Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Editoriale Mlaştina deznădejdii româneşti
Mlaştina deznădejdii româneşti

 

“Către Securitatea Statului, Bucureşti

     Noi, locuitorii comunei Sântimbru, satul Găltiu, cetăţeni devotaţi ai Republicii Socialiste România, vă rugăm să mutaţi din această localitate pe numiţii Ion Gavrilă şi Ana Gavrilă, fiind foarte periculoşi. Ion Gavrilă a fost bandit în munţi, luptând împotriva orânduirii noastre socialiste, iar soţia lui este văduva doctorului Petru Săbăduş, duşman de-al poporului şi mort la închisoare.”
     Întâmplarea m-a îndurerat mai mult decât m-a revoltat. Dacă li s-ar fi împlinit cererea şi am fi fost deportaţi, iar casa s-ar fi vândut, fiind mulţi pretendenţi (vreo 15), i-ar fi revenit fiecăruia o nimica toată. Şi pentru asta erau ei în stare de orice mişelie! Şi erau unii dintre ei medici, foşti colegi cu doctorul Petru Săbăduş! (...) Ca să pregătesti cuiva, fie şi duşmanului tău, o astfel de soarta numai pentru a pune mâna pe o casă hârbuită, trebuie să nu mai ai nimic omenesc în tine şi, din păcate, numărul oamenilor care sunt în stare de astfel de fapte e “leghion”, că-s mulţi.
     În spatele fiecărui arestat, deportat, condamnat, ucis de regimul comunist se află un iuda, care a pârât, a cerut, a obţinut un bun material, o funcţie sau o decoraţie sau şi-a satisfăcut setea de răzbunare asupra vecinului sau consăteanului său, şi apoi, în tihnă, şi-a ronţăit cei treizeci de arginţi. Dacă cineva vrea să afle care a fost şi este durerea cea mai mare a celor care au luptat contra comunismului, să ştie că a fost şi este conştiinţa faptului că, în timp ce tu îţi jertfesti tinereţea, sănătatea, familia, viaţa pentru neam şi ţară, acei pentru care tu le faci toate acestea îţi doresc şi-ţi fac cel mai mare rău posibil. Si apoi vezi cum prosperă şi se înmulţesc pe acest pământ! Tu te-ai luptat şi ai fost gata să mori pentru astfel de oameni! O mai adâncă mlaştină a deznădejdii nu-ţi trebuie!(...)Fac însă ochii mari când căruţa comunismului, pe care-l cred veşnic, se sfarmă sub ei. O clipă îşi pierd cumpătul, dar se dezmeticesc repede, se regrupează, convinşi că tot lor li se cuvine să construiască capitalismul. Trebuie lichidat C.A.P.-ul pe care l-au înfiinţat? 
E la post în comisia de lichidare. Trebuie înfăptuită reforma agrară de retrocedare a pământului (1990)? E primul la înfăptuirea ei după aceeai deviză ca şi a întemeietorului familiei: “cine împarte, parte-şi face”. Îi moda să fii credincios şi să mergi la biserică, la pomeni şi parastase? Lăsăm ateismul la o parte, căci un mai bun epitrop al parohiei decât un predicator de ateism nu poate fi. Sunt convinşi că totul li se cuvine, că fac parte dintr-o clasă deasupra muritorilor de rând. 

     Mai traiesc unii din cei ce au suferit şi de pe urma lor în regimul comunist? Încearcă să-i distrugă acum prin poliţie, procuratură şi justiţie, socotind că nu-i nicio deosebire între ele şi corespondentele lor din vechiul regim.

 

Şi se pare că lucrurile merg perfect înainte. Sunt mulţi tovarăşi cu aceleaşi interese şi se sprijină unii pe alţii. Că s-ar putea ca în viitor să intervină piedici în calea familiei? S-au gândit şi la asta: un alt ambiţios tânar, un membru de-al familiei, s-a înşurubat bine în conducerea locală a unui partid istoric, drept garanţie pentru viitor. Şi să nu-ţi vină să te întrebi măcar un moment dacă merită acest popor să mai lupţi şi să mai mori pentru el? Să nu blestemi în loc să iubeşti şi să binecuvântezi? Să nu-i dai dreptate lui Gelu Radeş, care a prezis cu zeci de ani în urmă acest deznodamânt? Să nu doreşti uneori să nu mai fii, să nu mai vezi şi să nu mai auzi nimic? Cine a prezis o mlaştină a deznădejdii în istoria acestui popor, a ştiut ce a prezis! 

