Trădarea, minciuna, laşitatea, invidia sînt caracteristici pe care politicul de azi, un pseudopolitic de fapt, s-a bazat în ultimele două decenii. Sub spectrul unei manipulări fără precedent, românul a devenit un robot care acţionează după voia celui care se află la pupitrul de comandă. Nu mai încape îndoială că şeful acestuia este ghidat de interese de ordin economic şi politic. Se spunea prin 1990: noi nu ne vindem ţara! Au trecut 20 de ani şi ţara a fost vîndută bucată cu bucată, lăsînd în urmă doar vorbele goale spuse cu mult talent oratoric de aleşii votaţi de mulţimea manipulată prin media. Făgăraşul n-a făcut excepţie ci a întărit regula generală. La Făgăraş nu se poate vorbi de fericirea comunităţii. Şi asta pentru că făgărăşenii sînt, în majoritate, nemulţumiţi. N-au apă caldă, n-au canalizare, au de plătit taxe şi impozite nenumărate, nu beneficiază de nimic din banii pe care-i varsă sistematic în sacul fără fund numit buget local, comunitatea a fost îndatorată la bănci pentru interesele financiare ale celor de la conducerea oraşului. Sînt de părere că se pot număra pe degete făgărăşenii fericiţi. Iar aceştia sînt cei care devalizează bugetul fără să le roşească obrazul îngroşat precum şoricul de la porc. Fericiţii sînt exponenţii unor partide politice, PNL, PSD, PNŢ-CD, care s-au afiliat cu singurul scop adevărat de a ataca ciolanul numit buget. Părerea mea despre aceşti indivizi este că n-au bun simţ şi nici limite. Îşi creează o falsă imagine, de buni samariteni, în spatele căreia urzesc iţele puterii locale întărită cu banii contribuabililor. Media care le cîntă în strune şi minte fără scrupule trăieşte din firimiturile aruncate de aceşti indivizi, în schimbul cărora urlă nebuneşte pe străzi. Am convingerea că făgărăşeanul de bun sumţ nu-şi trădează principiile şi ştie că minciuna are picioare scurte. Iar la momentul oportun, adevărul îşi va cere tributul înzecit. (Lucia Baki)
|