|
Cam de prin 2003 guvernanţii au fost preocupaţi de soarta generaţilor de elevi. Şi cum la români se pune carul înaintea boilor, aşa s-a petrecut şi cu elevii. Întîi s-au construit săli de sport. Nenumărate. La dimensiuni olimpice şi costuri pe măsură. Unde nu te aşteptai, Guvernul Năstase (PSD) clădea o sală de sport. În Făgăraş au apărut vreo două, iar la Victoria încă una. Şi ca o paranteză, cînd acestea erau gata de inaugurat, la tăierea panglicilor s-a trecut direct la reparaţii, ploaia croindu-şi traiectorii libere din plafon pînă la paviment. După alţi ani proiectul sălilor şi terenurilor de sport a revenit, dar nu sub oblăduirea trandafirilor roşii ci sub a portocaliilor. Astfel de obiective, fără număr, zac în cele mai obscure sate din povîrnişuri, munţi şi şesuri, în pantă sau pe suprafeţe orinzontale. Venind rîndul boilor, conform zicalei, proiectul aceloraşi trandafiri roşii impune nici mai mult nici mai puţin de PATRU ore de sport pe săptămînă pentru elevi. Sănătate curată în rîndul tinerimii că altfel ar rupe scaunele din faţa calculatoarelor sau băncile sălilor de clasă cu obezitatea lor. Statisticile arată că 40 la suta din tinerii de azi sînt obezi, deci degrabă s-au panicat guvernanţii noştri. Proiectul lui Ponta dedicat în exclusivitate elevilor va atrage după sine şi dotările necesare atingerii acestui obiectiv: săli de sport, terenuri de sport, dascăli, mingii, etc. A mai fost o năstruşnicie, tot a unui ministru roşu, sport ca materie de Bac. Absolvenţii de liceu au studiat temeinic această materie, cam vreo săptămînă înaintea examenului, în rest elevii fiind campioni la scutiri medicale. Pe lîngă problema orelor de sport, Ponta şi cabinetul lui mai au o preocupare. Să aducă rromii din Franţa în ţară şi să-i angajeze în fabricile româneşti. În promisiunea făcută recent francezilor de premier există un singur impediment: nu mai avem fabrici.
Rezolvată şi problema generaţiei pubertine şi a rromilor, s-a trecut la cei mari, plătitori de taxe şi impozite. Tot de prin 2003 s-a promis românilor vreo 415 km de autostradă care să taie ţara de-a curmezişul. S-au ofertat şi s-au asumat vreo 6 milioane euro pe fiecare km de autostradă, americanii Becthel primind cadou contractul în preajma intrării în NATO a României. Au trecut 9 ani şi avem 51 km de autostradă cu 30 milioane de euro pe fiecare km. Ce mai contează cine se află în spatele super ofertei, roşii, portocaliii sau galbenii, că banii s-au dus.
Mai ieri m-a impresionat o ştire care venea de la vecinii noştri bulgari. Un cetăţean din Bulgaria are leafa de 800 de leva, iar factura la curentul electric consumat în locuinţa lui era tot de 800 de leva. S-au adunat cu mic cu mare în stradă, în faţa guvernului şi au cerut ca furnizorii de energie electrică să plece în Austria şi în Slovacia de unde au venit. A plecat cu aceştia întreg Guvernul. Oameni hotărîţi vecinii noştri! Ştiu, la fel ca şi grecii, să pună punctul pe ,,i". Lăudabilă şi atitudinea turcilor de a scăpa de datoria externă pînă în aprilie. Seamănă acestă decizie cu una trăită de poporul român în regimul trecut, la momentul Decembrie 1989 aveam zero datorii externe.
În România, în ţara în care nonvaloarea este promovată la cel mai înalt nivel, minciuna în locul adevărului, iar corupţia este instituţionalizată, românul deocamdată, tace. C-aşa-i la noi, deocamdată! (Lucia BAKI)
|
Editoriale 
