Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Editoriale Disperarea lui Aris
Disperarea lui Aris

 

      Mai marele Aris, care pãstoreste în lungul si latul tinutului, a dat buzna într-o dimineatã însoritã în cea mai ferecatã salã a castelului, unde nimeni nu putea intra decît cu depesã parafatã doar de el. Cãuta cu disperare ceva, ceva care sã-l facă auzit pînã spre marginile tinutului. A aruncat un ochi spre viola veche a strãbunicului, apoi spre o armã bine îngrijitã care fusese cîndva a tãtãlui sãu, si el mare peste rãzesii tinutului, care au dus frica glonţului sãu. Voia totuşi altceva... Dar totul se pierdea în pãienjenisul gîndurilor sale negre. Sus a sãrit Aris în douã picioare cînd privirea i-a cãzut pe trompeta sa auritã pe care n-o mai mîngîiase de mult. Si-a dat toalele domnesti slugilor si a cerut vesminte tineresti cu care sã poatã ajunge degrabã pînã la marginea tinutului unde sã vorbeascã rãspicat în fata supusilor adunati. Îsi frãmînta mîinile de mai multã vreme si încerca cu disperare sã-si alunge gîndurile care-l bîntuiau. Nu de grija poporului nu dormise mai marele Aris, ci un gînd mult mai aspru îi pedepsea intelighenta. Venise primãvara, iar firele arãmii si fruntea latã încercatã de curînd cu mirul tineretii începeau a pãli în bãtaia soarelui. A cerut sfat mare cu supusii cei mai buni care, credea el, îl vor scãpa de chinul gîndurilor aspre. A sunat îndelung din trompeta-i auritã, o vreme si alte vremi. Degeaba supusii îl rugarã sã-i lase pe ei sã sune, cã Aris nu voia sub niciun chip. I se dusese vestea în tot tinutul cît de încãpãtînat era. Sunetul trompetei aurite era bine cunoscut supusilor, iar la auzul lui toti lãsarã degrabă treburile locului si alergarã într-un suflet la castel. Primii care au bãtut la poarta castelului au fost supusii de prim rang. Odatã cu sunetul trompetei ajunsese la ei si gîndul mai marelui Aris de a se învesmînta cu toale usoare si fãrã podoabe. Cu plecãciune pînã la pãmînt si pupãturi ale inelului ariscian, primii veniti au fost Moliuc, Clime, Duru, Mânzei si Mateevolici. Cînd erau ei cu fruntile lipite de tãrîna curtii castelului, într-o alergare sosi si Sebaaum. Era acel supus care urzea de cînd se stie itele de jos ale tinutului. Încercase pe la toti domnii din tinut, dar nu avuse loc niciunde. N-a fost bine primit la castel la începuturi, dar înfãtisarea lui l-a înduplecat pe Aris. Zise mai marele Aris odatã: Supuse Sebaaum îti voi da tie partea de nord a tinutului ca sã-mi aduci mie toatã bogãtia lui. Dar vremurile s-au dus si Aris uitase de Sebaaum. Nu demult însã, dupã o noapte nu prea linistitã pentru Aris, îsi amintise acesta de vorbele spuse lui Sebaaum cînd l-a vãzut prima datã. De atunci, Sebaaum a fost doar miere în fata mai marelui Aris. Recunoscu Aris cã Sebaaum n-avea intelighentã si nici tinere de minte si nici nu stia a scrie, dar i-a plãcut cã îi da ascultare si ţesea toate urzelile ce i se cereau. Mai venirã dupã sunetul trompetei si altii, dar fură ocãrîti de Aris pentru cã nu sosiserã la timp la chemarea lui.
 

-Supusilor, zise mai marele Aris. Cine-mi va îndepãrta mie gîndurile aspre, îl voi mãri în rang si-i voi da cea mai bogatã parte din tinut.
 

