Punct şi de la capăt

Home

Editoriale

Scris de M.Fg

Luni, 17 Decembrie 2012 18:32

Se spune că de Crăciun Dumnezeu stă la masă cu fiecare dintre noi şi tocmai de aceea trebuie să avem masa plină, să fim veseli şi cumpătaţi. Prin tradiţie, românul are de Crăciun o masă îmbelşugată, se veseleşte, iar în privinţa cumpătării mai este loc de şlefuire. Dacă la puţini dintre români de Crăciun şi în general de sărbători totul este din abundenţă, la cei mai mulţi dintre ei sărăcia îşi spune cuvîntul. Vedem semeni de-ai noştri căutînd în tomberoane pentru o bucată de pîine pe care s-o pună pe masă în faţa copiilor sau bătrînilor. Vedem bătrîni drămuindu-şi fiecare bănuţ din pensie pentru a putea cumpăra ceva de pus în farfurie. Vedem copii cerşind sau dormind în scări de bloc sau în canale, dezbrăcaţi şi flămînzi. Dar vedem şi alţi semeni de-ai noştri pentru care îmbuibarea înseamnă totul, mese aglomerate, case fără număr, maşini luxoase, conturi doldora. Imaginile celor două părţi nu fac un front comun niciodată, iar din zi în zi distanţa dintre ele se măreşte tot mai mult. Biserica ne învaţă să facem milostenie, să dăm din puţinul nostru şi celor care n-au, să nu strîngem averi aici, pe pămînt, ci să ne îngrijim de sufletul ce trece în lumea cealaltă unde are un drum lung de urmat.

Dar mai există o vorbă de duh, aceea de a face ce spune popa nu ceea ce face el. De praznicul Naşterii Domnului trebuie să fim întradevăr veseli, să întîmpinăm vestea cea mare a venirii Mântuitorului în lume cu bucurie, să uităm de necazuri, de probleme, să fim îngăduitori şi milostivi. Cu drag îmi aduc aminte de modul în care întîmpinam sărbătorile de iarnă în satul natal. Copil fiind aşteptam cu nerăbdare mirosul de pîine coaptă în cuptor, imaginea cozonacilor puşi la dospit lîngă soba dogorindă, sarmalele aşezate ordonat în oala de pămînt abia aşteptînd să ia locul pîinii în cuptorul încins şi împodobirea bradului cu ornamentele confecţionate în primul rînd de noi, copiii. Astfel de amintiri mă vor urmări toată viaţa, completate de liniştea şi bucuria din sînul familiei. Nici nu simţeam gerul iernii cînd străbăteam uliţa acoperită de zăpadă urmărind ceata de feciori care să ne umple şi nouă casa dînd roată în jurul mesei pline cu pahare, cozonac, colaci şi carne, toate drept recompensă colindătorilor juni frumos îmbrăcaţi în portul popular al satului interpretînd magicele colinde ,,Samănă ...floricele" sau ,,Cincea-n casă după masă..." şi care dădeau startul sărbătorii. Erau zile de magie cu care rar ne mai întîlnim astăzi.

