Teatrul de păpuşi |
Îmi aduc cu drag aminte, şi cred că nu doar eu, cînd ne duceau de la grădiniţă la teatrul de păpuşi. Urlam toţi ,,Începe, începe!“ şi băteam din palme de fericire. Nu ştiu dacă acum mai putem bate din palme ca atunci, dar vă spun o poveste despre un teatru de păpuşi. Cică era un bătrîn cu nepoţelul în căruţă, se întorceau de la cîmp, iar soarele mîngîia natura cu razele sale blînde. Nişte copii se jucau în apropiere. ,,Îi vezi pe copiii ăia care se joacă?“ îşi întreabă bătrînul nepotul. ,,Da bunicule, îi văd“ răspunde candid mica făptură. ,,Du-te şi bate-i!“ îi porunceşte moşul cel hîtru. ,,Da de ce moşule?“ îl întreabă mirat micuţul. ,,Du-te odată şi bate-i că-ţi spun eu după aceea“ îi spune bătrînul furios ca-n proverbele cu Nastratin Hogea. Băieţelul se dă jos din căruţă şi îi bate pe ceilalţi copii de-i lasă laţi. Se întoarce voios şi îi spune bunicului pe un ton victorios: ,,I-am bătut bine şi acuma zi-mi de ce m-ai trimis să-i bat“ ,,Erau unguri“ îi spune bătrînul scurt după care îi porunceşte iepei: ,,Di-i Stela!“ Şi focul latent de sute de ani s-a reaprins după ce matruşca rusească a preluat puterea după '89 vorbind despre comunismul cu faţa umană.
Veneau alegerile, iar prostimea era infestată cu informaţii telenovelistice gen ,,Coposu nu a mîncat ca noi salam cu soia că i-au dat ăia şniţel vienez prin Austria“. Dar Coposu venea după ani grei de temniţă comunistă. Mai spuneau că Raţiu e spion şi cîte şi mai cîte...! ,,Nu ne vindem ţara!“ urlau în cor tractoriştii şi vînzătoarele de prin alimentări. ,, Iliescu-i de-al nostru“ spunea o figurantă de după tejghea greşind la rest. Se apropiau alegerile iar grămada debusolată, needucată şi ieşită din 50 de ani de negură comunistă avea nevoie de nişte senzaţii tari. Securiştii şi dezinformatorii de opinie le-au oferit la Tîrgu Mureş în martie 1990. S-a uitat că Iliescu-i comunist şi s-au reaprins spiritele cu Ardealul. Românii şi ungurii simpli care cu ceva vreme înainte au fost vecini şi prieteni şi-au dat pumni şi bîte în cap ca la jocuri mecanice. Acelaşi scenariu ca-n fosta Jugoslavie în care toate etniile s-au înţeles bine pînă la Miloşevici. În fiecare spectacol cu păpuşi este nevoie de păpuşari care să le învîrtă. Păpuşarii din Sud-Est şi din Vest au manevrat bine păpuşile în '90. Un tînăr din Hodac a rămas handicapat pe viaţă din acea zi sîngeroasă şi ruşinoasă iar mass-media din Austria vorbea că este vorba de un cetăţean maghiar bătut de români dar el era un simplu ţăran din Hodac. Sătenii din apropiere au fost chemaţi şi vîrîţi în camioane cu bîte şi tot ce aveau la îndemînă în gospodărie să vină că ,,Ia ungurii Ardealul“. De partea cealaltă, etnicii maghiari infestaţi de Budapesta au aprins scînteia. Păpuşarii lor şi păpuşarii noştri au creat scena din care toţi au tras foloase chiar dacă scopurile au fost diferite. Pe la nunţi românul cîntă: ,,Noi sîntem români aici stăpîni“ Dar stăpînii nu sînt nici ei şi nici noi. Adevăraţii stăpîni stau în umbră şi ne manevrează şi pe ei şi pe noi, ca pe nişte păpuşi. (Ştefan Botoran)
Powered by !JoomlaComment 3.26
3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved." |