     Au început supusii sã caute, sã se facã luntre si punte pentru a-l vedea pe mai marele lor liber de gîndurile aspre. Sã fie iar cu plete arãmii, iar mirul tineretii sã nu-i mai disparã niciodatã. Unul dintre supusi, pare-se Mânzei, îi aduse degrabã o depesã fãcutã în alt tinut. Era lãudatã si cãutatã de toti oamenii din tinut. Atunci Sebaaum îsi încercã norocul în fata lui Aris si a celorlalti supusi care nu-l prea voiau în preajmã si zise: Eu sînt asa cum mã vedeti, cam hidos la înfãtisare, dar lãsati-mã sã încerc si eu. Scoase aurul din punga primitã în dar de la marele Aris, îi luă pe Mezei si Maeevolici si plecarã în fugã. Nu durã mult si venirã cu o depesã la fel ca aceea din tinutul celãlalt. Bucurie mare în rîndul celor din castel, iar lui Aris i s-a luminat fruntea latã încercatã de mirul tineretii. Primul care luă o grãmadã din depese a fost mai marele Aris. Dupã el Sebaaum, apoi Clime si ultimul Moliuc. I-a rînduit Aris si i-a trimis în tinut dîndu-le mare poruncã. Îi urmãrea din coada sirului Aris cu privirea lui asprã cum pierdeau depele aduse de Sebaaum. Vrerea lor era sã ducã în tinut vestea cã gîndurile negre ale lui Aris au fost spulberate si sã facã totul pentru acestea.
     Dar n-a fost sã fie asa. Oamenii locului i-au hulit pe supusii lui Aris si le-au azvîrlit toate depesele. Auzind acestea, Aris tare se mai supãră si iarãsi gîndurile aspre îl tintuiră în castel. De frica norodului nu-l mai puteau scãpa nici supusii cei mai devotati. Le-a dat din nou aur si averi, dar norodul n-a mai putut fi oprit. Anuntase norodul cã va face mare rãzmeritã în partea de nord a tinutului, cea care fusese datã lui Sebaaum. Cãutau scãpare pentru ei si mai marele Aris care iarãsi intrase în sala ferecatã a castelului si astepta. Moliuc, Clime, Duru, Sebaaum si altii ca ei n-au mai plecat de atunci de la usa sãlii ferecate. Asteptau un alt semn de la mai maerle lor, Aris, sã subjuge pentru altã vreme norodul pentru cã vremea era aproape.

     Orice asemãnare cu personaje reale este absolut întîmplãtoare. Materialul se încadreazã în categoria ,,pamflet" si trebuie tratat ca atare.

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

EDITORIAL

Cu spatele la altar!

 

      Oamenii bisericii privesc, aplaudă şi se complac în mocirla politică. Preoţi, primari, miniştri mint în faţa altarului. O şedinţă politică în faţa altarului. Au fost ingredientele unei acţiuni desfăşurate într-o biserică din judeţul Prahova, organizată de preoţi, parlamentari, primari, miniştri. Toţi s-au înşirat la o masă împodobită, amplasată în faţa altarului, dar cu spatele la altar. S-a vorbit mult şi degeaba. 

     S-a aplaudat, s-a bisat, iar la sfîrşit s-a trecut la îmbrăţişări şi pupături de mîini. Care pe care. Pe oameni îi pot înşela şi manipula, dar pe Dumnezeu, cu siguranţă, nu!Încă o dovadă că în ziua de azi religia şi biserica nu mai înseamnă credinţă. Aşa vor ei, tagma preoţească şi acei inşi care au impresia că stăpînesc lumea. În ziua de azi, omul trăieşte în nimicnicia lui, fără principii morale. Mare păcat!

Citește mai departe...

În ediţia tipărită

Făgărăsenii spun că s-au săturat de emisiunile politice de la TV

 

     Piaţa mass-media din România abundă de televiziuni şi de radiouri care completează presa scrisă ca formatori de opinie. Toate sînt urmărite, într-o măsură mai mare sau mai mică, de cetăţeni, pentru că le consideră surse de informaţii. Mai nou şi internetul sau reţelele de socializare sînt folosite ca surse de informaţii, deşi nu arată întotdeauna realitatea. În ultimii ani, cetăţenii s-au maturizat în ceea ce priveşte alegerea sursei din care obţin informaţiile care le arată ce se întîmplă în jurul lor, în oraşul, judeţul în care locuiesc sau în ţară. Tocmai de aceea, numărul celor care urmăresc emisiuni Tv sau radio este diferit. (Continuarea doar în ediţia tipărită)

Citește mai departe...

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 145 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

1.JPG

Cartea

Publicitate

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 774
Număr afişări conţinut : 4545744

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare