Am îngropat încã un an |
Nu pot sã nu comentez ceea ce înseamnã Crãciunul pentru omul de azi. A devenit sãrbãtoarea cadourilor si a luminitelor, surclasînd simbolistica si sensul adevãrat al praznicului, acela al Nasterii Mîntuitorului lumii, Iisus Hristos. Domnul Iisus a venit pe lume atît de simplu, în mijlocul animalelor care l-au încãlzit cu suflarea lor. Într-o iesle întunecoasã a putut pãsi în lume El, Salvatorul. si asta pentru cã în casele cãlduroase si împodobite n-a fost primitã Familia Sfîntã: Iosif, Maria si pruncul Iisus. Astãzi tratăm ca pe un mare praznic un concept golit de sensul său real. Lumini strãlucitoare, goanã dupã cadouri, mese întinse si îmbelsugate, muzicã de tot felul, colinde ritmate, saluturi memoriale. Cam asta înseamnã Crãciunul modern. Din sărbătoarea adevărată de acum mai bine de două milenii au rămas slujbele închinate Domnului. Simplitatea de atunci a praznicului si totodatã trãirea evenimentului sacru s-au estompat cu totul. Mi-a plãcut mult cuvîntul Papei Benedict al XVI-lea la slujba de Crãciun, cînd i-a îndemnat pe catolicii lui la simplitate. ,,Dacã vrem sã îl gãsim pe Dumnezeu apãrut în chip de copil, atunci trebuie sã coborîm de pe calul ratiunii noastre liberale (...) sã ne lepãdãm de falsele noastre certitudini, de orgoliul nostru intelectual. (...) Trebuie sã ne schimbãm atitudinea pentru a-l întîlni pe Dumnezeu cel diferit de prejudecãtile si opiniile noastre. (...) Pruncul Iisus s-a nãscut într-o iesle, iar Crãciunul celebreazã un copil care în toatã slãbiciunea sa este Atotputernicul Dumnezeu. (...) Sã îl rugãm pe Dumnezeu sã ne ajute sã privim dincolo de fatada strãlucitoare a acestor vremuri, pentru a gãsi dincolo de ele copilul din grajdul de la Betleem (...). Crãciunul a devenit o sãrbãtoare comercialã, ale cãrei scîntei orbitoare ascund taina umilintei lui Dumnezeu". M-a socat un reportaj difuzat pe un canal tv în care erau titrate pãrerile unor români despre Familia sfîntã si despre Adam si Eva. Habar nu aveau cine este Iisus, cine este Maria, cine au fost Adam si Eva. Nu credeam cã existã astfel de exemplare! Mai mult, intervievatii sustineau cã merg frecvent la bisericã, dar cã nu-l întreabã pe preot despre astfel de subiecte pentru cã acesta face doar slujbe. Acei români din reportaj stiau doar cã este sãrbãtoare cu sarmale si vin. Un interes personal mai presus decît originea lor. Cu astfel de oameni mai îngropãm încã un an, al 11-lea din noul mileniu. Cel care urmeazã se anuntã a fi greu si cu multe surprize, unele dintre ele apocaliptice, dacã ar fi sã ne luãm dupã mayasi. Este bine ca la finele unei perioade importante din viata noastrã, un ciclu de 365 de zile, sã facem un bilant al faptelor, gîndurilor si al vorbelor noastre. Este momentul oportun pentru a ne întreba dacã sîntem multumiti de noi, de viata noastrã. Ar fi un exercitiu de demnitate, de corectitudine si de curaj. Curajul de a ne înfrunta pe noi însine, cu tot ceea ce am fost în anul care se încheie. Vom pãsi astfel în noul an poate mai buni, mai întelepti si mai prietenosi. Noul an trebuie sã ne aducã schimbarea despre care vorbeste toatã lumea, de la sefi de state, la prezicãtori, de la analisti la preoti, astrologi, pãrinti sau copii. Pentru cã schimbarea de la cumpãna anilor este, pentru fiecare, în gînduri si în fapte.
Aceia care în fiecare sãptãmînã plãtesc 1,3 lei pentru un ziar în care gãsesc informatiile pe care le asteaptã, renuntînd poate la banii care completeazã costul unei pîini, al unui fruct sau al unui bilet de autobuz. Loialitatea si consecventa cu care voi, cititorii, oriunde v-ati afla, faceti tot posibilul sã ne aveti sãptãmînal în casele voastre sînt dovezi suficiente ale încrederii fatã de noi, dar si al dorintei noastre de a lupta pentru existenta pe piatã. Ne-ati dovedit în decursul timpului cã vreti sã existãm si sã vã aducem informatia de care aveti nevoie. Acea informatie necenzuratã, directã, bine documentatã si adevãratã. Datoritã vouã, cititorilor, am învins încercãrile disperate ale unor lideri locali de a interzice difuzarea ziarului pe piata fãgãrãseanã. Datoritã vouã, cititorilor, am învins meschinãria si mediocritatea, împreunã ne-am impus si am pus la zid minciuna si fãrãdelegea. Nu pot sã nu amintesc aici vizita la redactie a unui cititor din Copãcel. Era abonatul ziarului nostru încã de la înfiintare. si-a contactat postasul si la acest sfîrsit de an pentru a-si reînnoi abonamentul. Dar a avut surpriza sã afle cã postasul satului nu vrea sã-i mai facã abonament. ,,Nu concepeam un an fãrã abonament. Nu voiam sã-i fac rãu postasului, dar nici sã rãmîn fãrã Monitorul de Fãgãras. Sînt multi abonati care s-au plîns de atitudinea postasului“ a fost opinia cititorului nostru. Ne bucurãm si vã multumim pentru încrederea cu care ne primiti în casele voastre si vã asigurãm de sprijinul nostru în momentele voastre de bucurie sau de tristete. Monitorul de Fãgãras a fost, si va fi si în anul ce începe peste cîteva zile, prietenul de nãdejde al vostru, o usã deschisã si o mînã întinsã pentru oricine are nevoie de ea. Pentru anul 2012 ne dorim sã ne bazãm doar pe voi, cititorii, pe aceastã relatie care s-a stabilit pe baza bunei cuviinte, a bunului simt, a prieteniei sincere, a încrederii si a respectului. În continuare veti gãsi în paginile ziarului acele informatii care sã vã fie utile, acele informatii care sã vã ajute sã luati decizii corecte, acele informatii care sã vã arate adevãrata fatã a liderilor locali, poate acele informatii care sã vã aducã schimbarea de care avem cu totii nevoie, acele povesti care sã ne inspire la fapte si gînduri bune fatã de semenii nostri. Toate acestea înseamnã ,,Monitorul de Fãgãras“, ziarul care stã de vorbã cu oamenii.
Powered by !JoomlaComment 3.26
3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved." |