     Timpul ne este parcă potrivnic. Trece pe lîngă noi, cu noi, prin noi, se scurge fără oprire prin ceasul atîrnat pe peretele casei. Îl găsim deopotrivă la apus şi la răsărit, la ora dimineţii şi a serii tîrzii. Atingerea lui ne lasă urme în înfăţişare, în memorie, în mişcare, în destine şi în viaţă. El ne aduce emoţia naşterii, dar şi încheie trecerea noastră ireversibilă prin lume. Este singurul care contorizează fără greşeală prin tic-tacu-ul său totul, bucurii, împliniri, gînduri, momente, vise, amintiri, suspine, tristeţi. Noi doar îi urmărim paşii şi urmele lăsate pe cărările lumii.
     Se mai încheie un an din existenţa noastră, pentru unii bun sau mai puţin bun pentru alţii. Pentru a fi pregătiţi la trecerea în Noul An trebuie să facem un bilanţ al faptelor şi gîndurilor noastre din cele 365 de zile încheiate. Au fost bucurii, au fost zîmbete, au fost lacrimi, au fost împliniri, au fost regrete, au fost întîlniri, au fost aşteptări, au fost vise împlinite sau date uitării. Toate au fost însă contorizate în cartea vieţii fiecăruia. Cred că bilanţul cel mai greu este al unui politician din ziua de astăzi. Unul dintre aceia 588 care formează stufosul parlament actual şi care trăieşte de pe spatele românilor celor mulţi. Şi mai cred că este şi foarte colorat acel bilanţ cu minciuni, cu promisiuni deşarte, cu furtişaguri, cu averi cu mult peste cele ale bunului simţ, cu răutăţi, cu îngîmfare, cu orgolii şi vorbărie fără noimă. Mai cred că le este greu şi lor, politicienilor de azi, să ţină rostul la toate acestea spre deosebire de omul simplu care s-a obişnuit să tacă, să privească şi să se mire. Noi, românii, am încheiat anul şi mandatul, dar deschidem noul an cu aceiaşi oameni fără cuvînt şi fără nimic dumnezeiesc în ei. Nu sînt departe de noi nici europenii sau americanii care au cam aceleaşi temeri, criză, înarmare, averi. Mayaşii şi-au încheiat la rîndul lor şi anul, dar şi calendarul de mii şi mii de ani. Au pus punct, iar de la capăt deschid o nouă eră. Momentul a dat de furcă tuturor popoarelor lumii care se aşteaptă la apocalipsa vieţii. Adică schimbarea aşteptată de altfel la fiecare praznic luminos al Crăciunului. O aşteptăm şi noi, cu sufletul deschis şi cu bucurie. Iar sărbătorile să ne găsească împăcaţi cu noi înşine şi cu aproapele nostru, oriunde s-ar afla el. La mulţi ani! (Lucia Baki)

Comments

Comentariu nou

Cautare

Mister T - Multumiri

|18-12-2012 10:19:07

De la mii de km distanta...Sarbatori
fericite si An nou fericit...Doamna Baki!!

Raspunde

D.I.O. - "LA MULTI ANI!"

|25-12-2012 18:37:17

Raspunde

Ultima actualizare în Luni, 21 Ianuarie 2013 17:32

Cele mai noi articole

Cele mai citite articole

EDITORIAL

Cu spatele la altar!

Oamenii bisericii privesc, aplaudă şi se complac în mocirla politică. Preoţi, primari, miniştri mint în faţa altarului. O şedinţă politică în faţa altarului. Au fost ingredientele unei acţiuni desfăşurate într-o biserică din judeţul Prahova, organizată de preoţi, parlamentari, primari, miniştri. Toţi s-au înşirat la o masă împodobită, amplasată în faţa altarului, dar cu spatele la altar. S-a vorbit mult şi degeaba.

S-a aplaudat, s-a bisat, iar la sfîrşit s-a trecut la îmbrăţişări şi pupături de mîini. Care pe care. Pe oameni îi pot înşela şi manipula, dar pe Dumnezeu, cu siguranţă, nu!Încă o dovadă că în ziua de azi religia şi biserica nu mai înseamnă credinţă. Aşa vor ei, tagma preoţească şi acei inşi care au impresia că stăpînesc lumea. În ziua de azi, omul trăieşte în nimicnicia lui, fără principii morale. Mare păcat!

Citește mai departe...

În ediţia tipărită

Făgărăsenii spun că s-au săturat de emisiunile politice de la TV

Piaţa mass-media din România abundă de televiziuni şi de radiouri care completează presa scrisă ca formatori de opinie. Toate sînt urmărite, într-o măsură mai mare sau mai mică, de cetăţeni, pentru că le consideră surse de informaţii. Mai nou şi internetul sau reţelele de socializare sînt folosite ca surse de informaţii, deşi nu arată întotdeauna realitatea. În ultimii ani, cetăţenii s-au maturizat în ceea ce priveşte alegerea sursei din care obţin informaţiile care le arată ce se întîmplă în jurul lor, în oraşul, judeţul în care locuiesc sau în ţară. Tocmai de aceea, numărul celor care urmăresc emisiuni Tv sau radio este diferit. (Continuarea doar în ediţia tipărită)

Citește mai departe...