     Îţi înalţi capul, disperat, legându-te de alţi luptători, care trec şi ei prin aceleaşi deznădejdi şi aştepţi, şi speri de undeva, din cuprinsul neamului nostru, să se ridice, ca o ceaţă de arhangheli, o mâna de tineri, aşa cum a mai fost în istorie, ca Tudor, ca Bălcescu, ca Iancu, ca Eminescu şi Corneliu Codreanu, care să reia lupta în care noi am fost înfrânţi. Şi simţi, cu toate prăbuşirile din jurul tău, că nu ai altă cale decât să speri.(...)Va fi altfel în viitor? Într-un viitor apropiat nici într-un caz. Lupta şi jertfa unor tineri de acum 50 de ani, dintr-un colt de ţară: Ţara Făgăraşului, vor fi înţelese de cei din ziua de azi? Asemenea iluzii nu-mi fac. Pentru majoritatea contemporanilor, acestea sunt probleme care nu mai interesează. O ştiam de mult. Le-au ştiut şi cei care au murit luptând. Acei ce au murit cu cei ce mai traim îngenunchem în fata veşnicei Românii, rugându-ne:“MAMA ŢARĂ, IARTĂ-NE CĂ AM CUTEZAT SĂ LUPTĂM ŞI SĂ MURIM PENTRU TINE!”Puţini, foarte puţini, ne vor întelege, ne vor iubi şi vor relua lupta noastra pierdută, ca să meargă spre biruinţă. Pentru fratii acestia, putini, am scris aceste rânduri. (Ion Gavrilă Ogoranu)

 

 

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

EDITORIAL

Cu spatele la altar!

 

      Oamenii bisericii privesc, aplaudă şi se complac în mocirla politică. Preoţi, primari, miniştri mint în faţa altarului. O şedinţă politică în faţa altarului. Au fost ingredientele unei acţiuni desfăşurate într-o biserică din judeţul Prahova, organizată de preoţi, parlamentari, primari, miniştri. Toţi s-au înşirat la o masă împodobită, amplasată în faţa altarului, dar cu spatele la altar. S-a vorbit mult şi degeaba. 

     S-a aplaudat, s-a bisat, iar la sfîrşit s-a trecut la îmbrăţişări şi pupături de mîini. Care pe care. Pe oameni îi pot înşela şi manipula, dar pe Dumnezeu, cu siguranţă, nu!Încă o dovadă că în ziua de azi religia şi biserica nu mai înseamnă credinţă. Aşa vor ei, tagma preoţească şi acei inşi care au impresia că stăpînesc lumea. În ziua de azi, omul trăieşte în nimicnicia lui, fără principii morale. Mare păcat!

Citește mai departe...

În ediţia tipărită

Făgărăsenii spun că s-au săturat de emisiunile politice de la TV

 

     Piaţa mass-media din România abundă de televiziuni şi de radiouri care completează presa scrisă ca formatori de opinie. Toate sînt urmărite, într-o măsură mai mare sau mai mică, de cetăţeni, pentru că le consideră surse de informaţii. Mai nou şi internetul sau reţelele de socializare sînt folosite ca surse de informaţii, deşi nu arată întotdeauna realitatea. În ultimii ani, cetăţenii s-au maturizat în ceea ce priveşte alegerea sursei din care obţin informaţiile care le arată ce se întîmplă în jurul lor, în oraşul, judeţul în care locuiesc sau în ţară. Tocmai de aceea, numărul celor care urmăresc emisiuni Tv sau radio este diferit. (Continuarea doar în ediţia tipărită)

Citește mai departe...

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 287 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

4.JPG

Cartea

Publicitate

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 774
Număr afişări conţinut : 4600790

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare